Articolul 1
În sensul prezentului regulament:
— „state membre participante” înseamnă: Belgia, Germania, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Portugalia și Finlanda;
— „instrumente juridice” înseamnă dispozițiile legislative și normative, actele administrative, deciziile judiciare, contractele, actele juridice unilaterale, instrumentele de plată altele decât bancnote și monede și alte instrumente cu efect juridic;
— „curs de schimb” înseamnă cursul de schimb fixat irevocabil adoptat pentru moneda fiecărui stat membru participant de către Consiliu în conformitate cu articolul 109l alineatul (4) prima teză din tratat;
— „unitatea euro” înseamnă unitatea monetară avută în vedere la articolul 2 a doua teză;
— „unități monetare naționale” înseamnă unitățile monetare ale statelor membre participante, așa cum acele unități au fost definite în ziua dinaintea începutului celei de a treia etape a Uniunii Economice și Monetare;
— „perioada de tranziție” înseamnă perioada care începe la 1 ianuarie 1999 și se termină la 31 decembrie 2001;
— „redenominalizare” înseamnă schimbarea unității în care valoarea datoriei restante este exprimată, unitatea monetară națională fiind înlocuită cu unitatea euro, așa cum a fost definită în articolul 2, dar care, prin actul de redenominalizare, nu are efect de modificare a nici unui termen al datoriei, aceasta fiind o problemă care face obiectul legislației interne relevante.
PARTEA II
ÎNLOCUIREA MONEDELOR STATELOR MEMBRE PARTICIPANTE CU EURO
Articolul 2
De la 1 ianuarie 1999 moneda statelor membre participante este euro. Unitatea monetară este un euro. Un euro se divide în o sută de cenți.
Articolul 3
Euro înlocuiește la cursul de schimb moneda fiecărui stat membru participant.
Articolul 4
Euro este unitatea de cont a Băncii Centrale Europene (BCE) și a băncilor centrale ale statelor membre participante.
PARTEA III
DISPOZIȚII TRANZITORII
Articolul 5
În perioada de tranziție se aplică articolele 6, 7, 8 și 9.
Articolul 6
(1) Euro se divide și în unitățile monetare naționale conform cursurilor de schimb. De aceea, se menține orice subdiviziune a acestora. Sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, continuă să se aplice legislația monetară a statelor membre participante.
(2) Dacă un instrument juridic face trimitere la unitatea monetară națională, această trimitere este valabilă ca în cazul în care trimiterea a fost făcută în unitatea euro în conformitate cu cursurile de schimb.
Articolul 7
Înlocuirea monedei fiecărui stat participant cu euro nu are în sine efect de modificare a exprimării instrumentelor juridice existente la data înlocuirii.
Articolul 8
(1) Operațiunile ce urmează a fi efectuate în temeiul instrumentelor juridice care prevăd utilizarea unei unități monetare naționale sau exprimate în această unitate se efectuează în unitatea monetară respectivă. Operațiunile ce urmează a fi efectuate în temeiul instrumentelor juridice care prevăd utilizarea monedei euro sau exprimate în această monedă se efectuează în euro.
(2) Dispozițiile alineatului (1) fac obiectul oricăror derogări convenite de părți.
(3) Fără să aducă atingere dispozițiilor alineatului (1), orice sumă exprimată fie în unitatea euro, fie în unitatea monetară națională a unui anumit stat membru participant și plătibilă în interiorul acelui stat membru prin creditarea contului creditorului poate fi plătită de către debitor fie în unitatea euro, fie în unitatea monetară națională. Suma este creditată în contul creditorului în unitatea monetară în care este exprimat acest cont, orice conversie fiind efectuată la cursurile de schimb.
(4) Fără să aducă atingere dispozițiilor alineatului (1), fiecare stat membru participant poate lua măsurile care sunt necesare cu scopul de a:
— redenominaliza în unitatea euro datoria erstantă emisă de către guvernul general al acelui stat membru, așa cum a fost definită în sistemul european al contabilităților integrate, exprimată în unitatea sa monetară națională și emisă conform propriei sale legislații. Dacă statul membru a luat o astfel de măsură, emitenții pot redenominaliza în unitatea euro datoria exprimată în unitatea monetară națională a acelui stat membru în afară de cazul când redenominalizarea este în mod expres exclusă prin clauzele contractuale; această dispoziție se aplică datoriilor emise de guvernul general al statului membru precum și obligațiunilor și altor forme de datorii garantate negociabile pe piața de capital și instrumentelor de piață monetară, emise de către alți debitori;
— permite schimbul unității de cont a procedurilor lor de operare din unitatea monetară națională în unitatea euro prin: (a) piețe pentru schimburile obișnuite, compensare și decontarea oricăror instrumente enumerate în secțiunea B din anexa din Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiții (5) în domeniul titlurilor de valoare și al mărfurilor și (b) sisteme pentru schimburi obișnuite, compensare și decontarea plăților.
(5) Alte dispoziții decât acelea din alineatul (4) care impun utilizarea unității euro pot fi adoptate numai de către statele membre participante conform oricărui calendar stabilit prin legislația comunitară.
(6) Dispozițiile legislațiilor interne ale statelor membre participante care permit sau impun netting-ul, compensarea și tehnicile cu efecte similare se aplică obligațiunilor monetare, indiferent de valoarea nominală a monedei lor, dacă valoarea nominală este exprimată în unitatea euro sau în unitatea monetară națională, la orice conversie care este efectuată la cursurile de schimb.
Articolul 9
Bancnotele și monedele a căror valoare nominală este exprimată în unitatea monetară națională își păstrează statutul de mijloc de plată legal în cadrul limitelor lor teritoriale până în ziua premergătoare intrării în vigoare a prezentului regulament.
PARTEA IV
BANCNOTELE ȘI MONEDELE EURO
Articolul 10
De la 1 ianuarie 2002, BCE și băncile centrale ale statelor membre participante pun în circulație bancnote cu valoarea nominală exprimată în euro. Fără să aducă atingere articolului 15, aceste bancnote cu valoarea nominală exprimată în euro trebuie să fie numai bancnotele care au statut de mijloc legal de plată în toate statele membre.
Articolul 11
De la 1 ianuarie 2002, statele membre participante emit monede cu valoarea nominală exprimată în euro sau în cenți și în conformitate cu valorile nominale și specificațiile tehnice pe care Consiliul le poate stabili conform cu articolul 105a alineatul (2) teza a doua din tratat. Fără să aducă atingere articolului 15, aceste monede trebuie să fie singurele monede cu statut de mijloc legal de plată în toate statele membre. Cu excepția autorității emitente și a acelor persoane desemnate în mod special prin legislația internă a statului membru emitent, nici o parte nu este obligată să accepte mai mult de 50 de monede în oricare plată singulară.
Articolul 12
Statele membre participante garantează sancțiuni adecvate împotriva imitării și falsificării bancnotelor și monedelor euro.
PARTEA V
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 13
Articolele 14, 15 și 16 se aplică de la sfârșitul perioadei de tranziție.
Articolul 14
Dacă în instrumentele juridice existente la sfârșitul perioadei de tranziție se fac trimiteri la unitățile monetare naționale, aceste trimiteri trebuie să fie interpretate ca trimiteri la unitatea euro conform cursului de schimb respectiv. Se aplică normele pentru rotunjire stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1103/97.
Articolul 15
(1) Bancnotele și monedele cu valoarea nominală exprimată în unitatea monetară națională după cum se menționează în articolul 6 alineatul (1) rămân mijloace legale de plată în cadrul limitelor lor teritoriale termen de șase luni de la încheierea perioadei de tranziție; acest termen poate fi redus prin legislația internă.
(2) Fiecare stat membru participant poate, timp de șase luni de la încheierea perioadei de tranziție, să stabilească norme pentru utilizarea bancnotelor și monedelor cu valoarea nominală exprimată în unitatea lor monetară națională după cum se menționează în articolul 6 alineatul (1) și să ia orice măsuri necesare pentru a facilita retragerea lor.
Articolul 16
În conformitate cu legislațiile și practicile statelor membre participante, emitenții bancnotelor și monedelor trebuie să continue să accepte, contra euro la cursul de schimb, bancnote și monede emise de ei anterior.
PARTEA VI
INTRAREA ÎN VIGOARE
Articolul 17
Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 1999.