Articolul 1
(1) Prezenta directivă se referă la apele extrase de pe teritoriul unui stat membru și recunoscute de către autoritatea competentă a statului membru respectiv ca ape minerale naturale care îndeplinesc prevederile din partea I din anexa I.
(2) Prezenta directivă se referă, de asemenea, la apele extrase de pe teritoriul unei țări terțe, importate în Comunitate și recunoscute ca ape minerale naturale de către autoritatea competentă a unui stat membru.
Apele menționate la alineatul (1) pot fi recunoscute ca atare numai în cazul în care autoritatea competentă din țara de extracție a atestat faptul că ele îndeplinesc cerințele din partea I din anexa I și că se efectuează controale regulate privind aplicarea prevederilor punctului 2 din anexa II.
Valabilitatea atestării menționate la al doilea paragraf nu poate depăși o perioadă de doi ani. Nu va fi necesară repetarea procedurii de recunoaștere menționate la primul paragraf în cazul în care atestarea este reînnoită înainte de încheierea perioadei amintite.
(3) Prezenta directivă nu se aplică:
— apelor care sunt produse medicinale în sensul Directivei 65/65/CEE (6);
— apelor minerale naturale utilizate ca sursă în scopuri curative în stațiunile termale sau hidrominerale.
(4) Motivele pentru acordarea recunoașterii menționate la alineatele (1) și (2) se declară în formă corespunzătoare de către autoritatea competentă din statul membru și fac obiectul unei publicații oficiale.
(5) Fiecare stat membru informează Comisia asupra cazurilor în care recunoașterea menționată la alineatele (1) și (2) a fost acordată sau retrasă. Lista apelor minerale recunoscute ca atare se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 2
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că numai apele menționate la articolul 1 care respectă prevederile prezentei directive pot fi comercializate ca ape minerale naturale.
Articolul 3
Izvoarele de ape minerale naturale pot fi exploatate, iar apele acestora pot fi îmbuteliate numai în conformitate cu anexa II.
Articolul 4
(1) Apa minerală naturală, în starea sa de la sursă, nu poate fi supusă altor metode de tratare sau adăugării de alte substanțe în afară de:
(a) separarea elementelor sale instabile, cum ar fi componentele de fier și sulf, prin filtrare sau decantare, precedate eventual de oxigenare, în măsura în care această metodă de tratare nu alterează compoziția apei privind constituenții săi esențiali care îi conferă proprietățile respective;
(b) eliminarea totală sau parțială a dioxidului de carbon liber prin metode exclusiv fizice;
(c) introducerea sau reintroducerea de dioxid de carbon în conformitate cu condițiile stabilite în partea III din anexa I.
(2) Se interzic, în special, orice metodă de dezinfecție, indiferent de mijloacele utilizate sub rezerva alineatului (1) litera (c), adăugarea de elemente bacteriostatice sau oricare altă metodă de tratare care ar putea modifica numărul de microorganisme viabile din apele minerale naturale.
(3) Alineatul (1) nu reprezintă un obstacol în calea utilizării apelor minerale naturale la fabricarea băuturilor răcoritoare.
Articolul 5
(1) Numărul total de microorganisme reactivate dintr-o apă minerală naturală la sursă corespunde numărului normal de microorganisme viabile și se furnizează dovezi suficiente privind protecția sursei împotriva contaminărilor de orice fel. Acest număr total de microorganisme se determină în conformitate cu condițiile stabilite la punctul 1.3.3 din partea II din anexa I.
După îmbuteliere, numărul total de microorganisme la sursă nu poate depăși 100 pe mililitru la o temperatură de 20 - 22 °C în 72 de ore pe agar-agar sau pe un amestec agar-gelatină și 20 pe mililitru la 37 °C în 24 de ore pe agar-agar. Numărul total de microorganisme se măsoară într-un interval de 12 ore de la îmbuteliere, apa fiind păstrată la 4 °C ± 1 °C pe durata celor 12 ore.
La sursă, aceste valori nu ar trebui, în mod normal, să depășească 20 pe mililitru la o temperatură de 20 - 22 °C în 72 de ore și, respectiv, 5 pe mililitru la 37 °C în 24 de ore, cu mențiunea că acestea trebuie considerate cifre de referință și nu concentrații maxime permise.
(2) La sursă și în timpul comercializării sale, o apă minerală naturală nu conține următoarele:
(a) paraziți și microorganisme patogene;
(b) Escherichia coli și alte bacterii coliforme și streptococi fecali în orice probă de 250 ml examinată;
(c) bacterii anaerobe sporulate sulfito-reducătoare în orice probă de 50 ml examinată;
(d) Pseudomonas aeruginosa în orice probă de 250 ml examinată.
(3) Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2) și condițiilor de exploatare stabilite la anexa II, în stadiul de comercializare:
— numărul total de microorganisme reactivate dintr-o apă minerală naturală poate fi doar acela care rezultă din creșterea normală a conținutului de bacterii pe care l-a avut la sursă;
— apa minerală naturală nu poate conține nici un fel de defecte organoleptice.
Articolul 6
Toate recipientele utilizate la ambalarea apelor minerale naturale trebuie prevăzute cu sisteme de închidere proiectate pentru a evita orice posibilitate de alterare sau contaminare.
Articolul 7
(1) Denumirea comercială a apelor minerale naturale este „apă minerală naturală” sau, în cazul unei ape minerale naturale carbogazoase în conformitate cu definiția din partea III din anexa I, după caz, „apă minerală naturală, natural carbogazoasă”, „apă minerală naturală îmbogățită cu dioxid de carbon de la sursă” sau „apă minerală naturală carbogazificată”.
Denumirea comercială a apelor minerale naturale care au fost supuse oricăror metode de tratare menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (b) se completează, după caz, cu indicațiile „decarbogazificată integral” sau „decarbogazificată parțial”.
(2) Etichetarea apelor minerale naturale conține, de asemenea, următoarele informații obligatorii:
(a) — mențiunea: „compoziție în conformitate cu rezultatele analizei recunoscute oficial din … (data analizei)” sau — declararea compoziției analitice prezentând constituenții săi caracteristici;
(b) locul în care este exploatat izvorul și denumirea acestuia.
(3) Statele membre pot, de asemenea:
(a) să mențină prevederile prin care se cere indicarea țării de origine, deși aceste informații nu pot fi cerute în cazul apelor minerale naturale de la un izvor de pe teritoriul Comunității;
(b) să introducă prevederi prin care se cer informații privind orice fel de metodă de tratare prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (a).
Articolul 8
(1) Denumirea localității, cătunului sau a locului pot apărea în formularea din denumirea comercială, cu mențiunea că se referă la o apă minerală naturală al cărei izvor este exploatat la locul indicat de acea descriere și cu mențiunea că aceasta nu induce în eroare privind locul de exploatare a izvorului.
(2) Se interzice comercializarea apelor minerale naturale de la unul și același izvor sub mai multe descrieri comerciale.
(3) În cazul în care etichetele sau inscripționările de pe recipientele în care sunt oferite spre vânzare apele minerale naturale includ o descriere comercială diferită de denumirea izvorului sau a locului său de exploatare, acest loc sau denumirea izvorului vor fi indicate în caractere de cel puțin o dată și jumătate înălțimea și lățimea celui mai mare dintre caracterele utilizate în respectiva denumire comercială.
Alineatul (1) se aplică mutatis mutandisși în același spirit în ceea ce privește importanța atribuită denumirii izvorului sau locului de exploatare a acestuia, privind denumirea comercială utilizată în publicitate, indiferent sub ce formă, la apele minerale naturale.
Articolul 9
(1) Se interzice, atât pe ambalaje și etichete, cât și în publicitatea de orice fel, utilizarea de mențiuni, denumiri, mărci comerciale, ilustrații sau alte indicații simbolice sau nu, care:
(a) în cazul unei ape minerale naturale, sugerează o caracteristică pe care apa nu o posedă, în special privind originea sa, data autorizării de exploatare a acesteia, rezultatele analizelor sau orice trimiteri similare la garanțiile de autenticitate;
(b) în cazul apei potabile ambalate în recipiente care nu îndeplinesc prevederile din partea I din anexa I, pot duce la confundarea cu o apă minerală naturală, în special mențiunea „apă minerală”.
(2) (a) Se interzic toate indicațiile care atribuie unei ape minerale naturale proprietăți referitoare la prevenirea, tratarea sau vindecarea unei boli umane. (b) Cu toate acestea, indicațiile menționate în anexa III la prezenta directivă sunt autorizate în cazul în care întrunesc criteriile relevante stabilite în anexa menționată sau, în absența acesteia, criteriile stabilite în prevederile de drept intern și cu mențiunea că au fost elaborate în baza analizelor fizico-chimice și, după caz, farmacologice, fiziologice și clinice realizate în conformitate cu metodele științifice recunoscute în conformitate cu punctul 2 din partea I din anexa I. (c) Statele membre pot autoriza indicațiile „stimulează digestia”, „poate facilita funcțiile hepato-biliare” sau indicații similare. Acestea pot autoriza, de asemenea, includerea altor indicații, cu mențiunea că acestea nu contravin principiilor prevăzute la litera (a) și sunt compatibile cu cele prevăzute la litera (b).
(3) Statele membre pot adopta prevederi privind informațiile atât de pe ambalaje sau etichete, cât și din publicitate, referitoare la posibilitatea utilizării apelor minerale naturale la alimentarea sugarilor. Prevederile de acest tip pot viza, de asemenea, proprietățile apei care determină utilizarea informației amintite.
Statele membre care intenționează să adopte astfel de măsuri informează din timp celelalte state membre și Comisia cu privire la acestea.
(4) În termen de trei ani cel târziu de la notificarea prezentei directive, Comisia prezintă Consiliului un raport și, după caz, propuneri corespunzătoare privind aplicarea prevederilor menționate la punctul 1.2.12 din partea II din anexa I.
Articolul 10
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că nu este împiedicată comercializarea apelor minerale naturale care respectă definițiile și normele stabilite de prezenta directivă prin aplicarea dispozițiilor de drept intern nearmonizate privind proprietățile, compoziția, condițiile de exploatare, ambalarea sau etichetarea apelor minerale naturale sau a alimentelor, în general.
(2) Alineatul (1) nu se aplică dispozițiilor de drept intern nearmonizate, justificate în baza următoarelor:
— protecția sănătății publice;
— prevenirea fraudei, cu excepția cazurilor în care aceste dispoziții pot împiedica aplicarea definițiilor și normelor prevăzute de prezenta directivă;
— protecția proprietății industriale și comerciale, indicațiile privind sursa, denumirea de origine și prevenirea concurenței neloiale.
Articolul 11
Procedurile de prelevare a probelor și metodele de analiză necesare pentru verificarea caracteristicilor microbiologice menționate la articolul 5 și caracteristicile privind compoziția menționate la punctul 1.2 din partea II din anexa I se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12.
Articolul 12
(1) În cazul în care trebuie urmată procedura stabilită de prezentul articol, problema se prezintă Comitetului permanent pentru produsele alimentare (denumit în continuare „comitet”) de către președintele său din proprie inițiativă sau la cererea unui reprezentant al unui stat membru.
(2) Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului un proiect de măsuri care urmează a fi luate. Comitetul își dă avizul asupra proiectului într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența problemei. Avizele se adoptă cu o majoritate de 41 de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot.
(3) (a) Comisia adoptă măsurile prevăzute, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. (b) În cazul în care măsurile prevăzute nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în care avizul nu este dat, Comisia înaintează de îndată Consiliului o propunere privind măsurile care urmează a fi luate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. (c) În cazul în care la expirarea celor trei luni de la data la care i-a fost înaintată propunerea, Consiliul nu hotărăște, Comisia adoptă măsurile propuse.
Articolul 13
Articolul 12 se aplică pe o perioadă de 18 luni de la data la care comitetul a fost pentru prima dată informat în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).
Articolul 14
Prezenta directivă nu se aplică apelor minerale naturale destinate exportului către țări terțe.
Articolul 15
Statele membre își modifică legislația, după caz, pentru a se conforma prezentei directive și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Legislația astfel modificată se aplică astfel încât:
— să permită comercializarea produselor în conformitate cu prezenta directivă în termen de cel mult doi ani de la notificarea sa;
— să interzică comercializarea produselor neconforme cu prezenta directivă în termen de patru ani de la notificarea sa.
Articolul 16
Prezenta directivă se aplică și departamentelor franceze de peste mări.
Articolul 17
Prezenta directivă se adresează statelor membre.