Directiva 94/74/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 de modificare a Directivei 92/12/CEE privind acordurile generale pentru produsele care fac obiectul accizelor la deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, a Directivei 92/81/CEE de armonizare a structurii accizelor pentru uleiurile minerale și a Directivei 92/82/CEE privind corelarea procentului reprezentat de accize la uleiurile minerale

Articolul 1

Directiva 92/12/CEE se modifică după cum urmează: 1. Articolul 5 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (2) prima liniuță se înlocuiește cu următorul text: „— provin sau se îndreaptă spre țări terțe sau teritorii prevăzute la articolul 2 alineatele (1), (2) și (3) sau spre Channel Islands și intră sub incidența uneia dintre procedurile vamale de suspendare prevăzute la articolul 84 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) Nr. 2913/92 (9) sau într-o zonă sau antrepozit liber; (b) la alineatul (2), a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text: „— sunt expediate între statele membre prin țări AELS sau între un stat membru și o țară AELS conform procedurii de tranzit intern intracomunitar sau prin una sau mai multe țări terțe non AELS cu un carnet TIR sau ATA”; (c) la alineatul (2), prima parte a tezei din al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Dacă se folosește un singur document administrativ:”; (d) se adaugă următorul alineat: „(3) Orice detalii suplimentare care trebuie menționate pe documentele de transport sau pe cele comerciale servind ca și documente de tranzit și modificările care trebuie făcute pentru adaptarea procedurii de descărcare, dacă bunurile care fac obiectul accizei circulă sub o procedură simplificată de tranzit intracomunitar, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24.” 2. La articolul 7 se adaugă următoarele alineate: „(7) Dacă produsele care fac obiectul accizei și sunt deja introduse spre consum într-un stat membru trebuie să circule spre un loc de destinație în respectivul stat membru traversând teritoriul unui alt stat membru, produsele circulă însoțite de documentul de însoțire menționat la alineatul (4) și utilizează un itinerar adecvat. (8) În cazurile prevăzute la alineatul (7): (a) înainte ca bunurile să fie expediate, expeditorul face o declarație către autoritățile fiscale de la locul de expediere responsabile cu verificarea accizelor; (b) destinatarul atestă faptul că a primit bunurile în conformitate cu normele stabilite de autoritățile fiscale de la locul de destinație responsabile cu verificarea accizelor; (c) expeditorul și destinatarul consimt la orice fel de verificare ce le permite autorităților fiscale respective să constate că bunurile au fost primite. (9) Dacă produsele care fac obiectul accizelor circulă în mod frecvent și regulat în condițiile prevăzute la alineatul (7), statele membre pot conveni în mod bilateral să autorizeze o procedură simplificată prin derogare de la alineatele (7) și (8).” 3. La articolul 13, litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) furnizează o garanție, dacă este necesar, care să acopere producerea, prelucrarea și deținerea și o garanție obligatorie pentru a asigura circulația, sub rezerva articolul 15 alineatul (3), condițiile pentru acestea stabilindu-se de către autoritățile competente ale statelor membre în care este autorizat antrepozitul fiscal”; 4. La articolul 14 se adaugă următorul alineat: „(4) Lipsurile menționate la alineatul (3) și pierderile care nu sunt scutite conform alineatul (1) se indică, în toate cazurile, de către autoritățile competente pe versoul copiei documentului însoțitor menționat la articolul 18 alineatul (1), care trebuie înapoiată expeditorului. Procedura este următoarea: — în cazul pierderilor sau al lipsurilor care au loc în timpul transportului intracomunitar de produse supuse accizelor și care intră sub incidența acordurilor de suspendare, autoritățile competente din statele membre în care au fost constatate respectivele lipsuri sau pierderi fac adnotările corespunzătoare pe copia documentelor însoțitoare care urmează a fi returnată; — la sosirea produselor în statul membru de destinație, autoritățile competente indică dacă acordă o scutire parțială sau nu acordă nici o scutire pentru pierderile constatate. În cazurile menționate anterior, se specifică baza de calcul al accizelor care urmează a fi percepute în conformitate cu alineatul (3). Autoritățile competente din statul membru de destinație trimit o copie a exemplarului care urmează a fi returnat din documentele însoțitoare autorităților competente din statul membru în care au fost constatate pierderile.” 5. Articolul 15 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (2), articolului 16, articolului 19 alineatul (4) și articolului 23 alineatul (1a), circulația produselor care fac obiectul accizelor, conform acordurilor de suspendare, are loc între antrepozite fiscale. Primul paragraf se aplică circulației intracomunitare a produselor care nu au fost introduse spre consum și care fac obiectul accizelor la o rată zero.”; (b) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Riscurile inerente circulației intracomunitare sunt acoperite de garanția furnizată de antrepozitarul autorizat la expediere, conform articolului 13, sau, dacă este cazul, de o garanție de răspundere solidară obligatorie furnizată de expeditor și transportator. Autoritățile competente din statele membre pot permite transportatorului sau proprietarului produselor să furnizeze o garanție în locul celei eliberate de antrepozitarul autorizat la expediere. Dacă este cazul, statele membre pot cere destinatarului să furnizeze o garanție. Dacă uleiurile minerale care fac obiectul accizelor sunt transportate în interiorul Comunității pe cale maritimă sau prin conducte, statele membre pot scuti antrepozitarii autorizați la expediere de obligația de a furniza garanția menționată la primul paragraf. Statele membre stabilesc normele detaliate privind garanțiile. Garanția este valabilă în toată Comunitatea.”; (c) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5) Un antrepozitar autorizat la expediere sau agentul său pot modifica conținutul rubricilor 4, 7, 7a, 13, 14 și/sau 17 pe documentele de însoțire pentru a indica un nou destinatar, care trebuie să fie un antrepozitar autorizat sau un comerciant înregistrat, sau un nou loc de livrare. Autoritatea competentă de la locul expediției trebuie notificată imediat și noul destinatar sau noul loc de livrare sunt indicate imediat de versoul documentului de însoțire.”; (d) se adaugă următorul alineat: „(6) În cazul circulației intracomunitare de uleiuri minerale pe cale maritimă sau fluvială, antrepozitarul autorizat de expediere nu trebuie să completeze rubricile 4, 7, 7a, 13 și 17 pe documentele de însoțire, dacă, la expedierea produselor, destinatarul nu este în mod clar cunoscut, cu condiția ca: — autoritățile competente din statul membru de expediere să autorizeze în avans expeditorul să nu completeze respectivele rubrici; — aceleași autorități să fie notificate cu privire la numele și adresa destinatarului, numărul său de identificare ca plătitor de accize și țara de destinație imediat ce acestea sunt cunoscute sau cel târziu când produsele ajung la destinația lor finală.” 6. Se inserează următorul articol: „Articolul 15b (1) În ceea ce privește verificările la fața locului prevăzute la articolul 19 alineatul (6), autoritățile competente dintr-un stat membru pot solicita autorităților competente din alt stat membru informații suplimentare față de cele prevăzute la articolul 15a. În cazul acestor schimburi de informații, se aplică prevederile Directivei 77/799/CEE (10) cu privire la protecția datelor. (2) Dacă schimbul de informații are loc în conformitate cu alineatul (1) și dacă legislația internă a unui stat membru prevede că trebuie consultate persoanele despre care se face acest schimb de informații, se continuă aplicarea legislației respective. (3) Informațiile necesare desfășurării verificărilor la fața locului, conform alineatului (1), se furnizează prin intermediul unui document de control uniform. Forma și conținutul documentului se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24. 7. La articolul 18 se adaugă următorul alineat: „(6) Prezentul articol se aplică produselor care fac obiectul accizelor și care circulă, sub incidența acordurilor de suspendare, între două antrepozite fiscale care au sediul în același stat membru traversând teritoriul unui alt stat membru.” 8. Articolul 19 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), după primul paragraf se adaugă următorul paragraf: „Autoritățile competente ale statului membru de expediere și de destinație pot prevedea ca informațiile conținute în exemplarele documentelor de însoțire destinate lor să le fie transmise prin mijloace computerizate.”; (b) la alineatul (2), după primul paragraf se adaugă următoarele două paragrafe: „Fără a aduce atingere prevederilor anterioare, statele membre de expediere pot prevedea ca o copie a exemplarului de restituit să fie trimisă imediat destinatarului prin fax, astfel încât garanția să poate fi eliberată rapid. Acest lucru nu afectează obligația de a restitui originalul conform primei teze. Dacă produsele care fac obiectul accizelor circulă în mod frecvent și regulat între două state membre, în conformitate cu acordurile de suspendare, autoritățile competente ale statelor membre în cauză pot, de comun acord, să autorizeze simplificarea procedurii de predare a documentelor însoțitoare prin intermediul unei certificări sumare sau automate”; (c) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Produsele care fac obiectul accizelor expediate de un antrepozitar autorizat dintr-un stat membru și destinate exportului via unul sau mai multe state membre pot să circule sub incidența acordurilor de suspendare prevăzute la articolul 14 litera (c). Respectivele acorduri se aplică sub forma unui atestat întocmit de biroul vamal de ieșire din Comunitate, care confirmă faptul că produsele au părăsit în fapt Comunitatea. Biroul vamal trimite destinatarului copia certificată a documentului de însoțire destinat acestuia.” 9. La articolul 21 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Fără a aduce atingere prevederilor adoptate în scopul aplicării adecvate a prezentului articol și în scopul prevenirii oricărei fraude, evaziuni sau abuz, statele membre se asigură că aceste mărci sau marcaje nu creează obstacole în calea liberei circulații a produselor care fac obiectul accizelor.” 10. La articolul 23 se inserează următorul alineat: „(1a) Forțele armate și organizațiile menționate la alineatul (1) sunt autorizate să primească de la alte state membre, în temeiul acordurilor de suspendare a accizelor, produse care intră sub incidența documentului însoțitor menționat la articolul 18, cu condiția că documentul să fie însoțit de un certificat de scutire de accize. Forma și conținutul certificatului de scutire se stabilesc conform procedurii prevăzute la articolul 24.” 11. Articolul 24 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Măsurile necesare punerii în aplicare a articolulelor 5, 7, 15b, 18, 19 și 23 se adoptă în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatele (3) și (4).”; (b) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5) În completarea măsurilor menționate la alineatul (2), Comitetul examinează elementele propuse de președinte privind aplicarea prevederilor comunitare asupra accizelor, fie din proprie inițiativă, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.”

Articolul 2

Directiva 92/81/CEE se modifică după cum urmează: 1. Articolul 2 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) În sensul prezentei directive, termenul de «ulei mineral» cuprinde: (a) produsele care se încadrează în codul NC 2706; (b) produsele care se încadrează în codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30, 2707 50, 2707 91 00, 2707 99 11 și 2707 99 19; (c) produsele care se încadrează în codul NC 2709; (d) produsele care se încadrează în codul NC 2710; (e) produsele care se încadrează în codul NC 2711, inclusiv metanul pur din punct de vedere chimic și propanul, dar cu excepția gazelor naturale; (f) produsele care se încadrează în codurile NC 2712 10, 2712 20 00, 2712 90 31, 2712 90 33, 2712 90 39 și 2712 90 90; (g) produsele care se încadrează în codul NC 2715; (h) produsele care se încadrează în codul NC 2901; (i) produsele care se încadrează în codurile NC 2902 11 00, 2902 19 90, 2902 20, 2902 30, 2902 41 00, 2902 42 00, 2902 43 00 și 2902 44; (j) produsele care se încadrează în codurile NC 3403 11 00 și 3403 19; (k) produsele care se încadrează în codul NC 3811; (l) produsele care se încadrează în codul NC 3817.”; (b) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Trimiterile din prezenta directivă la codurile din Nomenclatura Combinată se interpretează ca trimiteri la versiunea Nomenclaturii Combinate în vigoare la 1 octombrie 1994.” 2. Se inserează următorul articol: „Articolul 2a (1) Numai uleiurile minerale menționate în cele ce urmează fac obiectul prevederilor de control și circulație din Directiva 92/2/CEE: (a) produsele care se încadrează în codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 și 2707 50; (b) produsele care se încadrează în codurile NC 2710 00 11-2710 00 78. Totuși, pentru produsele care se încadrează în codurile NC 2710 00 21, 2710 00 25 și 2710 00 59 se aplică prevederile de control și circulație numai pentru mișcările comerciale în vrac; (c) produsele care se încadrează în codul NC 2711 (cu excepția 2711 11 00 și 2711 21 00); (d) produsele care se încadrează în codul NC 2901 10; (e) produsele care se încadrează în codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41 00, 2902 42 00, 2902 43 00 și 2902 44. (2) Dacă un stat membru constată că alte uleiuri minerale decât cele prevăzute la alineatul (1) sunt destinate consumului, oferite spre vânzare sau utilizate ca și combustibil de încălzire sau de motor sau pot cauza evaziune fiscală, sustrageri de la impozitare sau abuzuri în alt fel, informează Comisia în cel mai scurt timp. Comisia transmite comunicarea celorlalte state membre în termen de o lună de la primire. În conformitate cu procedurile prevăzute în articolul 24 din Directiva 92/12/CEE, se adoptă o decizie dacă produsele în cauză fac obiectul prevederilor de control și circulație din Directiva 92/12/CEE. (3) În temeiul unor acorduri bilaterale, statele membre pot acorda dispense pentru unele sau toate măsurile de control prevăzute în Directiva 92/12/CEE pentru unele sau pentru toate produsele menționate anterior, atâta timp cât nu intră sub incidența articolul 2 din Directiva 92/82/CEE. Respectivele acorduri nu afectează statele membre care nu fac parte din acestea. Toate acordurile bilaterale sunt notificate Comisiei, care informează celelalte state membre.” 3. Se inserează următorul articol: „Articolul 7a Statele membre pot rambursa accizele deja achitate pentru uleiuri minerale contaminate sau amestecate accidental și care au fost returnate unui antrepozit fiscal în vederea reciclării.” 4. Articolul 8 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1) se adaugă următoarea literă: „(d) uleiurile minerale injectate în furnale în scopul reducției chimice, ca supliment la cocsul utilizat ca și combustibil principal”; (b) la alineatul (2), prima teză se înlocuiește cu următorul text: „(2) Fără a aduce atingere altor prevederi comunitare, statele membre pot aplica scutiri totale sau parțiale sau reduceri la rata accizelor pentru uleiurile minerale sau alte produse destinate aceleiași utilizări, care se folosesc sub control fiscal.” 5. Se inserează următorul articol: „Articolul 8a (1) Uleiurile minerale introduse spre consum într-un stat membru, conținute în rezervoare standard ale autovehiculelor comerciale și care sunt destinate folosirii ca și combustibil de către respectivele vehicule, precum și cele din containere speciale, destinate a fi folosite pentru funcționarea sistemelor care echipează respectivele containere pe parcursul transportului, nu fac obiectul accizelor în celelalte state membre. (2) În sensul prezentului articol: «rezervoare standard» înseamnă următoarele: — rezervoarele montate permanent de către fabricant pe toate autovehiculele de același tip ca și vehiculul în cauză și a căror montare permanentă permite combustibilului să fie utilizat direct, atât în scopul propulsiei, cât și, dacă este cazul, pentru funcționarea, în timpul transportului, a sistemelor de refrigerare sau a altor sisteme. Sunt considerate rezervoare standard și rezervoarele de gaz care echipează autovehiculele proiectate pentru utilizarea directă a gazului ca și combustibil, precum și rezervoarele pentru alte sisteme cu care poate fi echipat vehiculul; — rezervoarele montate permanent de către fabricant pe toate containerele de același tip ca și containerul în cauză și a căror montare permanentă permite combustibilului să fie utilizat direct pentru funcționarea, în timpul transportului, a sistemelor de refrigerare sau a altor sisteme cu care sunt echipate containerele speciale. «Container special» înseamnă orice container echipat cu aparatură special proiectată pentru sistemele de refrigerare, de oxigenare, de izolare termică sau alte sisteme.”

Articolul 3

Articolul 2 din Directiva 92/82/CEE se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 2 (1) Uleiurile minerale prevăzute în prezenta directivă sunt următoarele: — benzină cu plumb care se încadrează în codurile NC 2710 00 26, 2710 00 34 și 2710 00 36; — benzină fără plumb care se încadrează în codurile NC 2710 00 27, 2710 00 29 și 2710 00 32; — motorină care se încadrează în codul NC 2710 00 69; — păcură care se încadrează în codurile NC 2710 00 74-2710 00 78; — gaz petrol lichefiat care se încadrează în codurile NC 2711 12 11-2711 19 00; — metan care se încadrează în codul NC 2711 29 00; — petrol lampant care se încadrează în codurile NC 2710 00 51 și 2710 00 55. (2) Trimiterile din alineatul (1) la codurile din Nomenclatura Combinată se interpretează ca trimiteri la versiunea Nomenclaturii Combinate în vigoare la 1 octombrie 1994.”

Articolul 4

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege, și a actelor administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până cel târziu la 1 iulie 1995. Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta. Când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor prevederi de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.