Articolul 1
(1) Prezenta directivă se aplică etichetării materialelor folosite la producerea principalelor componente ale articolelor de încălțăminte destinate vânzării către consumatori.
În înțelesul prezentei directive, „încălțăminte” înseamnă toate articolele cu tălpi aplicate destinate acoperirii sau protejării piciorului, inclusiv părțile lor componente comercializate separat, prevăzute la anexa I.
O listă neexhaustivă a produselor care fac obiectul directivei este prezentată în anexa II.
Se exclud din obiectul directivei următoarele:
— încălțămintea uzată, la mâna a doua;
— încălțămintea de protecție care intră sub incidența Directivei 89/686/CEE (5);
— încălțămintea care intră sub incidența Directivei 76/769/CEE (6);
— încălțămintea de jucărie.
(2) Informațiile referitoare la compoziția articolelor de încălțăminte sunt comunicate prin intermediul etichetelor, în conformitate cu dispozițiile articolului 4.
(i) Etichetele cuprind informații referitoare la cele trei părți componente ale articolului de încălțăminte, după cum sunt definite în anexa I, respectiv: (a) partea superioară; (b) căptușeala și branțul și (c) talpa exterioară.
(ii) Compoziția articolelor de încălțăminte se indică în conformitate cu dispozițiile articolului 4, fie prin pictograme, fie prin indicații scrise referitoare la materialele specifice, în conformitate cu anexa I.
(iii) În cazul părții superioare, clasificarea materialelor se stabilește în baza dispozițiilor articolului 4 alineatul (1) și ale anexei I, fără să se țină seama de accesorii sau întărituri, precum plasture de protecție a gleznei, borduri, ornamentații, catarame, labe, ochiuri sau alte accesorii similare.
(iv) În cazul tălpii exterioare, clasificarea se stabilește pe baza volumului materialelor conținute de aceasta, în conformitate cu articolul 4.
Articolul 2
(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca încălțămintea de pe piață să respecte cerințele de etichetare prevăzute în prezenta directivă, fără să se aducă atingere celorlalte dispoziții comunitare relevante.
(2) În cazul în care pe piață este introdusă încălțăminte ce nu respectă dispozițiile referitoare la etichetare, statul membru competent ia măsurile adecvate prevăzute de legislația internă.
Articolul 3
Fără să aducă atingere celorlalte dispoziții comunitare relevante, statele membre nu interzic sau împiedică introducerea pe piață a încălțămintei ce respectă cerințele de etichetare stabilite în prezenta directivă, prin aplicarea unor dispoziții interne armonizate ce reglementează procedura de etichetare aplicabilă anumitor tipuri de încălțăminte sau încălțămintei, în general.
Articolul 4
(1) Etichetele trebuie să ofere informații despre materialul, determinat conform anexei I, care reprezintă cel puțin 80 % din suprafața părții superioare, a căptușelii și a branțului articolului de încălțăminte și cel puțin 80 % din volumul tălpii exterioare. Dacă nici unul dintre materiale nu reprezintă cel puțin 80 % din produs, se oferă informații referitoare la principalele două materiale componente ale respectivului articol de încălțăminte.
(2) Informațiile sunt menționate pe încălțăminte. Fabricantul sau reprezentantul său autorizat cu sediul în Comunitate pot opta fie pentru pictograme, fie pentru indicații scrise cel puțin în limba sau limbile stabilite de statul membru consumator conform dispozițiilor din tratat, astfel cum este definit și ilustrat în anexa I. Prin dispozițiile lor interne, statele membre asigură o informare corectă a consumatorului cu privire la semnificațiile respectivelor pictograme, având grijă ca aceste dispoziții să nu creeze bariere în calea comerțului.
(3) În înțelesul prezentei directive, etichetarea presupune aplicarea informațiilor prevăzute de aceasta pe cel puțin un articol al fiecărei perechi de încălțăminte. Acest lucru poate fi realizat prin imprimare, lipire, ștanțare sau prin aplicarea unei etichete.
(4) Etichetarea trebuie să fie vizibilă, bine aplicată și accesibilă, iar pictogramele trebuie să fie suficient de mari pentru ca informațiile conținute de acestea să fie ușor de înțeles. Trebuie să fie imposibilă inducerea în eroare a consumatorului prin etichetare.
(5) Fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate răspunde de furnizarea etichetelor și de acuratețea informațiilor conținute de acestea. Dacă nici fabricantul și nici reprezentantul său autorizat nu au sediul în Comunitate, această obligație revine persoanei responsabile pentru prima introducere pe piața comunitară a încălțămintei. Detailistul răspunde de modul în care încălțămintea comercializată de acesta poartă etichetele corespunzătoare prevăzute în prezenta directivă.
Articolul 5
Informațiile necesare conform prezentei directive pot fi completate, dacă este cazul, cu informații suplimentare aplicate pe etichete sub formă de text. Totuși, statele membre nu pot interzice sau împiedica introducerea pe piață a încălțămintei ce respectă dispozițiile prezentei directive, în conformitate cu articolul 3.
Articolul 6
(1) Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 23 septembrie 1995. Ele informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
(2) Statele membre aplică măsurile prevăzute la alineatul (1) de la 23 martie 1996. Până la 23 septembrie 1997, stocurile facturate sau livrate detailistului înaintea acestei date nu fac obiectul măsurilor menționate anterior.
(3) Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(4) La trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia înaintează Consiliului un raport de evaluare a dificultăților de orice natură întâmpinate de agenții economici în aplicarea dispozițiilor prezentei directive și propune, acolo unde este oportun, măsurile corespunzătoare de revizuire.
Articolul 7
Prezenta directivă se adresează statelor membre.