Articolul 1
(1) Prezenta directivă se aplică transportului:
(a) solipedelor domestice și animalelor domestice din speciile bovină, ovină, caprină și porcină;
(b) păsărilor de curte, păsărilor domestice și iepurilor domestici;
(c) câinilor domestici și pisicilor domestice;
(d) altor mamifere și păsări;
(e) altor animale vertebrate și animale cu sânge rece.
(2) Prezenta directivă nu se aplică:
(a) călătorilor care transportă animale de companie în scopuri nelucrative;
(b) fără să aducă atingere dispozițiilor naționale aplicabile în domeniu, transporturilor de animale efectuate: — pe o distanță de maximum 50 de kilometri, calculată de la începutul transportului animalelor și până la locul de destinație sau — de către crescători sau de către cei care se ocupă de îngrășare, cu ajutorul vehiculelor agricole sau cu mijloace de transport proprii, în cazul în care circumstanțele geografice impun o transhumanță sezonieră fără scop lucrativ pentru anumite tipuri de animale.
Articolul 2
(1) În sensul prezentei directive, definițiile prevăzute la articolul 2 din Directivele 89/662/CEE (10), 90/425/CEE, 90/675/CEE (11) și 91/496/CEE se aplică atunci când este cazul.
(2) De asemenea, se înțelege prin:
(a) „mijloc de transport”: părțile vehiculelor rutiere, vehiculelor care circulă pe cale ferată, vapoarelor și aeronavelor utilizate pentru încărcarea sau transportul animalelor, precum și containerele pentru transportul pe pământ, pe mare sau în aer;
(b) „transport”: orice deplasare a animalelor, efectuată cu un mijloc de transport care include încărcarea și descărcarea animalelor;
(c) „punct de oprire”: un loc unde călătoria este întreruptă pentru a permite odihna, hrănirea sau adăparea animalelor;
(d) „punct de transfer”: un loc unde transportul este întrerupt pentru a transfera animalele dintr-un mijloc de transport în altul;
(e) „loc de plecare”: locul unde, fără să aducă atingere articolului 1 alineatul (2) litera (b), animalul este încărcat pentru prima dată într-un mijloc de transport, precum și toate locurile în care animalele au fost descărcate și găzduite pe o perioadă de cel puțin zece ore, adăpate, hrănite și, după caz, îngrijite, cu excluderea oricăror puncte de oprire sau puncte de transfer. Pot fi, de asemenea, considerate ca locuri de plecare piețele și centrele de grupare autorizate, în conformitate cu legislația comunitară: — în cazul în care primul loc de încărcare a animalelor este situat la o distanță de cel puțin 50 de kilometri de aceste piețe sau centre de grupare; — dacă, în cazul în care distanța menționată la prima liniuță este mai mare de 50 de kilometri, animalele au beneficiat de o perioadă de odihnă cu o durată determinată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 și au fost adăpate și hrănite înainte de a fi reîncărcate;
(f) „loc de destinație”: locul unde animalul este descărcat pentru ultima oară dintr-un mijloc de transport, cu excepția oricăror puncte de oprire sau puncte de transfer;
(g) „călătorie”: deplasarea de la locul de plecare la locul de destinație.
CAPITOLUL II
Transportul și controlul pe teritoriul Comunității
Articolul 3
(1) Statele membre se asigură că:
(a) transportul animalelor în interior, cu destinația sau provenind din orice stat membru, se efectuează în conformitate cu prezenta directivă și pentru animalele prevăzute la: — articolul 1 alineatul (1) litera (a), în conformitate cu dispozițiile capitolului I din anexă; — articolul 1 alineatul (1) litera (b), în conformitate cu dispozițiile capitolului II din anexă; — articolul 1 alineatul (1) litera (c), în conformitate cu dispozițiile capitolului III din anexă; — articolul 1 alineatul (1) litera (d), în conformitate cu dispozițiile capitolului IV din anexă; — articolul 1 alineatul (1) litera (e), în conformitate cu dispozițiile capitolului V din anexă;
(b) animalele nu pot fi transportate decât în cazul în care sunt apte pentru călătoria prevăzută și în cazul în care au fost luate toate măsurile pentru a le îngriji pe durata călătoriei până la sosirea la locul de destinație. Animalele bolnave sau rănite nu sunt considerate apte pentru transport. Cu toate acestea, prezenta dispoziție nu se aplică: (i) animalelor ușor rănite sau bolnave pe care transportul nu le-ar supune la suferințe inutile; (ii) animalelor transportate în scopuri de cercetare științifică autorizate de autoritatea competentă;
(c) animalele care se îmbolnăvesc sau se rănesc în timpul transportului primesc cât de repede posibil primul ajutor. După caz, acestea trebuie să facă obiectul unui tratament veterinar adecvat și, în cazul în care este necesar, trebuie să fie sacrificate de urgență, pentru a evita orice suferință inutilă.
(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), statele membre pot autoriza transportul animalelor pentru un tratament veterinar sau o sacrificare de urgență în condiții care nu sunt conforme cu prezenta directivă. Statele membre se asigură că un asemenea transport este autorizat doar în cazul în care nu presupune nici o suferință inutilă sau un tratament dur pentru animalele în cauză. După caz, se adoptă norme speciale de punere în aplicare a prezentului alineat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.
(3) Fără să aducă atingere cerințelor stabilite la alineatul (1) literele (a) și (b) și de anexă, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, stabilește condițiile suplimentare adecvate pentru transportul anumitor tipuri de animale precum solipedele, păsările sălbatice și mamiferele marine, pentru a asigura bunăstarea acestora.
Până la punerea în aplicare a prezentelor dispoziții, statele membre pot, cu respectarea dispozițiilor generale ale tratatului, să aplice norme naționale suplimentare relevante în materie.
Articolul 4
Statele membre se asigură că pe durata călătoriei animalele sunt identificate și înregistrate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 90/425/CE și însoțite de documentele prevăzute de legislația comunitară sau națională, astfel încât să se permită autorității competente să controleze:
— originea și proprietarul acestora;
— locul lor de plecare și de destinație;
— data și ora plecării.
Articolul 5
Statele membre se asigură că:
1. orice persoană fizică sau juridică care transportă animale în scop lucrativ: (a) a făcut obiectul unei înregistrări care să permită autorității competente să controleze respectarea cerințelor prezentei directive; (b) utilizează pentru transportul animalelor menționate de prezenta directivă mijloace de transport care să permită respectarea cerințelor prevăzute în anexă; (c) nu transportă și nu dispune transportul unor animale în condiții care ar putea să le rănească sau să le supună la suferințe inutile.
2. responsabilul întreprinderii de transport al animalelor: (a) încredințează transportul personalului care are cunoștințele necesare pentru a acorda în mod corespunzător eventualele îngrijiri animalelor transportate; (b) stabilește, pentru călătoriile care depășesc douăzeci și patru de ore, de la locul de plecare și ținând seama de locul de destinație, itinerarul – inclusiv eventualele puncte de oprire sau puncte de transfer – care să permită asigurarea odihnei, a hrănirii și adăpării, precum și o eventuală descărcare și găzduire a animalelor, cu respectarea cerințelor prezentei directive pentru tipul de animal transportat; (c) este capabil, în funcție de speciile transportate și în cazul în care distanțele de parcurs implică o durată a transportului de peste douăzeci și patru de ore, să furnizeze dovada că au fost luate măsuri pentru a satisface nevoile de adăpare și alimentație ale animalelor transportate în cursul călătoriei, chiar în cazul modificării foii de parcurs sau în caz de întrerupere a călătoriei din motive independente de voința sa; (d) se asigură că animalele sunt duse fără întârziere în locul de destinație, fără să aducă atingere intervalelor de odihnă normale de care beneficiază șoferii; (e) dispune ca transportul să fie însoțit, pe perioada călătoriei, de originalul foii de parcurs menționate la litera (b), completat cu data, locul și ora plecării; (f) păstrează, pe o perioadă determinată de către autoritatea competentă, o copie a foii de parcurs menționată anterior, care să poată fi prezentată, la cerere, autorității competente, pentru o eventuală verificare; (g) se asigură, atunci când animalele sunt transportate fără însoțitor, că expeditorul a respectat, la predarea animalelor, dispozițiile din prezenta directivă și că destinatarul a luat măsurile necesare pentru primirea animalelor;
3. punctele de oprire, stabilite în prealabil de responsabilul menționat la punctul 2, sunt supuse unui control regulat de către autoritatea competentă.
Articolul 6
(1) Directiva 90/425/CEE se modifică după cum urmează:
(a) La articolul 1, al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Nu sunt afectate de prezenta directivă controalele efectuate în cadrul misiunilor executate în mod nediscriminatoriu de către autoritățile responsabile cu aplicarea generală a legilor într-un stat membru.”
(b) La anexa A, rubrica I se completează cu următoarea trimitere: „Directiva 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE (JO L 340, 11.12.1991, p. 17).”
(2) Certificatele sau documentele menționate la articolul 3 din Directiva 90/425/CEE se completează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 pentru a se ține seama de cerințele prezentei directive.
(3) Schimbul de informații între autorități pentru respectarea cerințelor prezentei directive trebuie integrat în sistemul informatizat prevăzut la articolul 20 din Directiva 90/425/CEE (Animo) și, pentru importurile care provin din țări terțe, în proiectul Shift, în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din Directiva 91/496/CEE.
Normele de aplicare a prezentului alineat sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.
Articolul 7
(1) Statele membre se asigură că sunt luate măsurile necesare pentru a se evita sau reduce la minimum orice întârziere pe durata transportului sau orice suferință a animalelor în caz de grevă sau altă circumstanță care ar împiedica aplicarea prezentei directive. Se adoptă dispoziții speciale în porturile, aeroporturile, gările feroviare, stațiile de triaj, punctele de control la frontieră prevăzute la articolul 6 din Directiva 91/496/CEE pentru a accelera transportul animalelor în condiții conforme cu cerințele prezentei directive.
(2) Fără să aducă atingere altor măsuri comunitare de sănătate animală, deplasarea animalelor nu poate fi întreruptă decât în cazul în care o asemenea măsură este indispensabilă pentru bunăstarea animalelor transportate. În cazul în care deplasarea animalelor trebuie întreruptă pentru mai mult de două ore, trebuie luate măsuri adecvate pentru ca animalele să primească îngrijiri și, în cazul în care este necesar, să fie descărcate și adăpostite.
Articolul 8
Statele membre se asigură că, în conformitate cu principiile și normele de control stabilite în Directiva 90/425/CEE, autoritățile competente controlează respectarea cerințelor prezentei directive, efectuând, în mod nediscriminatoriu, inspecția:
(a) mijloacelor de transport și a animalelor în momentul sosirii la locul de destinație;
(b) mijloacelor de transport și a animalelor în piețe, la locurile de plecare, precum și la punctele de oprire și la punctele de transfer;
(c) mențiunilor care figurează pe documentele însoțitoare.
De asemenea, se pot efectua controale și în cursul transportului animalelor pe teritoriul unui stat membru, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru în cauză dispune de informații care indică posibilitatea comiterii unei infracțiuni.
Nu sunt afectate de dispozițiile prezentului articol controalele efectuate în cadrul misiunilor executate în mod nediscriminatoriu de către autoritățile responsabile cu aplicarea generală a legilor într-un stat membru.
Articolul 9
(1) În cazul în care, pe durata transportului, se constată că dispozițiile prezentei directive nu sunt sau nu au fost respectate, autoritatea competentă din locul unde se face această constatare solicită responsabilului mijlocului de transport să adopte orice măsură pe care autoritatea competentă o consideră necesară, astfel încât să se garanteze bunăstarea animalelor în cauză.
După caz, această măsură poate consta în adoptarea dispozițiilor necesare pentru:
(a) încheierea călătoriei sau retrimiterea animalelor la locul lor de plecare, pe itinerarul cel mai direct, astfel încât această măsură să nu provoace suferințe inutile animalelor;
(b) ca animalele să fie adăpostite corespunzător și să primească îngrijirile necesare până la soluționarea problemei;
(c) sacrificarea animalelor cu suferință minimă. Destinația și utilizarea carcaselor acestor animale sunt reglementate de dispozițiile prevăzute de Directiva 64/433/CEE (12).
(2) În cazul în care responsabilul transportului nu respectă instrucțiunile autorității competente, aceasta pune imediat în executare măsurile adoptate și recuperează, în conformitate cu procedura adecvată, cheltuielile ocazionate de executarea acestor măsuri.
(3) Prezenta directivă nu aduce atingere căilor de atac existente în legislația în vigoare în statele membre împotriva deciziilor autorităților competente.
Deciziile adoptate de autoritățile competente ale statelor membre trebuie comunicate, indicându-se motivația lor, expeditorului sau mandatarului acestuia, precum și autorității competente din statul membru de expediere.
În cazul în care expeditorul sau mandatarul acestuia solicită acest lucru, deciziile motivate trebuie să le fie comunicate în scris, cu indicarea căilor de atac pe care le oferă legislația în vigoare din statul membru de destinație, precum și a formei și termenelor în care trebuie introdus recursul.
Cu toate acestea, în caz de litigiu și în cazul în care cele două părți sunt de acord, acestea pot, în termen de maximum o lună, să supună litigiul evaluării de către un expert care figurează pe lista experților Comunității, care urmează să fie stabilită de Comisie.
Expertul este însărcinat să emită avizul într-un termen de maximum șaptezeci și două de ore. Părțile se supun avizului expertului, cu respectarea legislației veterinare comunitare.
Articolul 10
(1) Experții Comisiei pot, în cazul în care este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei directive, să efectueze, în colaborare cu autoritățile competente ale statelor membre, controale la fața locului. Statul membru pe teritoriul căruia este efectuat controlul acordă experților tot ajutorul necesar îndeplinirii misiunii lor. Comisia informează statele membre asupra rezultatelor controalelor efectuate.
(2) Normele de aplicare a prezentului articol sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.
CAPITOLUL III
Import provenind din țări terțe
Articolul 11
(1) Se aplică normele prevăzute de Directiva 91/496/CEE, în special în ceea ce privește organizarea și urmărirea controalelor.
(2) Importul, tranzitul și transportul în și pe teritoriul Comunității de animale vii provenind din țări terțe, prevăzute de prezenta directivă, nu sunt autorizate decât în cazul în care exportatorul și/sau importatorul se angajează în scris să respecte cerințele prezentei directive și să adopte măsurile necesare pentru a se conforma acestora.
(3) De la data de 1 ianuarie 1993, articolul 4 alineatul (2) litera (d) primul paragraf din Directiva 91/496/CEE se înlocuiește cu următorul text:
„(d) verificarea respectării cerințelor Directivei 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE (13)
(4) Certificatul sau documentele prevăzute la articolul 4 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 91/496/CEE se completează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 pentru a se ține seama de cerințele prezentei directive.
Până la adoptarea prezentelor dispoziții, se aplică normele naționale relevante în domeniu, cu respectarea dispozițiilor generale ale tratatului.
CAPITOLUL IV
Dispoziții finale
Articolul 12
Normele și procedura de informare prevăzute de Directiva 89/608/CEE (14) pot fi aplicate, mutatis mutandis, în sensul prezentei directive.
Articolul 13
(1) Comisia înaintează, înainte de data de 1 iulie 1992, un raport elaborat pe baza unui aviz al Comitetului științific veterinar, însoțit de eventuale propuneri, cu privire la:
— chestiunea stabilirii unei durate maxime de transport pentru unele tipuri de animale;
— intervalele prevăzute la capitolul I rubrica A alineatul (2) litera (d) din anexă;
— durata de odihnă prevăzută la articolul 5 alineatul (2) litera (b);
— standardele de densitate a încărcăturii aplicabile transportului anumitor tipuri de animale;
— standardele pe care trebuie să le respecte mijloacele de transport în ceea ce privește transportul anumitor tipuri de animale.
Consiliul hotărăște cu majoritate calificată asupra acestor propuneri.
(2) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 și după consultarea Comitetului științific veterinar, Comisia stabilește criteriile comunitare pe care trebuie să le respecte punctele de oprire în ceea ce privește alimentația, adăparea, încărcarea, descărcarea și eventuala adăpostire a anumitor tipuri de animale.
(3) Comisia prezintă Consiliului, la trei ani de la punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive, un raport cu privire la experiența acumulată de statele membre, în special în ceea ce privește dispozițiile menționate la alineatele (1) și (2), însoțit de eventuale propuneri de modificare a acestor dispoziții asupra cărora Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
(4) Până la punerea în aplicare a dispozițiilor prevăzute la alineatele (1) și (2), se aplică normele naționale în domeniu, cu respectarea dispozițiilor generale ale tratatului.
Articolul 14
Anexa la prezenta directivă este modificată de Consiliu care hotărăște cu majoritate calificată asupra propunerii Comisiei, în special în scopul adaptării sale la progresul tehnologic și științific.
Articolul 15
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, certificatele sau documentele însoțitoare prevăzute de reglementările comunitare privind transportul animalelor menționate la articolul 1 pot fi completate de o atestare a autorității competente, în sensul articolului 2 alineatul (6) din Directiva 90/425/CEE, care să certifice respectarea cerințelor prezentei directive.
Articolul 16
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, se adoptă, pe baza indicațiilor prevăzute la al doilea paragraf, normele care se aplică în ceea ce privește bunăstarea animalelor în cursul transportului, circulației animalelor în unele părți ale teritoriilor menționate în anexa 1 la Directiva 90/675/CEE, inclusiv, în ceea ce privește Regatul Spaniei, Insulele Canare, pentru a se ține seama de condițiile naturale specifice ale acestora și, în special, de depărtarea lor în raport cu partea continentală a teritoriului Comunității.
În acest scop, la data de 1 iulie 1992 cel târziu, statele membre în cauză înaintează Comisiei normele speciale care trebuie respectate în materie de bunăstare a animalelor în cursul transportului, în cazul circulației acestor animale în regiunile respective, ținându-se seama de condițiile specifice pentru respectivele teritorii.
Articolul 17
(1) În cazul în care se face trimitere la procedura prevăzută în prezentul articol, Comitetul veterinar permanent, instituit prin Decizia 68/361/CEE (15), denumit în continuare „comitet”, este sesizat de președinte fără întârziere, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.
(2) Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul emite avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.
(3) Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.
(4) În cazul în care măsurile nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile care trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
În cazul în care, la expirarea unui termen de trei luni de la data la care i-a fost prezentată propunerea, Consiliul nu a hotărât, Comisia adoptă măsurile propuse, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat cu majoritate simplă împotriva măsurilor în cauză.
Articolul 18
(1) Statele membre adoptă măsurile specifice adecvate pentru sancționarea oricărei încălcări a prezentei directive, comise fie de o persoană fizică, fie de o persoană juridică.
(2) În caz de încălcări repetate ale prezentei directive sau de abateri care determină suferințe grave pentru animale, un stat membru poate, fără să aducă atingere altor sancțiuni prevăzute, să ia măsurile necesare pentru a remedia abaterile constatate.
Articolul 19
Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere obligațiilor care rezultă din legislația vamală.
Articolul 20
Directivele 77/489/CEE și 81/389/CEE se abrogă cel târziu de la data prevăzută la articolul 21.
Articolul 21
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la data de 1 ianuarie 1993. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2) Atunci când statele membre adoptă actele prevăzute la alineatul (1), ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 22
Prezenta directivă se adresează statelor membre.