Directiva Consiliului din 17 mai 1977 de instituire a unei acțiuni a Comunității în vederea eradicării brucelozei, tuberculozei și leucozei la bovine

Articolul 1

Prezenta directivă are ca obiect îmbunătățirea situației sanitare a șeptelului bovin din Comunitate printr-o acțiune comunitară de accelerare sau de intensificare a eradicării brucelozei și tuberculozei și a eradicării leucozei. CAPITOLUL 1 Dispoziții tehnice speciale aplicabile în cazul brucelozei, tuberculozei și leucozei

Articolul 2

(1) În sensul prezentei directive, statele membre al căror șeptel bovin este atins de bruceloză bovină elaborează un plan de accelerare a eradicării acestei maladii de pe teritoriul lor național, cu respectarea condițiilor stabilite la alineatele (2) și (3). (2) (a) Planul privind accelerarea eradicării brucelozei bovine trebuie elaborat în așa fel încât, la încheierea realizării sale, efectivele să fie considerate „oficial indemne de bruceloză”, în conformitate cu dispozițiile comunitare aplicabile în acest domeniu, în special cele din Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 75/379/CEE (6). (b) Planul trebuie să enumere măsurile necesare pentru accelerarea și intensificarea eradicării brucelozei bovine și să precizeze măsurile de combatere și prevenire a acestei maladii. (3) Statele membre trebuie să aducă la cunoștința Comisiei: (a) procentul și numărul total al efectivelor supuse măsurilor de control și al efectivelor recunoscute ca fiind atinse de bruceloză bovină; (b) numărul total de animale: — supuse măsurilor de control; — suspecte de a fi contaminate sau considerate atinse; — atinse; — sacrificate; (c) durata prevăzută a programului inițial de eradicare, precum și cea a planului accelerat; (d) metoda aplicată pentru controlul derulării efective a planului accelerat; (e) suma din bugetul național alocată eradicării brucelozei bovine și defalcarea acestei sume. Indicațiile de la literele (a), (b) și (e) sunt comunicate pentru cei trei ani anteriori aplicării măsurilor de accelerare și, ulterior, anual. (4) Statele membre al căror șeptel bovin este indemn de bruceloză trebuie să comunice Comisiei ansamblul de măsuri adoptate pentru prevenirea reapariției acestei maladii.

Articolul 3

(1) În sensul prezentei directive, statele membre al căror șeptel este atins de tuberculoză bovină elaborează un plan privind accelerarea eradicării acestei maladii de pe teritoriul lor național, cu respectarea condițiilor stabilite la alineatele (2) și (3). (2) (a) Planul privind accelerarea eradicării tuberculozei bovine trebuie elaborat astfel încât, la încheierea realizării sale, efectivele să fie considerate „oficial indemne de tuberculoză”, în conformitate cu dispozițiilor comunitare aplicabile în acest domeniu, în special cele din Directiva 64/432/CEE. (b) Planul trebuie să enumere măsurile adoptate pentru accelerarea, intensificarea sau finalizarea eradicării tuberculozei bovine și să precizeze măsurile de combatere și prevenire a acestei maladii. (3) Statele membre trebuie să comunice Comisiei: (a) procentul și numărul total al efectivelor supuse măsurilor de control și numărul efectivelor recunoscute ca fiind atinse de tuberculoză bovină; (b) numărul total de animale: — supuse măsurilor de control; — suspecte de a fi contaminate sau considerate atinse; — atinse; — sacrificate; (c) durata prevăzută a programului inițial de eradicare, precum și cea a planului accelerat; (d) metoda aplicată pentru controlul derulării efective a planului accelerat; (e) suma din bugetul național alocată pentru eradicarea tuberculozei bovine și defalcarea acestei sume. Indicațiile de la literele (a), (b) și (e) sunt comunicate pentru cei trei ani anteriori aplicării măsurilor de accelerare și, ulterior, anual. (4) Statele membre al căror șeptel bovin este indemn de tuberculoză bovină trebuie să comunice Comisiei ansamblul de măsuri adoptate pentru prevenirea reapariției acestei maladii.

Articolul 4

În sensul prezentei directive, statele membre care au stabilit prezența leucozei enzootice pe teritoriul lor elaborează un plan de eradicare a acestei maladii. Acest plan trebuie să precizeze măsurile de combatere a acestei maladii. Testul sau metoda utilizată pentru a stabili dacă un efectiv este indemn de leucoză este cel stabilit în Decizia 73/30/CEE a Comisiei din 23 ianuarie 1973 de autorizare a Republicii Federale Germania să aplice garanțiile sanitare speciale privind combaterea leucozei în caz de introducere pe teritoriul său de bovine de producție sau de reproducție (7), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 75/64/CEE (8), sau orice alt test sau metodă recunoscute în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11. La cererea acesteia, statele membre furnizează Comisiei orice informație privind realizarea planului. CAPITOLUL 2 Dispoziții comune și financiare

Articolul 5

Acțiunea prevăzută în capitolul 1, în măsura în care privește atingerea obiectivelor definite la articolul 39 alineatul (1) litera (a) din tratat, constituie o acțiune comună în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70.

Articolul 6

(1) Durata realizării acțiunii comune este de trei ani. (2) Participarea preconizată a Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă, denumit în continuare „Fond”, este estimată la 130 milioane de unități de cont pentru cei trei ani.

Articolul 7

(1) Cheltuielile statelor membre în privința măsurilor adoptate în temeiul articolelor 2, 3 și 4 beneficiază de un ajutor al secțiunii Orientare a Fondului, în limitele indicate în articolul 6. (2) Secțiunea Orientare a Fondului varsă statelor membre 60 de unități de cont pentru fiecare vacă și 30 de unități de cont pentru fiecare bovină, altele decât vacile, sacrificate în cadrul acțiunilor menționate în capitolul 1. (3) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 729/70. (4) Măsurile adoptate de statele membre pot beneficia de participarea financiară a Comunității numai dacă dispozițiile care le vizează au făcut obiectul unei decizii favorabile în conformitate cu articolul 9.

Articolul 8

(1) Cererile de plată se referă la sacrificările efectuate de statele membre în cursul anului calendaristic și sunt prezentate Comisiei înainte de data de 1 iulie a anului următor. (2) Acordarea ajutorului din partea Fondului se aprobă conform articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70. (3) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 729/70.

Articolul 9

(1) Statele membre transmit Comisiei planurile prevăzute la articolul 2 și 3, precum și indicațiile prevăzute la articolul 2 alineatul (3) literele (c) și (d) și la articolul 3 alineatul (3) literele (c) și (d) înainte de aplicarea acestora, în termen de cel mult trei luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive și, ulterior, anual. În ceea ce privește planurile prevăzute la articolul 4, acestea sunt transmise anual Comisiei de statele membre, precum și înainte de aplicarea lor pentru statele membre care nu le-au elaborat încă. (2) Comisia examinează planurile transmise în conformitate cu alineatul (1) pentru a stabili dacă, în funcție de conformitatea acestora cu prezenta directivă și ținând seama de obiectivele acesteia, sunt întrunite condițiile de participare financiară a Comunității. În următoarele două luni de la primirea planurilor, Comisia prezintă Comitetului veterinar permanent un proiect de decizie. Comitetul își dă avizul în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11 într-un termen stabilit de președinte. Comitetul Fondului este consultat cu privire la aspectele financiare.

Articolul 10

Comisia procedează la controale regulate la fața locului, pentru a se asigura din punct de vedere veterinar de aplicarea planurilor. Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru facilitarea acestor controale, în special pentru a garanta că experții dispun, la cererea acestora, de toate informațiile și documentele necesare pentru a aprecia îndeplinirea planurilor. Dispozițiile generale de aplicare a prezentului articol, în special în ceea ce privește frecvența și modalitățile de efectuare a controalelor prevăzute în primul paragraf și dispozițiile de aplicare privind desemnarea experților veterinari, precum și procedura pe care aceștia trebuie să o respecte pentru întocmirea raportului lor, sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 11.

Articolul 11

(1) Dacă trebuie urmată procedura prevăzută în prezentul articol, Comitetul veterinar permanent, denumit în continuare „comitet”, este sesizat de președinte, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea unui stat membru. (2) În cadrul comitetului, voturile statelor membre sunt ponderate conform articolului 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot. (3) Reprezentantul Comisiei prezintă un proiect de măsuri ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la aceste măsuri, în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizele se adoptă cu o majoritate de 41 de voturi. (4) Comisia adoptă măsurile preconizate și le pune imediat în aplicare, dacă acestea sunt conforme cu avizul comitetului. Dacă măsurile avute în vedere nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Dacă, în termen de trei luni de la data la care i-a fost prezentată propunerea, Consiliul nu adoptă nici o măsură, Comisia adoptă măsurile propuse și le pune în aplicare imediat, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat cu majoritate simplă împotriva măsurilor în cauză.

Articolul 12

Articolul 11 se aplică până la 21 iunie 1981.

Articolul 13

Consiliul, hotărând cu privire la propunerea Comisiei, adoptă, înainte de 1 august 1977, dispozițiile privind criteriile pe care trebuie să le îndeplinească planurile naționale de eradicare prevăzute la articolele 2, 3 și 4, pentru a putea beneficia de o contribuție financiară a Comunității.

Articolul 14

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive la data prevăzută pentru aplicarea dispozițiilor prevăzute la articolul 13.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.