Articolul 31
Art. 31 din NORMA nr. 3 din 26 februarie 2002 privind standardele de cunoaştere a clientelei
- Capitolul 2 Elemente esenţiale ale programelor de cunoaştere a clientelei
- Secţiunea a 3-a Identificarea clientului
(1) În cazul deschiderii de conturi administrate de intermediari de profesie - societăți de administrare - în numele unor entități, cum ar fi fonduri mutuale, fonduri de pensii sau alte asemenea entități, precum și de conturi administrate de avocați sau agenți de bursa pentru o categorie de clienți, se vor avea în vedere următoarele:
a) în cazul conturilor deschise pe numele unor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, care au mai mult de 50 de investitori, informațiile privind identitatea beneficiarilor trebuie obținute numai în cazul investitorilor care dețin direct sau indirect cel puțin 5% din activele respectivului organism;
b) în cazul conturilor deschise pe numele unui organism de plasament colectiv, la care numărul investitorilor este mai mic de 50, se vor solicita informații cu privire la identitatea tuturor beneficiarilor;
c) în cazul conturilor deschise pe numele unui intermediar, pentru care exista subconturi care pot fi atribuite fiecărui client al acestuia, banca trebuie să aplice procedurile de identificare prevăzute de prezentele norme pentru fiecare beneficiar al contului deținut de intermediar.
(2) Băncile trebuie să accepte deschiderea unor asemenea conturi numai cu condiția ca ele să fie în măsura sa stabilească dacă intermediarul a aplicat proceduri corespunzătoare de identificare și dacă acesta dispune de sisteme adecvate de alocare a activelor din cont pe fiecare beneficiar. La evaluarea procedurilor intermediarului banca trebuie să aplice criteriile prevăzute la art. 32.
(3) Când intermediarul nu este în măsura sa furnizeze băncii informațiile solicitate cu privire la beneficiari sau când acesta nu este supus unor standarde echivalente celor prevăzute în prezentele norme, banca nu va intră în relații cu respectivul intermediar.