Articolul 20
Art. 20 din NORMA nr. 3 din 26 februarie 2002 privind standardele de cunoaştere a clientelei
- Capitolul 2 Elemente esenţiale ale programelor de cunoaştere a clientelei
- Secţiunea a 3-a Identificarea clientului
(1) În cazul clienților persoane fizice băncile trebuie să solicite și să obțină cel puțin următoarele informații:
a) numele și prenumele și, după caz, pseudonimul;
b) adresa domiciliului și/sau reședința;
c) data și locul nașterii;
d) codul numeric personal sau, după caz, un alt element unic de identificare similar;
e) numele/denumirea angajatorului sau natura activității proprii;
f) sursa fondurilor;
g) specimenul de semnatura.
(2) Băncile vor urmări ca documentele pe baza cărora se verifica identitatea clienților să fie din categoria celor mai greu de falsificat sau de obținut pe cale ilicită sub un nume fals, cum sunt documente originale de identitate, emise de o autoritate oficială, care să includă o fotografie a titularului, eventual o descriere a persoanei și semnatura acesteia, ca de exemplu cărți de identitate, pașapoarte.
(3) În vederea încadrării corespunzătoare în categoriile de clienți stabilite de banca și pentru asigurarea îndeplinirii în mod corespunzător a obligațiilor de raportare ale băncii potrivit legislației în vigoare, informații suplimentare care pot fi solicitate se vor referi la naționalitate sau la țara de origine a clientului, poziția publică sau politica deținută și altele.