Articolul 4

1. Fără a prejudicia prevederile art. 2, produsele vor fi considerate ca originare din una dintre părți dacă sunt obținute acolo, incorporând materiale originare din Bulgaria, Elveția (inclusiv Liechtenstein*), Republica Cehă, Estonia, Comunitatea Europeană, Ungaria, Islanda, Lituania, Letonia, Norvegia, Polonia, România, Slovenia, Republica Slovaca și Turcia, în conformitate cu prevederile Protocolului privind regulile de origine, anexa la acordurile dintre părți și fiecare dintre aceste țări, cu condiția ca materialele respective să fi suferit în una dintre părți prelucrări sau transformări care să depășească operațiunile prevăzute la art. 7. Nu este necesar ca aceste materiale să fi suferit prelucrări sau transformări.

2. În cazul în care prelucrările sau transformările care au avut loc în una dintre părți nu depășesc operațiunile menționate la art. 7, produsul obținut va fi considerat originar din una dintre părți numai în cazul în care valoarea adăugată acolo este mai mare decât valoarea materialelor utilizate, originare din oricare dintre țările prevăzute la paragraful 1. În caz contrar produsul obținut va fi considerat ca originar din țara din care provin materialele originare cu valoarea cea mai mare, folosite la fabricarea în una dintre părți.

3. Produsele originare din una dintre țările menționate la paragraful 1, care nu au suferit nici o prelucrare sau transformare în una dintre părți, își păstrează originea dacă sunt exportate în una dintre aceste țări.

4. Cumulul definit în acest articol poate fi aplicat numai produselor și materialelor care au dobândit statutul de originar prin aplicarea unor reguli de origine identice cu cele menționate în acest protocol.