Recitale
(1) Directiva (UE) 2024/1619 a Parlamentului European și a Consiliului (2) a modificat Directiva 2013/36/UE pentru a introduce, printre altele, un nou regim, în titlul VI din directiva respectivă, privind înființarea, reglementarea și supravegherea în Uniune a sucursalelor din țări terțe. Regimul respectiv conferă autorităților competente competențe de supraveghere în ceea ce privește sucursalele din țări terțe. Ca parte a acestui regim și în scopul încadrării utilizării competențelor de supraveghere în ceea ce privește sucursalele din țări terțe, precizarea informațiilor care trebuie primite de autoritățile competente ar trebui să se bazeze pe un cadru comun de raportare în scopuri de supraveghere, care să faciliteze supravegherea eficace a respectării de către sucursalele din țări terțe a cerințelor prudențiale și de supraveghere aplicabile.
(2) În conformitate cu articolul 48l alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2013/36/UE, cerințele de raportare trebuie să fie proporționale cu clasificarea sucursalelor din țări terțe fie în clasa 1, fie în clasa 2. Prin urmare, este necesar să se elaboreze două seturi de modele, câte unul pentru fiecare clasă, în conformitate cu o abordare prin care sucursalele din țări terțe din clasa 1, care sunt considerate mai riscante, ar trebui să raporteze informații mai detaliate decât cele din clasa 2.
(3) Pentru a se asigura un set comun de practici de supraveghere în ceea ce privește sucursalele din țări terțe, este necesar să se specifice, de asemenea, datele de referință ale raportării și datele de transmitere a raportării, precum și standardele contabile aplicabile informațiilor raportate de sucursalele din țări terțe. Articolul 48l alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE a introdus cerința ca ABE să elaboreze soluții informatice, inclusiv formulare de raportare și instrucțiuni, care să fie utilizate de sucursalele din țări terțe pentru a se conforma obligațiilor de raportare prevăzute la articolul 48k din directiva respectivă. În consecință, punctele de date și informațiile pe care sucursalele din țări terțe trebuie să le raporteze și pe care ABE ar trebui să le includă în soluțiile informatice în cauză ar trebui specificate cu suficientă claritate. Pentru a permite ABE să dezvolte soluții informatice adecvate, aceste formate uniforme de raportare nu ar trebui să fie obligatorii în ceea ce privește structura și reprezentarea lor, întrucât ABE nu ar trebui să fie obligată să reproducă reprezentarea grafică și structura tabelară prevăzute în anexă. În special, ABE ar trebui să se poată abate de la reprezentarea grafică și de la structura tabelară a formularelor de raportare cu condiția ca în soluțiile informatice să fie incluse toate punctele de date și informațiile necesare.
(4) Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare transmis Comisiei de către ABE.
(5) ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3).
(6) Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Cu toate acestea, cerințele de raportare prevăzute la articolul 48k alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE depind de dispozițiile de fond subiacente prevăzute la articolele 48h, 48e și 48f din directiva respectivă, care ar trebui să se aplice numai de la 11 ianuarie 2027. În plus, este necesar să se acorde sucursalelor din țări terțe suficient timp pentru a se pregăti pentru raportare. În consecință, aplicarea prezentului regulament ar trebui amânată,