Recitale
(1) Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului (2) a modificat Regulamentul (UE) nr. 575/2013, printre altele pentru a introduce ca cerință de raportare în regulamentul respectiv standardele prevăzute în revizuirea fundamentală a portofoliului de tranzacționare (FRTB), care constituie un set cuprinzător de cerințe de fonduri proprii pentru expunerile la riscul de piață elaborate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS). Regulamentul (UE) 2024/1623 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a modificat din nou Regulamentul (UE) nr. 575/2013, printre altele pentru a transforma standardele FRTB în cerințe obligatorii pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață.
(2) Având în vedere caracterul extrem de competitiv al activităților de tranzacționare internaționale, standardele FRTB au fost adoptate pornind de la premisa că punerea lor în aplicare în toate jurisdicțiile, atât în ceea ce privește conținutul, cât și calendarul, ar asigura condiții de concurență echitabile la nivel internațional pentru activitățile de tranzacționare ale instituțiilor. Monitorizarea punerii în aplicare a standardelor FRTB în alte jurisdicții membre ale BCBS și, mai precis, în jurisdicțiile cu un număr mare de bănci active la nivel internațional a evidențiat întârzieri și o serie de abateri de la standardele internaționale și, prin urmare, un risc semnificativ de denaturare a condițiilor de concurență echitabile la nivel internațional. Pentru a aborda acest risc și pentru a colecta mai multe informații cu privire la calendarele de punere în aplicare și la normele efective ale altor jurisdicții, Comisia a utilizat de două ori împuternicirea prevăzută la articolul 461a alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în scopul de a amâna, prin intermediul actelor delegate (4), până la 1 ianuarie 2027, aplicarea standardelor FRTB pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață în Uniune.
(3) În ultimele luni, monitorizarea punerii în aplicare a standardelor FRTB a arătat că, deși majoritatea jurisdicțiilor au înregistrat într-adevăr progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a standardelor respective, persistă incertitudini cu privire la calendarele de punere în aplicare și la normele finale în jurisdicțiile care au un număr mare de instituții de credit active la nivel internațional. Pentru a evita dezavantaje concurențiale semnificative pentru instituțiile de credit din Uniune în cadrul activităților lor de tranzacționare, cadrul prudențial pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață ar trebui modificat temporar, pe o perioadă de trei ani. Modificările precis direcționate ar trebui să abordeze aspecte specifice ale cadrului prudențial în cazul în care s-au identificat sau sunt extrem de probabile abateri în alte jurisdicții.
(4) Pentru a oferi instituțiilor de credit certitudine și stabilitate în materie de reglementare în ceea ce privește cadrul privind riscul de piață pe care trebuie să îl utilizeze pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii, durata măsurilor de ajutor ar trebui să fie de trei ani, și anume până la 31 decembrie 2029, perioada maximă prevăzută în împuternicirea de la articolul 461a alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(5) În conformitate cu standardele Basel, în temeiul articolului 325az alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru a primi aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă (AIMA) pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață, instituțiile de credit trebuie să efectueze și să promoveze cu succes, în permanență, testul de atribuire a profiturilor și a pierderilor (PLAT) prevăzut la articolul 325bg din regulamentul respectiv la nivelul fiecărui birou de tranzacționare inclus în domeniul de aplicare al aprobării lor AIMA. În cazul birourilor de tranzacționare care nu promovează testul, instituțiile de credit trebuie să calculeze cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață conform abordării standardizate alternative. Experiența recentă a evidențiat dificultățile cu care se confruntă mai multe birouri de tranzacționare în ceea ce privește promovarea cu succes a testului, chiar și în cazul în care este posibil ca nereușitele să nu fie neapărat legate de deficiențele modelului. Prin urmare, alte jurisdicții au implementat PLAT, cel puțin temporar, în mod neobligatoriu, numai ca instrument de monitorizare. Pentru a răspunde preocupărilor legate de asigurarea unor condiții de concurență echitabile cu aceste jurisdicții, punerea în aplicare la nivelul Uniunii ar trebui, de asemenea, să permită băncilor să calculeze PLAT numai în scopuri de monitorizare în cursul perioadei de trei ani și ar trebui să precizeze că PLAT nu are un impact direct asupra cerințelor de fonduri proprii în perioada respectivă.
(6) Standardele FRTB stabilesc cerințe clare și stricte pentru factorii de risc nemodelabili (NMRF) care au fost introduși în dreptul Uniunii prin intermediul unor acte legislative și al unor acte delegate și de punere în aplicare ale Comisiei. Din cauza adoptării foarte limitate la nivel mondial a modelelor interne de risc de piață până în prezent și a întârzierilor semnificative în punerea în aplicare a FRTB de către jurisdicțiile importante, dezvoltarea de soluții de date de la furnizori terți, care ar permite instituțiilor de credit să clasifice un număr mai mic dintre factorii lor de risc ca NMRF, rămâne limitată. Acest lucru conduce la un impact semnificativ asupra cerințelor de fonduri proprii, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la faptul că contribuția NMRF la cerințele de fonduri proprii totale calculate utilizând modele interne este mai mare decât se preconizase inițial. În general, instituțiile au perceput cadrul NMRF ca fiind principalul obstacol în calea dezvoltării modelelor interne pentru riscul de piață. Având în vedere aceste considerații, alte jurisdicții importante și-au simplificat cadrul NMRF, permițând capitalizarea mai multor factori de risc ca fiind modelabili, în cadrul măsurii valorii la risc condiționate. Pentru a menține condiții de concurență echitabile la nivel mondial și pentru a facilita punerea în aplicare a cadrului NMRF, este necesar să se modifice condițiile privind numărul de observații verificabile privind prețurile necesare pentru ca un factor de risc să fie considerat modelabil și, prin urmare, să fie capitalizat în cadrul calculului valorii la risc condiționate.
(7) În conformitate cu standardele Basel, unul dintre criteriile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) și la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2022/2060 al Comisiei (5) pentru ca un factor de risc să fie modelabil este ca instituția în cauză să fi identificat, într-o perioadă de observare de 12 luni, un anumit număr de prețuri verificabile pentru factorul de risc respectiv. Această cerință este problematică în cazul instrumentelor recent emise, inclusiv al obligațiunilor nou emise, al noilor rate de referință sau al mărfurilor, deoarece înseamnă că, în cursul celor 12 luni de la emiterea lor, este posibil ca factorii de risc pentru pozițiile respective să nu promoveze testul de eligibilitate pentru factorii de risc, indiferent de lichiditatea pozițiilor respective. Pentru a reduce sarcina operațională asupra instituțiilor și pentru a asigura condiții de concurență echitabile cu instituțiile de credit din alte jurisdicții, instituțiilor de credit ar trebui să li se permită să calculeze proporțional numărul de observații privind prețurile reale necesare în scopul modelării acestor noi factori de risc, până la un an de la prima tranzacționare a acestor noi instrumente pe piață.
(8) Una dintre cerințele specifice privind modelul intern pentru riscul de nerambursare menționate la articolul 325bp din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 este ca estimările probabilităților de nerambursare ale unei instituții de credit să aibă un prag minim egal cu procentele prevăzute la alineatul (5) litera (a) de la articolul respectiv. În consecință, în cazul anumitor emitenți sau debitori care nu atrag nicio cerință de fonduri proprii pentru cerința pentru riscul de nerambursare în cadrul abordării standardizate alternative, cerințele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare în cadrul abordării bazate pe modele interne alternative ar fi mai mari decât în cadrul abordării standardizate alternative. Acest lucru este valabil în special în cazul emitenților cu rating ridicat, precum administrațiile centrale și băncile centrale. Mai multe jurisdicții s-au abătut de la standardele Basel, permițând băncilor, în cadrul abordării bazate pe modele interne, să trateze expunerile față de emitenții respectivi în mod identic cu modul în care aceste expuneri ar fi tratate în cadrul abordării standardizate alternative (și anume fără cerințe de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare). Prin urmare, pentru a asigura coerența abordărilor și pentru a menține condiții de concurență echitabile cu jurisdicțiile respective, instituțiile de credit din Uniune ar trebui, de asemenea, să beneficieze de o măsură similară. Acest lucru ar trebui realizat prin aplicarea unui multiplicator egal cu 0 probabilității de nerambursare a emitenților/debitorilor care atrag o pondere de risc de 0 % în cadrul abordării standardizate alternative, anulând cerința de capital relevantă pentru expunerile față de respectivii emitenți/debitori.
(9) Instituțiile de credit care au primit aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă pentru calcularea cerințelor lor de fonduri proprii pot considera că este dificil din punct de vedere operațional să efectueze calcule zilnice ale măsurii valorii la risc condiționate și ale măsurii riscului pentru scenarii de criză în conformitate cu articolul 325ba alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În special, calculele zilnice necesită un efort de calcul și impun cerințe privind promptitudinea proceselor operaționale și de guvernanță. Prin urmare, instituțiile de credit ar trebui să fie autorizate temporar să calculeze și să publice valorile măsurii valorii la risc condiționate reglementate și ale măsurii riscului pentru scenarii de criză săptămânal, și nu zilnic. Acest lucru ar permite instituțiilor de credit din Uniune să mențină condiții de concurență echitabile cu băncile din alte jurisdicții care vor fi obligate să utilizeze abordarea bazată pe modele interne alternativă numai la o dată ulterioară.
(10) Articolul 325bh alineatul (1) litera (i) și articolul 325j din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 conțin condiții specifice pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru expunerile față de organisme de plasament colectiv (OPC), atât în cadrul abordării standardizate alternative, cât și al abordării bazate pe modele interne alternative. Pentru a evita un tratament foarte prudent, instituțiile de credit trebuie să fie în măsură să analizeze periodic toate componentele OPC care stau la baza expunerii și să calculeze cerințele de fonduri proprii pentru expunerea față de OPC ca și cum ar fi avut expuneri directe la componentele OPC. Capacitatea băncilor de a aplica abordarea de tip look through se bazează pe disponibilitatea datelor privind compoziția OPC-ului la data aplicării abordării de tip look through, ceea ce s-a dovedit până în prezent a fi o provocare majoră, deoarece administratorii OPC-urilor, din motive de confidențialitate, nu sunt foarte motivați să furnizeze informații complete și detaliate privind compoziția OPC-ului. În consecință, instituțiile de credit nu pot adesea să aplice metodologia de tip look through în cadrul niciuneia dintre cele două abordări și sunt nevoite, de multe ori, să recurgă la un tratament prudent. Astfel, alte jurisdicții importante au propus modificări ale tratamentului expunerilor față de OPC atât în cadrul abordării standardizate FRTB, cât și al abordării bazate pe modele interne. Prin urmare, pentru a evita denaturările condițiilor de concurență echitabile și o sarcină operațională disproporționată pentru utilizarea abordării de tip look through, este necesar să se introducă, la fel ca în alte jurisdicții, flexibilitatea ca instituțiile să aplice o abordare de tip look through parțială și, în acest scop, să se specifice un prag minim pentru respectiva abordare de tip look through parțială, impunând în același timp instituțiilor respective să utilizeze un tratament mai conservator pentru partea din OPC care nu poate fi analizată. Pentru simplificare, pragul minim ar trebui stabilit în funcție de valoarea de piață a expunerii. În cazul în care valoarea de piață a expunerii nu este adecvată pentru anumite expuneri față de OPC, cum ar fi cele cu un grad ridicat de îndatorare, instituțiile de credit trebuie să reflecte acest lucru în abordarea lor de tip look through, într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile lor competente. De asemenea, ar trebui specificată o frecvență mai scăzută a abordării de tip look through. În plus, în cadrul abordării bazate pe modele interne alternative, instituțiilor de credit ar trebui să li se permită să utilizeze metodologii alternative la abordarea de tip look through, sub rezerva aprobării de către autoritățile lor competente. În cazul expunerilor față de OPC supuse riscului vega, abordarea de tip look through este dificil de pus în aplicare și nu este aliniată la modul în care instituțiile de credit gestionează riscurile aferente pozițiilor respective, deoarece sensibilitățile vega nu sunt aditive și nu pot fi descompuse în mod direct. Cu toate acestea, dispozițiile CRR impun instituțiilor de credit să utilizeze aceeași abordare pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață pentru toți factorii de risc aferenți aceleiași expuneri față de OPC. Prin urmare, o instituție de credit care utilizează pentru o astfel de poziție pe un OPC abordarea de tip look through pentru a calcula cerințele de capital pentru factorul său de risc delta trebuie să utilizeze abordarea de tip look through pentru cerințele de capital pentru factorul de risc vega. Pentru a reduce sarcina operațională a instituțiilor, aceste instituții de credit ar trebui să fie autorizate să utilizeze o abordare alternativă pentru a calcula cerințele de fonduri proprii pentru factorul de risc vega aferent unei expuneri față de OPC, indiferent de abordarea utilizată pentru capitalizarea altor tipuri de risc asociate expunerii respective.
(11) Majorarea pentru riscul rezidual (RRAO) determină o cerință de capital suplimentară pentru riscurile care nu sunt deja abordate de celelalte componente ale abordării standardizate alternative. Întrucât cerința RRAO se calculează pe baza valorii noționale a unui instrument, indiferent de riscul acestuia, iar acoperirea împotriva riscurilor este recunoscută numai în cazurile în care instrumentul acoperit și instrumentul de acoperire împotriva riscurilor se potrivesc perfect, ar putea exista cazuri în care cerințele de fonduri proprii pentru RRAO nu sunt aliniate la riscul rezidual real la nivelul biroului de tranzacționare. Pentru a evita cerințele de capital disproporționate pentru instrumentele cu riscuri reziduale pe care instituțiile de credit ar putea să le acopere în mare măsură pe piață și pentru a menține condiții de concurență echitabile în raport cu alte jurisdicții care au pus în aplicare sau vor pune în aplicare măsuri specifice în ceea ce privește RRAO, ar trebui să se prevadă aplicarea unor multiplicatori cerințelor de capital RRAO în cazul instrumentelor care au ca instrument-suport volatilitatea viitoare realizată, care sunt opțiuni ce pot fi exercitate la un număr finit de date sau care sunt opțiuni pe diferența dintre două rate de swap cu scadență constantă exprimate în aceeași monedă, în cazul în care instrumentele respective atrag o cerință RRAO numai din aceste motive.
(12) Cerința de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare conform abordării standardizate alternative reflectă riscul de nerambursare al emitenților și al debitorilor expunerilor supuse riscului de piață, pe un orizont de timp de un an. Acoperirile împotriva riscurilor sunt recunoscute pentru expunerile față de același emitent sau debitor, sub rezerva îndeplinirii unor condiții specifice, inclusiv în ceea ce privește neconcordanțele de scadență dintre diferite poziții. Unele dintre aceste condiții nu permit recunoașterea acoperirii economice între un instrument financiar derivat pe titluri de capital și o poziție în numerar a aceluiași instrument-suport, ceea ce reprezintă o abordare de gestionare a riscurilor utilizată pe scară largă în practică. Pentru a stimula acoperirea împotriva riscurilor și pentru a asigura alinierea la măsuri similare din alte jurisdicții, acest tip de acoperire economică împotriva riscurilor ar trebui să fie recunoscut la calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare în cadrul abordării standardizate alternative.
(13) Regulamentul (UE) 2024/1623 a introdus în abordarea standardizată alternativă o pondere de risc specifică pentru expunerile la comercializarea certificatelor de emisii de carbon în cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), justificată de stabilitatea și volatilitatea limitată a pieței certificatelor de emisii de carbon a Uniunii din ultimii ani și de prețurile aferente pentru creditele de emisii de carbon. Analiza cantitativă ulterioară a furnizat dovezi potrivit cărora, pe lângă ponderea de risc mai scăzută, un parametru de corelație utilizat pentru agregarea expunerilor din comercializarea certificatelor de emisii de carbon ar trebui, de asemenea, să fie stabilit la o valoare diferită, ceea ce ar conduce la cerințe de fonduri proprii mai scăzute pentru expunerile specifice respective. În plus, schimburile dintre bănci și autoritățile de reglementare din alte jurisdicții, inclusiv procesele de consultare în curs, sugerează că ar putea fi adoptate măsuri similare în cadrul punerii în aplicare finale de către jurisdicțiile respective. Prin urmare, ar trebui să se prevadă ca, până la 31 decembrie 2029, parametrul de corelație să fie modificat prin intermediul unui multiplicator până la o valoare adecvată, având în vedere dovezile existente.
(14) Întârzierea punerii în aplicare a normelor Basel III în jurisdicțiile cu bănci active la nivel internațional duce la denaturări temporare ale condițiilor de concurență echitabile, inclusiv ca urmare a pragului minim privind cerințele de capital care a devenit aplicabil în Uniune începând cu 1 ianuarie 2025. Pentru a atenua aceste denaturări și a asigura o tranziție lină, instituțiile de credit ar trebui să beneficieze temporar de o introducere treptată specifică și limitată a cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață conform abordării standardizate alternative. Instituțiile de credit care aplică abordarea standardizată simplificată ar trebui, în mod similar, să beneficieze de introducerea graduală.
(15) În conformitate cu standardele Basel, articolul 325i alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede ca instituțiile de credit să calculeze, pentru pozițiile pe indicii incluși în portofoliile de tranzacționare pe bază de corelație alternativă (ACTP – alternative correlation trading portfolio), o sensibilitate unică la indicele respectiv și interzice descompunerea unei poziții pe un indice ACTP în factori de risc subconstitutivi (și anume poziții pe o singură semnătură) și compensarea ulterioară a acestor factori de risc cu aceiași factori de risc ai aceleiași componente a instrumentelor având la bază o singură semnătură. Aceste cerințe creează o discrepanță între abordarea aplicată de instituțiile de credit pentru gestionarea riscurilor expunerilor respective și calcularea cerințelor de fonduri proprii, ceea ce duce la o complexitate operațională suplimentară și la o creștere a cerințelor de fonduri proprii. Din aceste motive, o jurisdicție importantă în care băncile sunt foarte active în tranzacționarea ACTP a decis să permită băncilor să descompună expunerile la indicele ACTP. Pentru a menține condiții de concurență echitabile, instituțiilor de credit ar trebui să li se acorde temporar flexibilitatea de a aplica o abordare bazată pe descompunere și de a-și compensa expunerile subconstitutive față de aceiași factori de risc.
(16) Punerea în aplicare a standardelor FRTB introduce metodologii mai sensibile la risc și mai complexe, care pot fi inutile pentru instituțiile cu activități de tranzacționare de mici dimensiuni. Acest lucru este valabil în special în cazul instituțiilor mici care se califică pentru derogarea pentru portofoliile de tranzacționare de mici dimensiuni prevăzută la articolul 94 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dar care depășesc pragurile prevăzute la articolul 325a din regulamentul respectiv din cauza riscului valutar sau a riscului de marfă care rezultă din pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare. Pentru a evita costurile de punere în aplicare disproporționate și complexitatea operațională pentru astfel de instituții de credit din Uniune, având în vedere că alte jurisdicții importante fie au instituit măsuri similare, fie nu aplică cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață băncilor cu portofolii de tranzacționare de mici dimensiuni, instituțiilor de credit din Uniune cu portofolii de tranzacționare de mici dimensiuni ar trebui să li se permită să utilizeze abordarea standardizată simplificată pentru pozițiile lor din afara portofoliului de tranzacționare care prezintă un risc valutar și un risc de marfă.
(17) Întârzierile în punerea în aplicare a noului cadru privind riscul de piață în jurisdicțiile cu bănci active la nivel internațional înseamnă că instituțiile de credit din Uniune care desfășoară activități de tranzacționare sofisticate și dețin portofolii mai complexe s-ar confrunta cu condiții de concurență inechitabile, în cazul în care punerea în aplicare a standardelor Basel III ar fi amânată după 1 ianuarie 2027 sau cerințele ar fi puse în aplicare într-un mod mai flexibil în alte jurisdicții. Monitorizarea punerii în aplicare a standardelor Basel III în alte jurisdicții importante a demonstrat că este foarte puțin probabil ca marile bănci din afara Uniunii să fie nevoite să pună în aplicare normele FRTB în jurisdicțiile lor de origine începând cu 1 ianuarie 2027. În același timp, pentru a se asigura că aspectele specifice ale noului cadru privind riscul de piață, în special în ceea ce privește abordarea bazată pe modele interne alternativă, nu sunt excesiv de complexe sau prea prudente și, prin urmare, nu conduc la o complexitate operațională nejustificată sau la cerințe de capital prea mari, este necesar să se reevalueze (și, eventual, să se recalibreze) aceste aspecte specifice. În acest context și pentru a limita potențialele dezavantaje concurențiale care ar avea un impact negativ asupra competitivității sectorului bancar din Uniune în domeniul respectiv și asupra finanțării economiei Uniunii, instituțiile de credit care sunt afectate negativ de punerea în aplicare a noilor norme privind riscul de piață, după aplicarea modificărilor precis direcționate introduse prin prezentul regulament, ar trebui să fie autorizate să limiteze impactul respectiv asupra capitalului pe durata de trei ani a prezentului regulament.
(18) Împreună, măsurile temporare propuse ar trebui să abordeze multe – dar nu toate – dintre diferențele existente în ceea ce privește condițiile de concurență echitabile dintre jurisdicțiile importante. Pentru a menține, în perioada de tranziție, condiții de concurență echitabile până la finalizarea și punerea în aplicare de către jurisdicțiile importante a standardelor FRTB, instituțiile de credit care sunt afectate în mod negativ de normele FRTB ar trebui să fie autorizate să limiteze impactul normelor respective asupra cerințelor lor de capital prin aplicarea unui multiplicator mai mic sau egal cu 1 la cerințele de capital respective pentru perioada de trei ani a prezentului regulament delegat. Având în vedere că aceste instituții de credit sunt afectate de noul cadru într-o măsură diferită, calibrarea multiplicatorului ar trebui să fie specifică fiecărei bănci. În plus, întrucât instituțiile de credit ar aplica multiplicatorul până la 31 decembrie 2029, acestea ar trebui să fie în măsură să recalibreze periodic multiplicatorul la o valoare de referință fiabilă pentru a ține seama de modificările portofoliilor lor și ale condițiilor de piață. Prin urmare, este necesar să se introducă un multiplicator care să reducă impactul noilor norme la nivelul celui înregistrat în urma punerii în aplicare a normelor Basel 2.5 anterioare. Pentru a permite această calibrare precisă a multiplicatorului și pentru a evita o complexitate operațională excesivă, inclusiv aplicarea mai multor concepte de delimitare în cadrul aceleiași instituții și modificări ale modelelor utilizate în cadrul Basel 2.5, este necesar ca multiplicatorul să fie calculat pe baza delimitării dintre o poziție din portofoliul de tranzacționare și o poziție din afara portofoliului de tranzacționare în cadrul punerii în aplicare a normelor Basel 2.5. Instituțiile de credit care îndeplinesc condițiile necesare și aleg să aplice multiplicatorul de la 1 ianuarie 2027 ar trebui, de asemenea, să aibă opțiunea de a înceta utilizarea acestuia înainte de expirarea perioadei de trei ani, dar nu ar trebui să li se permită să reia utilizarea multiplicatorului mai târziu. Cerințele referitoare la raportare și la publicarea informațiilor sunt instrumente esențiale pentru a permite supravegherea și disciplina de piață. Prin urmare, instituțiile de credit care aleg să aplice multiplicatorul ar trebui, de asemenea, să continue să raporteze și să publice informații referitoare la cerințele lor de fonduri proprii obligatorii în conformitate cu punerea în aplicare a normelor Basel 2.5, utilizând dispozițiile relevante prevăzute în versiunea CRR în vigoare la 8 iulie 2024.
(19) Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui modificat în consecință.
(20) Dispozițiile prezentului regulament se aplică fără a aduce atingere obligațiilor care le revin băncilor în temeiul CRR și al CRD de a asigura capacități adecvate de gestionare a riscurilor și de agregare a datelor. Băncile ar trebui să colaboreze cu autoritățile lor de supraveghere pentru a remedia orice deficiență observată în aceste domenii.
(21) Cerințele privind riscul de piață prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1623 vor începe să se aplice de la 1 ianuarie 2027. Prin urmare, pentru a se evita existența unor cerințe contradictorii pentru instituții, este necesar să se alinieze data aplicării prezentului regulament la data respectivă. Pentru a se evita incertitudinea în rândul participanților la piață și al autorităților publice, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,