Recitale
(1) Pentru a se asigura că bunul aflat în construcție, astfel cum este menționat la articolul 124 alineatul (3) litera (a) punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, este finalizat într-un termen rezonabil, mecanismul juridic menționat la articolul 124 alineatul (3) litera (a) punctul (iii) subpunctul 2 din regulamentul respectiv ar trebui să prevadă un furnizor de protecție care să fie în măsură să acționeze într-un interval de timp rezonabil și să aibă o bonitate financiară suficientă.
(2) Instituțiile de credit și societățile de asigurare care sunt autorizate în Uniune fac obiectul unor cerințe prudențiale solide. Din acest motiv, acestea sunt cele mai în măsură să acționeze în calitate de furnizori de protecție.
(3) Pentru a se asigura că mecanismul juridic menționat la articolul 124 alineatul (3) litera (a) punctul (iii) subpunctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 este echivalent cu modalitățile menționate la articolul respectiv, acesta ar trebui să facă parte din dreptul intern aplicabil construirii bunului imobil locativ.
(4) În cazul în care protecția este furnizată de entitatea care beneficiază de aceeași protecție, nu ar exista nicio reducere a riscului, deoarece entitatea respectivă ar fi în mod simultan beneficiară a garanției și răspunzătoare pentru aceasta. Prin urmare, în cazul în care atât instituția creditoare, cât și furnizorul de protecție aparțin aceluiași grup, tratamentul nu ar trebui să se aplice la nivel consolidat. În locul acestui tratament, recunoașterea beneficiilor rezultate din garanția de finalizare în ceea ce privește atenuarea riscurilor, în special considerarea bunului imobil ca fiind finalizat, ar trebui să se limiteze la calcularea cerințelor de fonduri proprii la nivelul fiecărei instituții.
(5) Întrucât coexistența mai multor furnizori de protecție poate împiedica coordonarea în scopul finalizării întregului bun imobil, este necesar să se impună fie ca garanțiile de finalizare pentru toate unitățile locative din bunul imobil locativ aflat în construcție să fie furnizate de aceeași entitate, fie ca mai mulți furnizori de protecție să furnizeze în mod solidar o singură garanție.
(6) Pentru ca garanția de finalizare să rămână efectivă și pentru a se asigura că furnizorul de protecție își menține angajamentul de a finaliza la timp bunul imobil locativ, furnizorului de protecție nu ar trebui să i se permită nici să majoreze costul efectiv al protecției, nici să reducă unilateral durata protecției respective, să anuleze protecția respectivă sau să se sustragă în alt mod de la obligațiile sale, cu excepția cazurilor legate de evenimente neprevăzute și inevitabile acoperite de o altă asigurare sau garanție.
(7) O garanție de finalizare poate fi transformată într-o garanție de rambursare, ceea ce poate avea drept consecință faptul că debitorul primește o compensație financiară din partea furnizorului de protecție. Pentru a se evita situația în care debitorul poate dispune în mod liber de o astfel de compensație, acesta ar trebui să fie obligat să transfere această compensație instituției creditoare pentru a rambursa împrumutul garantat cu bunul nefinalizat.
(8) Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare prezentat Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.
(9) Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat eventualele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),