Recitale
(1) Știința este un bun public mondial care, prin intermediul cercetării fundamentale și aplicate desfășurate în sectorul public și în cel privat, permite să se lărgească limitele cunoașterii și să se elaboreze soluții în beneficiul umanității.
(2) Limbajul universal al științei are capacitatea de a uni și de a inspira oamenii și națiunile.
(3) Știința a fost dintotdeauna un motor al integrării europene, contribuind la conturarea identității europene pe baza unor principii și valori comune.
(4) Știința, cercetarea, inovarea și învățământul superior sunt elemente esențiale ale puterii discrete („soft power”) a Uniunii și contribuie la consolidarea relațiilor Uniunii cu țările terțe.
(5) Este nevoie să se asigure că sistemul internațional de cercetare și inovare este atât deschis, cât și sigur, potrivit principiului „cât mai deschis cu putință, dar atât de închis cât este necesar”, în conformitate cu Recomandarea Consiliului privind consolidarea securității cercetării (1).
(6) Cercetarea și inovarea constituie nucleul competitivității, al rezilienței, al prosperității și al stării de bine din cadrul societății al Uniunii, contribuind în același timp la protejarea intereselor și a valorilor sale.
(7) Orizont Europa este cel mai mare program multilateral de cercetare și inovare din lume, fiind deschis participării țărilor terțe, inclusiv prin asociere la program a unor țări partenere de încredere din vecinătatea Uniunii și din afara acesteia, precum și participării cercetătorilor din întreaga lume.
(8) Inițiativa „Choose Europe for Science” („Alegeți Europa pentru știință”) (2) are obiectivul de a spori atractivitatea Uniunii pentru cercetătorii din întreaga lume, în special prin granturile acordate de Consiliul European pentru Cercetare (CEC) (3), prin acțiunile Marie Skłodowska Curie (MSCA) (4) și prin instrumentele furnizate la nivel național și, după caz, la nivel subnațional.
(9) Dezvoltarea și implementarea unor tehnologii revoluționare, ca de exemplu inteligența artificială (IA) sau tehnologiile cuantice, contribuie la creșterea concurenței la nivel mondial și au consecințe profunde asupra vieții oamenilor. Utilizarea IA în știință ca forță transformatoare creează posibilități fără precedent, dar și provocări în ceea ce privește, de exemplu, proprietatea intelectuală, guvernanța datelor, publicarea științifică, partajarea de modele, accesul la cunoaștere și la calcul, precum și etica și integritatea științifică.
(10) Uniunea se confruntă cu un mediu geopolitic imprevizibil caracterizat de intensificarea presiunii asupra cooperării internaționale, a democrației, a multilateralismului, a statului de drept și a științei înseși.
(11) Actori statali și nestatali exercită o presiune tot mai mare asupra bunurilor publice mondiale și asupra bunurilor comune mondiale, inclusiv asupra spațiilor din afara jurisdicției naționale.
(12) Progresele nu au fost satisfăcătoare în ceea ce privește realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (5) și a obiectivelor de dezvoltare durabilă sau în ceea ce privește soluționarea triplei crize planetare reprezentate de schimbările climatice, pierderea biodiversității și poluare, care necesită eforturi comune între țări, bazate pe dovezi științifice.
(13) Uniunea și statele sale membre se numără printre principalii facilitatori ai organismelor interguvernamentale mondiale care acționează în vederea fundamentării științifice a politicilor, precum Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) (6), Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) (7) și Grupul de experți pentru relația știință-politici în domeniile substanțelor chimice, deșeurilor și prevenirii poluării (8).
(14) Cercetarea furnizează dovezile necesare pentru a fundamenta acordurile internaționale și a susține, după caz, deciziile ce țin de politici în numeroase diplomații sectoriale.
(15) Politica externă și de securitate, inclusiv politica externă și de securitate comună (PESC), influențează politicile de cercetare și inovare, atât direct, de exemplu prin impunerea de restricții asupra colaborării cu anumiți parteneri și concurenți internaționali, cât și indirect, de exemplu prin facilitarea cooperării internaționale și prin crearea unor condiții de concurență echitabile.
(16) Întrucât cunoașterea, cercetarea și inovarea înseamnă mai mult ca niciodată putere și influență geopolitică, o Uniune puternică și independentă ar avea de câștigat dacă ar capitaliza mai bine avantajele de care dispune în materie de cercetare și inovare și ar crea diverse parteneriate strategice.
(17) Având în vedere legătura tot mai strânsă dintre știință, tehnologie și inovare, pe de o parte, și politica externă și de securitate, pe de altă parte, după cum reiese din numeroase documente de politică ale Uniunii (9) și din rapoarte recente de mare importanță (10), este nevoie de un cadru al Uniunii Europene pentru diplomația prin știință.
(18) Prin consolidarea dialogului dintre știință și diplomație și prin crearea de legături între acestea, diplomația prin știință joacă un rol vital în a) păstrarea și promovarea valorilor democratice, a intereselor strategice și a suveranității tehnologice și a datelor Uniunii; b) consolidarea poziției Uniunii printre actorii mondiali de prim plan în domeniul științei și tehnologiei grație unei cooperări științifice internaționale deschise și sigure; c) creșterea încrederii în știință, încurajarea folosirii prospectării și a avizelor științifice în procesele decizionale și promovarea participării publicului; d) maximizarea impactului pe care îl are potențialul de cercetare și inovare al Uniunii pentru menținerea păcii, apărarea drepturilor omului, multilateralism și o ordine internațională bazate pe norme și e) consolidarea angajamentului Uniunii de a gestiona bunurile publice mondiale și bunurile comune mondiale în mod durabil, combaterea triplei crize planetare reprezentate de schimbările climatice, pierderea biodiversității și poluare și contribuirea la realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite.
(19) Diplomația prin știință a Uniunii ar trebui a) să rămână ferm ancorată în valorile fundamentale ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care includ libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului; b) să se bazeze în special pe principiile și valorile care stau la baza cooperării internaționale în domeniul cercetării și inovării, astfel cum sunt prezentate în Abordarea globală a cercetării și inovării (11), în Pactul pentru cercetare și inovare în Europa (12), în Declarația de la Marsilia privind cooperarea internațională în domeniul cercetării și inovării (13) și în Declarația de la Bruxelles intitulată „Dialogul multilateral privind valorile și principiile cooperării internaționale în domeniul cercetării și inovării” (14), îndeosebi libertatea academică și libertatea cercetării științifice, excelența științifică, etica și integritatea în cercetare, securitatea cercetării, egalitatea de gen, egalitatea de șanse pentru toți, diversitatea și incluziunea, știința deschisă și datele deschise, precum și elaborarea de politici bazate pe dovezi; c) să se desfășoare cu respectarea deplină a competențelor respective, astfel cum sunt definite în tratat, și în concordanță cu acțiunea externă a Uniunii și cu programele relevante ale acesteia, în special Orizont Europa.
(20) Diplomația prin știință nu ar trebui să servească drept mecanism de subminare a sancțiunilor adoptate la nivelul Uniunii.
(21) Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) și alte organizații multilaterale încurajează dialogurile la nivel mondial și regional privind diplomația prin știință, la care Uniunea ar trebui să contribuie.
(22) Pentru a-și urmări interesele și a implica actori statali și nestatali, Uniunea ar trebui să acționeze în mod strategic și coordonat în ceea ce privește diplomația prin știință în relația cu partenerii și concurenții ei de la nivel mondial, care investesc în propriile capacități de diplomație prin știință.
(23) Este necesar să se consolideze parteneriatele echitabile și reciproc avantajoase cu țările din sudul global, în special în regiunile care au o importanță strategică pentru Uniune, inclusiv prin intermediul inițiativelor „Global Gateway” „Echipa Europa” și al mecanismelor de cooperare triunghiulară, cu scopul de a sprijini tinerii cercetători și circulația creierelor, de a întări capacitatea științifică, de a corecta asimetriile din domeniul cercetării, de a promova crearea în comun de cunoștințe și de a înfrunta provocările comune de pe plan mondial.
(24) Mai multe state membre au elaborat și au adoptat strategii naționale de diplomație prin știință și au consolidat capacitățile științifice și tehnologice în cadrul serviciilor lor diplomatice interne și externe.
(25) Având în vedere multitudinea activităților în curs, este necesar să se promoveze coerența și să se optimizeze utilizarea resurselor în diplomația prin știință, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre. În acest scop, este nevoie de coordonare, de învățare reciprocă și de schimb de bune practici, precum și, după caz, de orientări și asistență adaptate pentru statele membre oferite de Comisie, ținând seama de situațiile lor specifice și de disparitățile existente.
(26) Diplomația prin știință poate contribui la promovarea și realizarea Spațiului european de cercetare (SEC), atât pe plan intern, cât și în ceea ce privește dimensiunea sa externă. Prin urmare, instituirea unui cadru al Uniunii Europene pentru diplomația prin știință a fost inclusă în Agenda de politici privind SEC 2025-2027 (15), care contribuie la elaborarea conceptului unei „a cincea libertăți” – piața unică a cercetării și inovării (16).
(27) Uniunea poate conta pe o moștenire solidă de inițiative care au conturat diplomația mondială prin știință, din care fac parte Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) (17) și Institutul Internațional de Analiză a Sistemelor Aplicate (IIASA) (18). În ultimii ani a apărut o comunitate europeană dinamică de cercetători și practicieni în domeniul diplomației prin știință, care a condus, de exemplu, la crearea Alianței UE pentru diplomație în știință (19) și a Rețelei de diplomație și consiliere științifică a ministerelor afacerilor externe din UE (20).
(28) Prin urmare, Uniunea și statele sale membre ar trebui să se afirme drept lideri mondiali în diplomația prin știință, pentru a-și apăra propriile interese, pentru a promova valorile europene și pentru a servi binelui public mondial.
(29) În sensul prezentei recomandări: a) termenul „știință” se referă la studiul sistematic al structurii și comportamentului lumii fizice și sociale prin observare, experimentare, analiză, interpretare și testarea teoriilor în raport cu dovezile empirice obținute. Cuprinde științele naturii, tehnologia, ingineria, matematica și medicina, precum și științele sociale, științele umaniste și artele și acoperă atât cercetarea fundamentală, cât și cercetarea aplicată în sectorul public și în cel privat; b) termenul „diplomație” se referă la desfășurarea de relații internaționale de către actori statali și nestatali prin mijloace pașnice precum dialogul și negocierea, inclusiv prin reprezentanți în străinătate; c) termenul „diplomație prin știință” se referă la utilizarea directă sau indirectă a științei, a dovezilor științifice și a cooperării științifice pentru a fundamenta și a susține politica externă la diferite niveluri, precum și la utilizarea diplomației pentru a sprijini și a promova cooperarea internațională și progresul științific.
(30) Prezenta recomandare nu aduce atingere competențelor statelor membre în niciun domeniu de politică, deci nici în domeniul politicii externe și de securitate, și nici autonomiei și independenței instituțiilor științifice.