Recitale
(1) La 13 septembrie 1999, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocieri cu Piața Comună a Sudului (denumită în continuare „Mercosur”) și statele părți la aceasta în vederea încheierii unui acord care include componente de politică, de cooperare și de comerț. Negocierile s-au încheiat cu succes la 6 decembrie 2024.
(2) În urma negocierilor au rezultat două instrumente juridice paralele. Primul instrument îl constituie Acordul de parteneriat dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte (denumit în continuare „EMPA”), care include componenta de politică și de cooperare și componenta de comerț și investiții. Cel de al doilea instrument îl constituie Acordul interimar privind comerțul dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte (denumit în continuare „ITA”), care reglementează liberalizarea comerțului și a investițiilor. ITA va înceta să producă efecte și va fi înlocuit de EMPA de la intrarea în vigoare a acestuia din urmă.
(3) Până la adoptarea și intrarea în vigoare a unui act legislativ specific al Uniunii privind punerea în aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale din EMPA și din ITA în ceea ce privește produsele agricole, precum și pentru a permite Uniunii luarea unor măsuri rapide și eficace pentru a-și proteja interesele în temeiul EMPA sau, după caz, al ITA, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, prin intermediul unor regulamente de punere în aplicare, măsuri de salvgardare bilaterale în domeniul agriculturii (denumite în continuare „măsuri de salvgardare bilaterale”) în concordanță cu EMPA sau, după caz, cu ITA. În ceea ce privește produsele agricole sensibile, Comisia ar trebui să adopte măsuri de salvgardare bilaterale care să fie în concordanță și cu condițiile prevăzute în prezenta decizie.
(4) Comisia ar trebui să informeze Consiliul în mod complet și în timp util cu privire la intenția sa de a adopta măsuri de salvgardare bilaterale, pentru a permite un schimb de opinii relevant în cadrul Consiliului. Comisia ar trebui să țină seama în cea mai mare măsură de opiniile exprimate. Comisia ar trebui să informeze, de asemenea, Parlamentul European, după caz.
(5) Ar trebui să fie posibil ca unul sau mai multe state membre să solicite Comisiei să adopte măsuri de salvgardare bilaterale cu respectarea condițiilor prevăzute în ITA și, în ceea ce privește produsele agricole sensibile, în prezenta decizie. Dacă refuză o astfel de solicitare, Comisia ar trebui să informeze Consiliul în timp util cu privire la motivele refuzului său.
(6) Prin urmare, ITA ar trebui să fie semnat.
(7) Până la intrarea sa în vigoare, ITA ar trebui să se aplice cu titlu provizoriu între Uniune, pe de o parte, și unul sau mai multe state Mercosur care sunt parte la ITA (denumite în continuare „state Mercosur semnatare”), pe de altă parte, în conformitate cu articolul 23.3 din acordul respectiv,