Recitale
(1) Evoluțiile recente din domeniul transportului de mărfuri periculoase, inclusiv de petrol, ca urmare a conflictelor geopolitice care afectează transportul maritim reprezintă un motiv serios de îngrijorare. În special, existența așa-numitei „flote clandestine” sau „flote fantomă”, astfel cum este definită în Rezoluția A.1192 (33) a Adunării Organizației Maritime Internaționale (OMI), alcătuită adesea din nave care nu corespund standardelor, prezintă riscuri considerabile pentru siguranța maritimă și ecosistemele marine.
(2) Potrivit estimărilor, flota clandestină sau fantomă a crescut cu 70 % în ultimii ani, cuprinzând aproximativ 600 de nave. Funcționarea opacă a flotei clandestine sau fantomă creează dificultăți, în special în ceea ce privește stabilirea și verificarea statutului certificatelor, inclusiv al certificatelor de asigurare. Creșterea transportului de petrol de către astfel de nave nesigure și neasigurate subminează standardele de siguranță și de mediu în vigoare în cadrul instrumentelor elaborate de OMI.
(3) În consecință, expunerea sporită a coastelor statelor membre la daunele aduse mediului ca urmare a unei intensificări a activității flotei clandestine sau fantomă, care provoacă un risc crescut de accidente și incidente maritime, este considerată o amenințare inacceptabilă la adresa siguranței vieții omenești pe mare și a mediului.
(4) Posibilitățile legale de a atribui răspunderea sau de a obține despăgubiri în cazul unui incident pot fi limitate din cauza neclarităților legate de proprietatea navelor și de acoperirea asigurării acestora, astfel încât sarcina remedierii daunelor cauzate de o potențială deversare revine statelor membre afectate și Uniunii.
(5) Directiva 2009/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce privește creanțele maritime conține dispoziții privind notificarea dovezii asigurării maritime pentru orice navă – indiferent de pavilion – care intră în orice port al unui stat membru al UE sau care se află în apele teritoriale ale statelor membre ale UE, fără a aduce atingere cerințelor dreptului internațional. Directiva nu se aplică însă navelor aflate în tranzit.
(6) Potrivit articolului 5 din Directiva 2002/59/CE, toate navele care intră în zona supusă unui sistem de raportare obligatorie a navelor al unuia sau mai multor state membre ale UE trebuie să se conformeze sistemului respectiv, raportând informațiile cerute. În plus, articolul 16 prevede că orice navă care nu notifică sau nu deține certificate de asigurare sau garanții financiare în conformitate cu normele internaționale sau ale UE este considerată ca reprezentând un pericol potențial pentru navigație sau o amenințare la adresa siguranței maritime, a siguranței persoanelor sau a mediului.
(7) Cerințele existente nu acoperă în mod adecvat situațiile navelor care, indiferent de pavilionul lor, navighează de-a lungul coastelor statelor membre, fiind în tranzit, dar nu intră într-un port al unui stat membru, iar aceste situații trebuie abordate.
(8) Evoluțiile internaționale recente subliniază necesitatea unor măsuri solide pentru a contracara riscurile prezentate de navele neasigurate și nesigure. Rezoluția A.1192(33) a Adunării OMI (decembrie 2023) îndeamnă la acțiuni de prevenire a operațiunilor ilegale desfășurate în sectorul maritim de flota clandestină sau fantomă. Orientările revizuite ale Comitetului juridic al OMI (LEG.1/Circ.16, iunie 2024) prevăd standarde actualizate pentru recunoașterea certificatelor de asigurare de răspundere civilă și validarea furnizorilor de garanții financiare, inclusiv cluburile de protecție și despăgubire (P&I), în timp ce rezoluțiile Adunării Fondului 1992 și Adunării Fondului suplimentar (Rezoluțiile nr. 14 și, respectiv, nr. 6, din noiembrie 2024) consolidează regimul internațional de răspundere și despăgubire instituit în temeiul Convenției din 1992 privind răspunderea civilă (CLC), al Convenției din 1992 privind fondul și al Protocolului privind fondul suplimentar. Pentru a asigura alinierea la aceste standarde internaționale și a răspunde în mod eficace riscurilor emergente, este necesară actualizarea Directivei 2002/59/CE pentru a reflecta aceste evoluții.
(9) Pentru a spori siguranța maritimă și gradul de pregătire în caz de poluare și pentru a permite statelor costiere să monitorizeze în mod eficace traficul maritim, în special navele care transportă mărfuri periculoase sau poluante, cum ar fi petrolul, OMI a instituit mai multe sisteme de raportare obligatorie a navelor. Aceste sisteme sunt concepute pentru a facilita schimbul de informații esențiale referitoare la circulația navelor și la mărfuri, asigurând informarea promptă a autorităților competente. În Uniune, aceste informații sunt transmise prin intermediul sistemelor naționale de raportare conectate la sistemul de schimb de informații maritime al Uniunii, SafeSeaNet. Punctul 4 din anexa I la Directiva 2002/59/CE descrie tipul de informații pe care navele trebuie să le furnizeze autorităților prin intermediul sistemelor de raportare relevante. Pentru a răspunde nevoilor operaționale și în materie de siguranță în continuă evoluție, este necesară modificarea anexei respective pentru a include noi informații, mai precis privind certificatele de asigurare, considerate esențiale pentru asigurarea siguranței maritime, a protecției mediului și a răspunsului eficace în situații de urgență.
(10) Prin urmare, Directiva 2002/59/CE trebuie modificată în consecință,