Recitale
(1) Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și Turcia (1) (denumit în continuare „Acordul de asociere”) a fost semnat la Ankara la 12 septembrie 1963. Acesta definește domeniul de aplicare și conținutul relației de asociere. Normele privind etapa finală a uniunii vamale UE-Turcia sunt prevăzute în Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995 (2), care a intrat în vigoare la 31 decembrie 1995 (denumită în continuare „Decizia nr. 1/95”).
(2) Consiliul de asociere CE-Turcia (denumit în continuare „Consiliul de asociere”) a fost instituit în temeiul articolului 6 din Acordul de asociere. În temeiul articolului 24 din Acordul de asociere, Consiliul de asociere poate decide să constituie comitete care să îl asiste la îndeplinirea sarcinilor sale.
(3) Decizia nr. 2/69 a Consiliului de asociere din 15 decembrie 1969 (3) (denumită în continuare „Decizia nr. 2/69”) a constituit Comitetul de cooperare vamală.
(4) Articolul 2 din Decizia nr. 2/69 prevede următoarele: „Comitetul de cooperare vamală este responsabil cu asigurarea cooperării administrative între părțile contractante în vederea aplicării corecte și uniforme a dispozițiilor vamale ale Acordului de asociere și cu îndeplinirea oricăror alte sarcini în domeniul vamal pe care Comitetul de asociere i le poate încredința”.
(5) În temeiul articolului 28 alineatul (3) din Decizia nr. 1/95, Comitetul de cooperare vamală stabilește măsurile adecvate pentru punerea în aplicare a dispozițiilor vamale cuprinse în articolul respectiv.
(6) Securitatea și siguranța, precum și facilitarea lanțului de aprovizionare al comerțului internațional pot fi îmbunătățite în mod semnificativ prin recunoașterea reciprocă a programelor de parteneriat comercial respective, și anume Programul Uniunii privind operatorii economici autorizați (AEO) și Programul AEO național al Republicii Turcia (denumită în continuare „Turcia”).
(7) Cele două programe AEO se bazează pe standarde de securitate recunoscute la nivel internațional și recomandate în Cadrul de standarde pentru securizarea și facilitarea comerțului mondial (SAFE), adoptat de Organizația Mondială a Vămilor în iunie 2005 (denumit în continuare „cadrul SAFE”).
(8) Recunoașterea reciprocă permite părților contractante să acorde avantaje de facilitare operatorilor economici care au investit în securitatea lanțului de aprovizionare și care au fost autorizați în cadrul programelor lor respective.
(9) Vizitele la fața locului și o evaluare comună a programelor AEO din Uniune și din Turcia au arătat că standardele lor de calificare în materie de securitate și siguranță sunt compatibile și duc la obținerea unor rezultate echivalente.
(10) În cadrul reuniunii sale din 2026 sau prin procedură scrisă, în cazul în care părțile contractante convin astfel, Comitetul de cooperare vamală urmează să adopte o decizie privind recunoașterea reciprocă a programului AEO al Uniunii (partea de securitate) și a programului AEO al Turciei.
(11) Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului de cooperare vamală, deoarece decizia privind recunoașterea reciprocă a programelor AEO va produce efecte juridice,
(1) La articolul 2 alineatul (1) din Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și Turcia, semnat la Ankara la 12 septembrie 1963 (denumit în continuare „Acordul de asociere”) se prevede că scopul acordului respectiv este „să promoveze consolidarea continuă și echilibrată a relațiilor comerciale și economice între părți”.
(2) La articolul 7 din Acordul de asociere se prevede că „părțile contractante iau toate măsurile generale sau speciale pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor care decurg din acord”.
(3) La articolul 28 alineatul (1) litera (c) din Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995 (denumită în continuare „Decizia privind uniunea vamală”) se prevede că Republica Turcia (denumită în continuare „Turcia”) adoptă dispoziții bazate pe Codul vamal comunitar și pe dispozițiile de punere în aplicare a acestuia, printre altele, în domeniul introducerii mărfurilor pe teritoriul uniunii vamale.
(4) La articolul 28 alineatul (3) din Decizia privind uniunea vamală se prevede că Comitetul de cooperare vamală stabilește măsurile adecvate pentru punerea în aplicare a dispozițiilor respective.
(5) Securitatea și siguranța, precum și facilitarea lanțului de aprovizionare al comerțului internațional pot fi îmbunătățite în mod semnificativ prin recunoașterea reciprocă a programelor de parteneriat comercial respective, și anume Programul Uniunii privind operatorii economici autorizați (AEO) și Programul național al Turciei privind AEO.
(6) Cele două programe AEO se bazează pe standarde de securitate recunoscute la nivel internațional și recomandate în Cadrul de standarde pentru securizarea și facilitarea comerțului mondial (SAFE), adoptat de Organizația Mondială a Vămilor în iunie 2005 (denumit în continuare „cadrul SAFE”).
(7) Recunoașterea reciprocă le permite părților contractante să acorde avantaje de facilitare operatorilor economici care au investit în securitatea lanțului de aprovizionare și care au fost autorizați în cadrul programelor lor respective.
(8) Vizitele la fața locului și o evaluare comună a programelor AEO din Uniune și din Turcia au arătat că standardele lor de calificare în materie de securitate și siguranță sunt compatibile și duc la obținerea unor rezultate echivalente.
(9) Decizia nr. 2/69 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 15 decembrie 1969 privind constituirea Comitetului de cooperare vamală (3), în special articolul 2, prevede că Comitetul de cooperare vamală este responsabil cu asigurarea cooperării administrative între părțile contractante în vederea aplicării corecte și uniforme a dispozițiilor vamale ale Acordului de asociere și cu îndeplinirea oricăror alte sarcini în domeniul vamal pe care Comitetul de asociere i le poate încredința,