Recitale
(1) În anumite situații când într-un stat membru a avut loc un dezastru de proporții (de exemplu, incendii extinse, accidente chimice/nucleare sau pandemii), în urma căruia s-a recurs la un transfer de pacienți într-un alt stat membru, nu s-a știut clar care stat membru este responsabil să suporte costurile asistenței medicale și care este temeiul juridic aplicabil.
(2) Dacă, în cazul unui incident cu victime în masă, sunt implicate mai mult de două state membre, pot apărea dificultăți de ordin practic, fapt care necesită o abordare juridică tematică uniformă.
(3) În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (în special cu hotărârea în cauza Elchinov din 5 octombrie 2010 (3)), cerința autorizării prealabile nu poate împiedica dreptul la rambursare pentru îngrijirile spitalicești atunci când sunt îndeplinite alte condiții în statul membru competent. Prin urmare, transferul persoanelor asigurate către un alt stat membru decât statul membru competent, pentru a primi asistență medicală de urgență în urma unui incident cu victime în masă, trebuie interpretat ca intrând în domeniul de aplicare al articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.
(4) În cazul în care statul membru în care s-a produs un incident cu victime în masă nu are capacitatea de a furniza asistență medicală de urgență persoanelor rănite/bolnave, necesitatea de a le transfera într-un alt stat membru demonstrează că asistența medicală în cauză nu a putut fi acordată într-un termen justificat din punct de vedere medical, astfel cum se prevede la articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.
(5) În circumstanțele specifice ale incidentelor cu victime în masă, este adesea foarte complicat să se respecte termenele prevăzute la articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și să se solicite o autorizație prealabilă pentru a beneficia de asistență medicală într-un alt stat membru.
(6) Decizia de a transfera pacienții într-un alt stat membru în urma unui incident cu victime în masă este rezultatul unei evaluări medicale efectuate de un furnizor de asistență medicală din statul membru în care a avut loc dezastrul. Întrucât încercarea de a oferi o imagine de ansamblu exhaustivă asupra a ceea ce ar putea constitui un incident cu victime în masă ar fi foarte complicată, este necesar să se acorde prioritate unei abordări de la caz la caz în această privință.
(7) În circumstanțele specifice ale incidentelor cu victime în masă, transportul înspre și dinspre statul membru în care se desfășoară tratamentul (unde pacientul a fost transferat deoarece asistența medicală de urgență nu a fost disponibilă „într-un termen care să poată fi justificat din punct de vedere medical”) este inerent tratamentului în sine. Statul membru competent, chiar dacă nu prevede rambursarea cheltuielilor de deplasare și de ședere, poate decide, în mod excepțional, să acopere aceste costuri.
(8) În cazul transportului pacienților către un alt stat membru în cazul unui incident cu victime în masă, Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) furnizează un serviciu 24/7 care poate coordona și cofinanța transportul medical necesar. În cazul în care statele membre solicită o astfel de asistență, ERCC va activa Mecanismul de protecție civilă al Uniunii în conformitate cu procedurile sale standard (4).
(9) Orientările privind monitorizarea și/sau continuarea tratamentului după ce pacienții sunt transferați acasă, în statul membru de reședință sau în statul membru competent (de exemplu, schimbul de rapoarte medicale, recunoașterea prescripțiilor medicale etc.) ar putea facilita tratarea unor astfel de cazuri între toate statele membre implicate. hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,