Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 14 ianuarie 2025 privind publicarea unei cereri de înregistrare a denumirii Miel de Asturias (IGP) în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului

Articolul text

Text integral

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI din 14 ianuarie 2025 privind publicarea unei cereri de înregistrare a denumirii „Miel de Asturias” (IGP) în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (C/2025/467) COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 50 alineatul (2) litera (a), întrucât: DECIDE: Articol unic Documentul unic și trimiterea la publicarea caietului de sarcini, menționate la articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, pentru denumirea „Miel de Asturias” (IGP) (nr. UE: PGI-ES-02777 — 10.6.2021) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) 2024/1143, dreptul de opoziție la protecția propusă se exercită în termen de 3 luni de la data publicării menționată la primul paragraf din prezentul articol. Se abrogă publicarea din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C, C/2024/4791 din 31.7.2024. Adoptată la Bruxelles, 14 ianuarie 2025. Pentru Comisie Christophe HANSEN Membru al Comisiei (1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2012/1151/oj. (2) Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 privind indicațiile geografice pentru vin, băuturi spirtoase și produse agricole, precum și privind specialitățile tradiționale garantate și mențiunile facultative de calitate pentru produsele agricole, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1308/2013, (UE) 2019/787 și (UE) 2019/1753 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 (JO L, 2024/1143, 23.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1143/oj). ANEXĂ DOCUMENT UNIC „Miel de Asturias” Nr. UE: PGI-ES-02777 – 10.6.2021 DOP ( ) IGP (X) 1. Denumirea (denumirile) [a (ale) DOP sau IGP] „Miel de Asturias” 2. Statul membru sau țara terță Spania 3. Descrierea produsului agricol sau alimentar 3.1. Tipul de produs Clasa 1.4. Alte produse de origine animală (ouă, miere, diverse produse lactate, cu excepția untului etc.) 3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1 Indicația geografică protejată (IGP) „Miel de Asturias” desemnează o miere care este produsă exclusiv în Asturia din flora și plantele din regiunea respectivă, care are caracteristicile enumerate în caietul de sarcini și care îndeplinește cerințele stabilite în caietul de sarcini și în legislația în vigoare. Produsul „Miel de Asturias” este caracterizat de culoarea sa chihlimbarie (care variază de la chihlimbariu deschis la chihlimbariu foarte închis), de aromele și gustul foarte profunde și intense, precum și de o textură densă datorată conținutului scăzut de umiditate. TIPURI DE MIERE În funcție de caracteristicile sale organoleptice și fizice/chimice și de originea sa botanică, mierea „Miel de Asturias” poate fi împărțită în următoarele categorii: Caracteristicile tipurilor de miere CARACTERISTICI SUPLIMENTARE Mierea provenită de la stupinele situate în Asturia poate purta indicația geografică protejată „Miel de Asturias” dacă prezintă caracteristicile fizice/chimice, melisopalinologice și organoleptice generale descrise mai sus. Produsul „Miel de Asturias” poate fi clasificat ca un anumit tip de miere dacă, pe lângă caracteristicile generale, acesta prezintă caracteristicile suplimentare specifice ale fiecărui tip de miere definit. 3.3. Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate) — 3.4. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată Toate etapele de producție și de extracție trebuie să se desfășoare în aria protejată: descăpăcirea fagurilor, extracția (centrifugare sau decantare), filtrarea și decantarea. 3.5. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată Ambalarea trebuie să se limiteze la această arie pentru a se păstra caracteristicile și calitatea produsului „Miel de Asturias”, prevenindu-se alterarea (contaminarea, aromele ciudate, mirosurile străine etc.) și pierderea calității care ar putea fi cauzate de transportarea acestuia în stare neambalată, precum și pentru a se asigura un control mai eficace. Pentru a se preveni oricare dintre aceste efecte adverse, mierea nu trebuie vândută în vrac. Produsul trebuie ambalat în unități înscrise în registrul organismului de control și, prin urmare, situate în aria geografică delimitată. 3.6. Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată Pe lângă informațiile obligatorii, etichetele produselor trebuie să includă: Legendă TINTA = O SINGURĂ CULOARE NEGATIVO = ALB-NEGRU 4. Delimitarea concisă a ariei geografice Întregul teritoriu administrativ al comunității autonome a Principatului Asturia constituie aria de producție a mierii cu IGP „Miel de Asturias”. 5. Legătura cu aria geografică Produsul „Miel de Asturias” își datorează calitatea și caracteristicile specifice (culoarea sa care variază de la chihlimbariu deschis la chihlimbariu foarte închis, aromele și gustul foarte profunde și intense, precum și textura densă datorată conținutului scăzut de umiditate) factorilor naturali și umani prezenți în aria geografică în care este produsă și extrasă mierea. FACTORI NATURALI Asturia este o regiune din nordul Spaniei care reunește mai multe forme de relief majore într-o zonă restrânsă. Aceste forme de relief, în special Munții Cantabrici, nu numai că delimitează granița administrativă a regiunii, ci și separă, din punct de vedere geografic și climatic, regiunea mediteraneeană de cea eurosiberiană. În plus, solurile din regiune sunt în principal soluri silicioase sărace în substanțe nutritive, cu unele zone calcaroase. Relieful este neregulat, cu altitudini care variază de la nivelul mării la 1 000-2 600 de metri, iar clima este tipică pentru regiunea eurosiberiană, fiind influențată atât de mare, cât și de munți. Peisajul modelat de acești factori este lipsit de culturi (nu se folosesc produse de protecție a plantelor și nu sunt prezente specii de plante din afara Asturiei) și a permis dezvoltarea unei vegetații melifere foarte variate, conferind mierii produse în această regiune anumite caracteristici organoleptice specifice: tipurile de miere din zonele montane sunt închise, amare, chiar savuroase, cu arome florale, în timp ce tipurile de miere din zonele de coastă sunt mai transparente și au un gust mai proaspăt. Această îmbinare între gust, aromă și caracteristicile vizuale reflectă faptul că, pe o distanță mică, se poate remarca o varietate mare de plante melifere, datorită profilului variat al solului, al climei și al altitudinii menționat mai sus (care face ca, la anumite altitudini, albinele dintr-un singur stup să se hrănească cu o serie de diferite tipuri de plante). Din multitudinea de specii de plante din Asturia vizitate de albine, următoarele sunt cele mai importante din punctul de vedere al caracteristicilor specifice pe care le conferă produsului „Miel de Asturias”, fiind enumerate împreună cu zonele în care sunt întâlnite: FACTORI UMANI (PRACTICI TRADIȚIONALE) Apicultorii din zilele noastre încă folosesc practicile ancestrale, transmise din generație în generație, care produc tipuri de miere unice: albinele nu sunt hrănite artificial atunci când produc miere, iar mierea este extrasă prin centrifugare și nu este supusă niciunui tratament termic care i-ar schimba caracteristicile. Această utilizare a metodelor tradiționale, combinată cu o cunoaștere aprofundată a mediului local, este cea care le permite apicultorilor să obțină diferitele tipuri de miere de înaltă calitate. În plus, relieful complicat din Asturia îngreunează accesul la majoritatea stupinelor al vehiculelor care pot transporta stupi. Ca urmare a acestui fapt, și având în vedere prezența urșilor bruni (Ursus arctos) care atacă stupii, fiind necesare măsuri de protecție, stupinele sunt staționare și puțini stupi sunt mutați dintr-un loc în altul. Această practică tradițională este motivul pentru care tipurile de „Miel de Asturias” obținute diferă în funcție de zonă, deoarece tipurile de miere sunt produse exclusiv din vegetația meliferă din jurul stupinei, fiind împiedicată prezența nectarului și a polenului din afara zonei respective. SPECIFICITATEA PRODUSULUI Influența factorilor naturali și umani se reflectă în caracteristicile fizice/chimice, organoleptice și melisopalinologice ale produsului „Miel de Asturias” și ale diferitelor sale tipuri. Caracteristicile mediului natural și utilizarea metodelor tradiționale conferă produsului „Miel de Asturias” următoarele valori ale indicatorilor de calitate și spectre polenice specifice. CONTEXTUL ISTORIC Ca urmare a metodelor apicole tradiționale și a vegetației melifere prezente în Asturia, mierea produsă aici este de înaltă calitate. Până la finalul secolului al XIX-lea, mierea era singurul îndulcitor disponibil în societatea rurală din Asturia. Prin urmare, recoltarea reprezenta un moment festiv, mierea fiind împărțită tuturor sătenilor. Era un produs prestigios „datorită atât gustului său dulce, cât și proprietăților medicinale care îi erau atribuite”, iar stupii și stupinele erau incluse de părinți în zestrea fiicelor atunci când se măritau și, de asemenea, erau lăsate moștenire în testamente [J. López, 1989: Las abejas, la miel y la cera en la sociedad tradicional asturiana (Albinele, mierea și ceara în societatea tradițională din Asturia), p. 97]. Mierea era un ingredient al altor feluri de mâncare cu rădăcini locale puternice, cum ar fi escaldao (un preparat dulce din perioada Crăciunului), deventre dulce (o budincă umplută), frisuelos și foyuelos (clătite), care se mâncau de Lăsatul-secului și, conform tradiției, erau servite nașilor de părinții unui copil în timpul unui botez [P. Gonzalez Solis y Cabal, Memorias asturianas (Amintiri din Asturia), p. CXXIX]. În mod tradițional, în Asturia, apicultura constituia o activitate secundară, care juca un rol important în a permite oamenilor să trăiască din resursele zonelor împădurite locale, și și-a lăsat amprenta asupra peisajului prin intermediul talameiros/talameras și cortinos, două tipuri de construcții menite să protejeze stupii împotriva urșilor și a altor prădători, specifice acestei activități și cu o mare valoare etnografică [E. Díaz y Otero și F. Javier Naves Cienfuegos, Los colmenares tradicionales del noroeste de España (Stupinele tradiționale din nord-vestul Spaniei)]. Legătura cauzală dintre aria geografică și o calitate anume, renumele sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP) Relieful neregulat și poziția apropiată de ocean ale Principatului Asturia au avut un impact decisiv asupra dezvoltării apiculturii în regiune, permițând producția unor tipuri de miere polifloră sau monofloră tipice zonei. Astfel, din plantele melifere de pe coastă și din văile și bazinele inferioare ale râurilor din Asturia, se obțin tipuri de miere de o culoare chihlimbarie deschisă, caracterizate printr-un gust dulce, cu tente de aciditate, și miresme proaspete și în care predomină specii florale precum Eucalyptus sp., Salix alba, Malus sp., Centaurea debeauxii, Ligustrum sp., Lotus corniculatus, Rubus sp. sau Trifolium repens. Pe de altă parte, din flora meliferă a pădurilor și a munților din Asturia, unde predomină specii florale precum Erica sp., Castanea sativa, Calluna vulgaris sau Arbutus unedo, se obțin tipuri de miere de o culoare chihlimbarie închisă și foarte închisă, cu arome puternice și persistente și miresme ca de lemn și de pământ. În plus, metodele neintensive tradiționale utilizate de apicultori, care așteaptă atingerea maturității optime înainte de a recolta mierea, produc o miere cu un conținut de umiditate mai scăzut. Acest lucru se reflectă în punctele de vânzare cu amănuntul, întrucât mierea produsă în Asturia poate fi comercializată cu eticheta „Alimentos del Paraíso Natural” (Alimente dintr-un paradis natural) din 2008. Aceste tipuri de miere au câștigat o serie de distincții și premii pentru calitatea lor excelentă: mierea de stejar, de pădure și de arbore de căpșuni a fost premiată la Premiile pentru miere de la Londra din 2021, mierea de eucalipt la Premiile americane pentru alimente din 2021, mierea de arbore de căpșuni la Conferința națională a apiculturii spaniole din 2018, iar mierea de iarbă-neagră și de castan dulce la Conferința națională a apiculturii spaniole din 2016. Trimitere la publicarea caietului de sarcini https://run.gob.es/wzoMielAstur ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/467/oj ISSN 1977-1029 (electronic edition)