Recitale
(1) Directiva 2003/87/CE a fost modificată prin Directiva (UE) 2023/959 a Parlamentului European și a Consiliului (2) pentru a o alinia la Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (3), care stabilește un obiectiv de reducere a emisiilor nete cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu 1990.
(2) Ar trebui stabilite criteriile și cerințele necesare pentru ca gazele cu efect de seră să fie considerate legate chimic în mod permanent într-un produs.
(3) Procesele actuale de captare și utilizare pentru stocare permanentă se aplică numai emisiilor de CO2, întrucât alte gaze cu efect de seră, cum ar fi CH4 sau N2O, nu necesită stocare permanentă pentru atenuarea acestor emisii. Întrucât reacțiile chimice din timpul procesului de utilizare pot conduce la transformarea chimică a moleculei de CO2, ar trebui luați în considerare și atomii de carbon care au devenit legați chimic.
(4) Este necesar să se asigure faptul că emisiile de CO2 care au devenit legate chimic în mod permanent într-un produs oferă un beneficiu climatic similar cu cel al stocării geologice, ținând seama, în același timp, de natura diferită a acestor abordări diferite. Prin urmare, CO2 respectiv ar trebui să rămână legat chimic în mod permanent într-un produs timp de cel puțin câteva secole sau mai mult, pe baza legăturii chimice și a utilizării normale și a tratamentului probabil la sfârșitul ciclului de viață al produsului respectiv.
(5) Diferitele căi normale de utilizare și de scoatere din uz a produselor fabricate din CO2 captat vor avea ca rezultat diferite probabilități ca carbonul stocat încorporat într-un produs să fie eliberat. Emisiile pot apărea ca urmare a arderii, fie ca parte integrantă a utilizării produselor, cum este cazul combustibililor sintetici, fie la eliminare, de exemplu prin incinerarea deșeurilor. Pentru a se asigura că carbonul stocat într-un produs rămâne legat chimic în mod permanent și nu intră în atmosferă timp de cel puțin câteva secole, CO2 ar trebui să fie legat în produse cu durată lungă de viață în orice utilizare normală și care, în orice activitate normală la sfârșitul ciclului de viață, sunt eliminate într-un alt mod decât incinerarea, care ar elibera carbonul stocat în atmosferă.
(6) Proprietățile chimice ale carbonaților minerali, cum ar fi carbonatul de calciu sau carbonatul de magneziu, asigură legături chimice puternice care, cu excepția cazului în care există o expunere la temperaturi ridicate sau la acizi puternici, oferă posibilitatea ca carbonul să fie considerat legat chimic în mod permanent. Prin urmare, carbonatarea minerală ar duce la reținerea carbonului pentru perioade excepțional de lungi în roci carbonatate, ceea ce nu ar permite eliberarea în atmosferă în condiții normale (4).
(7) Condițiile prezente în incineratoarele de deșeuri sunt suficiente pentru începerea reacției de decarbonizare. Prin urmare, carbonul captat și utilizat în produsele care au o proporție semnificativă de tratare la sfârșitul ciclului de viață prin incinerare nu ar trebui considerat ca fiind legat chimic permanent.
(8) Produsele pe bază de carbonați minerali și utilizate pentru produsele pentru construcții, cum ar fi agregatele, cimentul, betonul, cărămizile sau plăcile, au o durată lungă de viață și pot rămâne în uz timp de decenii până la secole. În etapa de scoatere din uz, aceste produse se încadrează în categoria deșeurilor din construcții și demolări, în conformitate cu Lista deșeurilor (5). Potrivit celei mai recente evaluări efectuate de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (6), tratarea medie la sfârșitul ciclului de viață la nivelul Uniunii pentru fracțiunea minerală a deșeurilor din construcții și demolări constă în reciclare (79 %), rambleiaj (10 %) și depozitare (11 %). Prin urmare, CO2 captat care este utilizat la fabricarea carbonaților minerali și utilizat în produsele pentru construcții ar trebui considerat ca fiind legat chimic permanent într-un produs.
(9) Lista produselor considerate a îndeplini criteriile prevăzute la articolul 12 alineatul (3b) din Directiva 2003/87/CE ar trebui revizuită și, dacă este necesar, actualizată, după caz, pe baza oricăror evoluții tehnologice și inovații relevante în domeniul stocării permanente a carbonului în produse, a îmbunătățirii practicilor de monitorizare, raportare și verificare capabile să certifice permanența stocării, precum și a experienței dobândite în punerea în aplicare a prezentului regulament,