Recitale
(1) În temeiul articolului 258 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 coroborat cu articolul 143 alineatul (1) din regulamentul menționat, instituțiile își pot calcula valorile ponderate la risc ale expunerilor în legătură cu o poziție din securitizare utilizând abordarea bazată pe modele interne de rating („SEC-IRBA”). În conformitate cu articolul 143 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aprobarea prealabilă pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating („abordarea IRB”), inclusiv estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare [„LGD” (Loss Given Default) ] și ale factorilor de conversie, este necesară pentru fiecare clasă de expuneri, pentru fiecare sistem de rating și pentru fiecare metodă de estimare a LGD și a factorilor de conversie care se utilizează.
(2) În conformitate cu articolul 258 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile trebuie să aplice SEC-IRBA în cazul în care sunt în măsură să calculeze „KIRB” în conformitate cu articolul 255 alineatele (2)-(5) din regulamentul menționat. În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul menționat, instituțiile pot calcula KIRB în ceea ce privește expunerile securitizate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru calcularea cerințelor de capital în cazul creanțelor achiziționate. În vederea atingerii acestor scopuri, expunerile de tip retail trebuie să fie tratate ca și creanțe de tip retail achiziționate, iar expunerile care nu sunt de tip retail, ca și creanțe achiziționate asupra societăților. Având în vedere natura specială a structurii securitizărilor și a expunerilor-suport ale acestor securitizări, este necesar să se adopte standarde tehnice de reglementare care să precizeze mai în detaliu condițiile în care instituțiile pot calcula KIRB pentru portofoliile de expuneri securitizate. Prin urmare, dispozițiile prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui să fie adaptate atât cât este necesar pentru stabilirea valorilor ponderate la risc ale expunerilor securitizate. Cu toate acestea, nu este indicat să se aplice altele dintre dispozițiile IRB respective în contextul securitizării, fie pentru că astfel de norme nu sunt relevante, deoarece nu conduc la rezultate prudente, fie pentru că ar fi prea împovărătoare pentru instituții în contextul securitizării. Prin urmare, pentru toate aceste cazuri, ar trebui să se stabilească norme alternative care să fie adecvate în contextul securitizării.
(3) Aplicarea SEC-IRBA în conformitate cu abordarea în cazul creanțelor achiziționate menționată la articolul 255 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui să fie disponibilă numai pentru anumite expuneri securitizate eligibile în legătură cu care instituțiile au un control limitat la informații și date sau un acces limitat la acestea ori ambele, drept pentru care instituțiile nu pot aplica în mod direct dispozițiile prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 expunerilor respective fără ajustările necesare. Ar trebui să se considere că există un acces limitat la informații și date privind expunerile securitizate în cazul în care instituția nu administrează toate expunerile respective, inclusiv în situația în care instituția este fie un investitor în poziții din securitizare, fie un sponsor sau un inițiator care reține poziții din securitizare într-o tranzacție de securitizare și care nu administrează toate expunerile-suport ale tranzacției respective. Situația poate fi aceeași și în cazul în care instituția care calculează KIRB este societatea de administrare a securitizării, dar nu a luat parte la acordul inițial care a creat obligațiile ori obligațiile potențiale ce generează expunerile securitizate sau nu a încheiat acest acord. Totuși, în cazul securitizărilor cu mai mulți inițiatori, fiecare inițiator care reține o poziție în securitizare ar putea fi în măsură să calculeze KIRB în ceea ce privește expunerile securitizate cu care a contribuit la securitizare, în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Astfel, inițiatorii ar trebui să fie în măsură, la rândul lor, să calculeze KIRB aplicând capitolul respectiv pentru alte expuneri decât creanțele achiziționate pentru expunerile securitizate pe care inițiatorii respectivi le administrează și în legătură cu care au participat la executarea contractului inițial care a creat obligațiile ori obligațiile potențiale ale debitorului sau ale debitorului potențial ce au determinat expunerile securitizate.
(4) Partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 conține o terminologie care se aplică numai creanțelor achiziționate, și nu expunerilor securitizate. Pentru a asigura efectul deplin al împuternicirii prevăzute la articolul 255 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, este necesar să se adapteze terminologia utilizată în capitolul respectiv la contextul specific al tranzacțiilor de securitizare.
(5) Pentru a calcula KIRB separat pentru fiecare portofoliu, instituțiile care calculează KIRB ar trebui să aibă permisiunea să împartă portofoliile de expuneri securitizate eligibile în subportofolii omogene. Această flexibilitate este necesară deoarece componența expunerilor-suport dintr-o securitizare este adesea eterogenă. Totuși, fiecare subportofoliu ar trebui să respecte pe deplin cerințele prevăzute la articolul 255 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care se aplică portofoliilor de active securitizate eligibile.
(6) Administrarea de către părți terțe a expunerilor securitizate și accesul limitat la informații și date referitoare la momentul inițierii expunerilor respective pot avea un impact semnificativ asupra determinanților de risc considerați relevanți pentru diferențierea riscurilor, precum și asupra cuantificării parametrilor de risc atribuiți fiecărei clase de rating sau grupe de risc. Instituțiile care calculează KIRB în conformitate cu articolul 255 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui, prin urmare, să utilizeze un model intern destinat exclusiv determinării estimărilor aferente probabilității de nerambursare [„PD” (probability of default)], pierderii în caz de nerambursare [„LGD” (loss given default)], pierderilor așteptate [„EL” (expected loss)] sau factorilor de conversie în scopul specific al calculării KIRB în conformitate cu articolul respectiv. Prin urmare, modelul intern respectiv nu ar trebui utilizat pentru a calcula valorile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile, securitizate sau nesecuritizate, pe care instituția le administrează și în legătură cu care aceasta este inițiatorul, în conformitate cu definiția de la articolul 2 punctul 3 litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului (2), sau un creditor inițial, în conformitate cu definiția de la articolul 2 punctul 20 din regulamentul respectiv. O astfel de separare între sistemele de rating utilizate pentru modelarea riscului de credit general și cele aplicate pentru modelele interne de calcul al KIRB în ceea ce privește deținerile de expuneri securitizate eligibile în conformitate cu articolul 255 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 este necesară și pentru a avea asigurarea că standardele de estimare bazate pe modele interne de rating îndeplinite în legătură cu expunerile pe care instituția le administrează și față de care aceasta este creditorul inițial sau un inițiator nu sunt părtinitoare, compromise sau agravate în alt mod de diferitele standarde și date de administrare utilizate în legătură cu expunerile securitizate eligibile. Cu toate acestea, în cazul expunerilor securitizate care nu sunt de tip retail, instituția care calculează KIRB ar trebui să aibă permisiunea de a utiliza, pentru estimarea PD, sistemul de rating existent aprobat utilizat pentru propriile expuneri inițiate în al căror domeniu de aplicare s-ar încadra expunerile securitizate care nu sunt de tip retail, cu condiția ca instituția să dispună de suficiente informații pentru a aplica sistemul de rating respectiv, cum ar putea fi cazul expunerilor față de societăți mari. Totuși, în aceste cazuri, dat fiind că practicile de recuperare și standardele de administrare pot diferi, instituția care calculează KIRB nu ar trebui să aibă permisiunea de a se baza pe estimarea LGD din sistemul de rating existent aprobat utilizat pentru propriile expuneri inițiate atunci când nu este societatea de administrare.
(7) Articolul 255 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede că instituțiile pot calcula KIRB în ceea ce privește expunerile-suport dintr-o securitizare în conformitate, printre altele, cu articolul 143 din regulamentul menționat. Articolul respectiv prevede că, pentru fiecare sistem de rating, instituțiile trebuie să obțină aprobarea autorității competente în cauză de a utiliza abordarea IRB și să obțină aprobarea pentru modificări importante ale sferei de aplicare a unui sistem de rating pe care instituția a fost autorizată să îl utilizeze. Regulamentul delegat (UE) nr. 529/2014 al Comisiei (3) stabilește condițiile pentru evaluarea gradului de importanță al extinderilor și al modificărilor aduse abordării IRB, inclusiv modalitățile de notificare a acestor extinderi și modificări. Rezultă că Regulamentul delegat (UE) nr. 529/2014 se aplică și în cazul în care apar modificări ale unui model intern de calcul al KIRB pentru expunerile securitizate eligibile. În plus, articolul 143 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede că trebuie să se obțină aprobarea prealabilă a autorității competente pentru a utiliza abordarea IRB pentru fiecare sistem de rating. Cu toate acestea, în contextul calculării KIRB în sensul prezentului regulament, o instituție nu ar fi în măsură să respecte cerința respectivă în ceea ce privește portofoliul de expuneri securitizate eligibile, deoarece astfel de expuneri nu ar putea fi niciodată gestionate în mod omogen în cadrul unui sistem de rating IRB obișnuit în calitate de expuneri similare, securitizate sau nesecuritizate, care sunt administrate și inițiate de instituția în cauză. Prin urmare, este necesar să se prevadă că aprobarea de a utiliza SEC-IRBA în conformitate cu un model intern de calcul al KIRB nu ar trebui să fie supusă decât condiției ca instituția care calculează KIRB să fi primit aprobarea de a utiliza abordarea IRB în legătură cu cel puțin un sistem de rating din cadrul clasei de expuneri în care sunt încadrate expunerile securitizate eligibile.
(8) În cazul în care o instituție care îndeplinește cerințele de la articolul 258 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 solicită aprobarea de a utiliza un model intern de calcul al KIRB în ceea ce privește expunerile securitizate eligibile, cerința stabilită la articolul 145 alineatul (1) din regulamentul menționat conform căreia instituția trebuie să fi utilizat modelul intern respectiv timp de cel puțin 3 ani înainte de a solicita aprobarea nu ar trebui să se aplice în scopuri legate de abordarea SEC-IRBA, deoarece experiența dobândită de instituție prin utilizarea cel puțin a unui sistem de rating în clasa de expuneri IRB relevantă ar trebui să fie considerată suficientă în aceste scopuri.
(9) Cerințele prevăzute la articolul 184 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 au scopul de a oferi asigurarea că, atunci când cuantifică parametrii de risc pentru creanțele achiziționate, instituția cumpărătoare exercită în permanență un nivel minim suficient de control asupra creanțelor respective, are acces continuu la date și informații referitoare la gradul de risc al creanțelor, inclusiv din partea vânzătorului și a societății de administrare a creanțelor, și ia în considerare în permanență caracteristicile și comportamentul vânzătorului și societății de administrare care ar putea afecta gradul de risc al creanțelor. Aceste cerințe operaționale și privind îndeplinirea obligației de diligență trebuie îndeplinite pentru a asigura o aplicare suficient de prudentă și de precisă a abordării IRB în ceea ce privește creanțele achiziționate. Pentru a asigura faptul că expunerile securitizate eligibile fac obiectul unor cerințe similare, este necesar ca cerințele de la articolul 184 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să fie adaptate instituțiilor care calculează KIRB în legătură cu expunerile respective. În cazul în care există o entitate special constituită în scopul securitizării [„SSPE” (securitisation special purpose entity)], aceasta ar trebui să dețină proprietatea asupra expunerilor securitizate și să exercite controlul asupra încasărilor în numerar, fie în mod direct, fie prin intermediul unui mandatar sau al unei entități care îndeplinește sarcini similare în numele său. Instituția care calculează KIRB ar trebui să aplice măsuri privind îndeplinirea obligației de diligență cu privire la societatea de administrare a expunerilor securitizate și, în cazul în care inițiatorul tranzacției nu este instituția însăși, cu privire la inițiatorul securitizării, întrucât standardele și comportamentul inițiatorului și societății de administrare sunt determinanți de risc în ceea ce privește expunerile-suport ale tranzacției de securitizare. Este posibil ca instituția care calculează KIRB să dețină, în conformitate cu articolele 153 și 154 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, creanțe achiziționate în bilanțul său și să fi primit un discount de cumpărare rambursabil, o garanție reală sau garanții parțiale care asigură protecție pentru prima pierdere în cazul pierderilor din nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanței sau al pierderilor provenind din ambele situații. În acest caz, instituțiile ar trebui să aibă permisiunea să trateze aceste creanțe achiziționate ca expuneri securitizate eligibile și, în cazul în care aplică opțiunea respectivă, acestea ar trebui să aibă obligația de a exercita obligația de diligență față de societatea de administrare, dacă este cazul, și față de vânzător, întrucât standardele și comportamentul societății de administrare și vânzătorului sunt determinanți de risc în legătură cu respectivele expuneri securitizate eligibile.
(10) În contextul tranzacțiilor de securitizare, standardele și caracteristicile de creditare ale inițiatorului sau, după caz, ale creditorului inițial și standardele și caracteristicile de administrare ale societății de administrare sunt determinanți de risc esențiali în ceea ce privește expunerile-suport ale securitizării. Prin urmare, acești determinanți de risc ar trebui să fie întotdeauna evaluați ca determinanți de risc potențiali atunci când se dezvoltă un model intern de calcul al KIRB în ceea ce privește expunerile securitizate eligibile, cu excepția cazului în care nerespectarea lor este justificată. Implicațiile unor astfel de determinanți de risc ar putea fi reflectate fie prin luarea lor în considerare la încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc, fie prin utilizarea unor segmente de calibrare diferite pentru inițiatori diferiți și societăți de administrare diferite. În cazul în care instituția care calculează KIRB în legătură cu expunerile securitizate eligibile este ea însăși inițiatorul, creditorul inițial sau societatea de administrare a securitizării, aceasta nu ar trebui să aibă obligația de a lua în considerare propriile standarde și caracteristici ca determinant de risc suplimentar.
(11) Atunci când proporția celei mai mari expuneri-suport din portofoliu nu depășește 3 %, articolul 259 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 permite instituțiilor să stabilească la 50 % valoarea medie ponderată în funcție de expunere a LGD în cadrul abordării SEC-IRBA pentru a calcula parametrul p al formulei SEC-IRBA. Pentru a asigura coerența cu articolul respectiv, instituțiile care calculează KIRB pentru expuneri securitizate eligibile ar trebui să aibă permisiunea și să stabilească la 50 % valoarea medie ponderată în funcție de expunere a LGD aferentă portofoliului pentru expunerile securitizate de tip retail. În acest caz, este indicat să se aplice o valoare LGD de 50 % deoarece expunerile securitizate de tip retail prezintă, de regulă, niveluri ridicate de granularitate. Articolul 161 alineatul (1) literele (e) și (f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 precizează LGD pentru creanțele cu rang prioritar asupra societăților achiziționate și pentru creanțele subordonate asupra societăților achiziționate în cazul în care instituția nu este în măsură să estimeze probabilitățile de nerambursare sau în cazul în care estimările respective nu îndeplinesc anumite cerințe. În contextul unei securitizări, aceste LGD ar trebui să fie adaptate la expunerile securitizate eligibile cu rang prioritar și subordonate, caz în care valoarea LGD pentru expunerile securitizate cu rang prioritar care nu sunt de tip retail nu ar trebui să fie mai mică decât valoarea LGD stabilită pentru expunerile securitizate de tip retail, având în vedere nivelul de granularitate în general mai ridicat al portofoliilor de expuneri securitizate de tip retail.
(12) Articolul 153 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 permite instituțiilor să aplice creanțelor achiziționate asupra societăților standardele de cuantificare a riscurilor pentru expunerile de tip retail în cazul în care utilizarea standardelor de cuantificare a riscurilor pentru expunerile față de societăți ar reprezenta o sarcină excesivă pentru instituțiile respective, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la articolul 154 alineatul (5) din regulamentul respectiv. Același tratament ar trebui să fie disponibil și pentru expunerile securitizate eligibile și, în acest scop, ar trebui stabilite în mod expres criterii de eligibilitate adecvate pentru expunerile respective.
(13) În conformitate cu articolul 154 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru ca creanțele achiziționate să fie eligibile pentru tratamentul de tip retail prevăzut la articolul respectiv alineatul (1), este necesar, printre altele, ca instituția să achiziționeze creanțele respective de la părți terțe cu care nu se află în legătură, ca expunerea instituției față de debitorul creanțelor să nu includă nicio expunere la originea căreia se află, în mod direct sau indirect, instituția însăși, ca creanțele achiziționate să fie generate în condiții de concurență deplină între vânzător și debitor și ca portofoliul să fie suficient de diversificat. Aceste cerințe ar trebui să fie adaptate expunerilor securitizate eligibile. Prin urmare, este indicat să se solicite instituțiilor care calculează KIRB să verifice dacă expunerile securitizate sunt achiziționate de la părți terțe cu care nu se află în legătură, nu sunt inițiate direct sau indirect de instituția care calculează KIRB și sunt generate în condiții de concurență deplină.
(14) Dat fiind că standardele de cuantificare a riscurilor pentru expunerile de tip retail creează o sarcină mai mică decât cea creată de standardele de cuantificare a riscurilor care nu sunt de tip retail, articolul 154 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 împiedică instituțiile să aplice aceste standarde mai puțin împovărătoare de cuantificare a riscurilor de tip retail în cazul expunerilor care nu sunt de tip retail pe care le-au inițiat în contextul creanțelor achiziționate, cu excepția cazului în care îndeplinesc o serie de condiții. Cu toate acestea, în contextul expunerilor securitizate eligibile de tip retail, instituția care calculează KIRB nu ar fi în măsură să respecte articolul 154 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care prevede cerința ca expunerile să nu fie inițiate de instituția însăși, împiedicând astfel inițiatorul să aplice standardele de cuantificare a riscurilor de tip retail expunerilor securitizate pe care nu le administrează, dar pe care le-a inițiat el însuși și le-a clasificat drept expuneri de tip retail în conformitate cu cadrul privind riscul de credit prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Prin urmare, este necesar să se stabilească criterii de eligibilitate care să permită unei instituții inițiatoare care calculează KIRB să aplice standardele de cuantificare a riscurilor de tip retail expunerilor securitizate de tip retail pe care nu le administrează, dar pe care le-a inițiat ea însăși și le-a clasificat drept expuneri de tip retail în conformitate cu cadrul privind riscul de credit prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În acest scop, expunerile respective ar trebui să aibă numai obligația de a îndeplini condițiile stabilite la articolul 154 alineatul (5) literele (b)-(d) și la articolul 184 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, adaptate, după caz, în funcție de caracteristicile specifice ale expunerilor securitizate eligibile. În schimb, în cazul în care se îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 184 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, adaptate în funcție de particularitățile expunerilor securitizate, dar expunerile securitizate de tip retail nu sunt eligibile pentru standardele de cuantificare a riscurilor de tip retail, instituția care calculează KIRB ar trebui să aibă numai obligația de a calcula valorile ponderate la risc ale expunerilor în modul indicat la articolul 153 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru expunerile față de societăți.
(15) În cazul expunerilor securitizate care nu sunt de tip retail eligibile pentru tratament de tip retail, instituțiile care calculează KIRB ar trebui să aibă obligația de a verifica și de a calcula valorile rămase de rambursat ale expunerilor față de un grup de clienți aflați în legătură pentru a respecta cerința privind diversificarea portofoliului. Această verificare și acest calcul pot fi totuși îngreunate de lipsa de date relevante. Instituția care calculează KIRB ar trebui, așadar, să aibă obligația de a efectua această verificare și acest calcul numai în funcție de informațiile pe care le deține, de exemplu pe baza informațiilor despre debitori care au fost obținute de la inițiator, de la vânzător sau de la creditorul inițial la momentul inițierii expunerilor sau pe baza informațiilor obținute de la societatea de administrare fie în cursul administrării expunerilor, fie în cursul procedurii sale de gestionare a riscurilor.
(16) Pentru ca parametrii de risc care trebuie asociați expunerilor-suport ale unei securitizări să fie precis cuantificați, populația expunerilor reprezentate în datele utilizate pentru estimare și standardele de creditare care au generat datele respective ar trebui să fie comparabile cu portofoliul de expuneri securitizate eligibile și cu standardele de creditare aplicate la inițierea expunerilor respective. Comparabilitatea datelor utilizate pentru estimare și a standardelor de creditare aplicate la inițiere nu ar trebui evaluată în raport cu expunerile și standardele instituției care calculează KIRB decât în cazul în care instituția respectivă a luat parte la acordul inițial care a inițiat expunerile-suport din securitizare sau a încheiat acest acord, dar nu este societatea de administrare a expunerilor respective.
(17) Articolul 180 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede că, pentru expunerile de tip retail, instituțiile trebuie să considere datele interne utilizate pentru încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc ca fiind principala sursă de informații pentru estimarea caracteristicilor pierderilor. Cu toate acestea, în cazul în care instituția care a calculat KIRB nu a luat parte la acordul inițial care a inițiat expunerile securitizate eligibile, nu a încheiat acest acord și nu este societatea de administrare a expunerilor respective, datele interne ale instituției care calculează KIRB nu ar trebui considerate drept cele mai bune date disponibile pentru comparația cu expunerile securitizate eligibile în vederea cuantificării parametrilor de risc. În consecință, ar trebui ca mai degrabă datele externe referitoare la expunerile securitizate eligibile să fie considerate drept principala sursă de informații în aceste scopuri.
(18) Articolul 255 alineatul (9) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 permite utilizarea datelor indirecte în cazul în care nu sunt disponibile date suficient de precise sau fiabile privind portofoliul de expuneri-suport. În sensul acestor dispoziții, prin date indirecte ar trebui să se înțeleagă orice date care nu se referă în mod direct la expunerile securitizate sau la portofoliul subscris pe baza unor standarde de subscriere similare ale inițiatorului sau ale creditorului inițial din care au fost extrase. În plus, partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede că, în cadrul abordării riscului de credit, în vederea calculării cerințelor de capital pentru creanțele achiziționate se pot utiliza date interne, externe și centralizate. De aceea, ar trebui să se permită utilizarea acestor date și ca date indirecte pentru calcularea KIRB pentru expunerile securitizate eligibile.
(19) Potrivit articolului 171 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o instituție trebuie să fie cu atât mai prudentă la încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc ale debitorilor și ale tranzacțiilor, cu cât dispune de mai puține informații. Astfel, încadrarea expunerilor securitizate în clase de rating sau grupe de risc ar trebui să se efectueze cu deosebită atenție atunci când se utilizează date indirecte. Această indicație este încă și mai pertinentă în cazul în care definiția stării de nerambursare utilizată de instituția care calculează KIRB în modelul său intern de calcul al KIRB diferă de definiția stării de nerambursare utilizată în datele externe corespunzătoare expunerilor securitizate, portofoliului subscris pe baza unor standarde de subscriere similare ale inițiatorului sau ale creditorului inițial din care au fost extrase sau datelor indirecte. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme cu privire la ajustările care trebuie aduse datelor și cu privire la marja de prudență care trebuie adoptată la estimarea parametrilor de risc în contextul calculării KIRB pentru expunerile securitizate eligibile.
(20) Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare transmis Comisiei de către Autoritatea Bancară Europeană (ABE).
(21) ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4),