Recitale
(1) Siguranța transporturilor maritime ale Uniunii și a cetățenilor care le folosesc și protecția mediului ar trebui să fie asigurate în permanență.
(2) Este important să se țină seama de condițiile de viață și de muncă la bord ale navigatorilor, precum și de formarea și calificările navigatorilor, în conformitate cu Directiva 2013/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) și cu Directiva (UE) 2022/993 a Parlamentului European și a Consiliului (4), având în vedere că sănătatea, siguranța, securitatea și factorul uman sunt strâns legate între ele și că este extrem de important să se prevină orice prejudiciu cauzat de erori umane.
(3) În conformitate cu dispozițiile Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982 (UNCLOS) și ale convențiilor al căror depozitar este Organizația Maritimă Internațională (OMI) (denumite în continuare „convențiile OMI”), statele care sunt părți la aceste instrumente au obligația de a adopta actele cu putere de lege și actele administrative și de a lua toate celelalte măsuri necesare pentru ca aceste instrumente să producă efecte depline astfel încât să se asigure că, în ceea ce privește ocrotirea vieții omenești pe mare și protecția mediului marin, o navă este aptă pentru asigurarea serviciului pentru care este destinată.
(4) Pentru a asigura eficacitatea convențiilor OMI în Uniune, toate statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a îndeplini responsabilitățile și obligațiile prevăzute în convențiile respective în ceea ce privește navele care arborează pavilionul lor. În acest scop, statele membre ar trebui să își îndeplinească în mod efectiv și consecvent responsabilitățile și obligațiile care le revin în calitate de state de pavilion, în conformitate cu Rezoluția A.1070(28) a OMI privind Codul de punere în aplicare a instrumentelor OMI (denumit în continuare „Codul III”), adoptată la 4 decembrie 2013, care conține dispozițiile obligatorii pe care trebuie să le pună în aplicare statele de pavilion. În conformitate cu articolul 91 alineatul (1) din UNCLOS, trebuie să existe o legătură substanțială între o navă și statul său de pavilion, astfel cum este interpretată de jurisprudența internațională, care se reflectă în obligațiile unui stat de pavilion.
(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor privind forța majoră prevăzute în convențiile OMI, statele membre ar trebui să fie în măsură, în situații de criză care pot pune în pericol integritatea fizică a personalului responsabil cu controalele, inspecțiile și auditurile sau care efectuează controale, inspecții și audituri, să introducă restricții privind astfel de activități, permițând în același timp navelor să își continue activitatea.
(6) Următoarele instrumente internaționale, în cele mai recente versiuni ale acestora, se referă la aplicarea Codului III: Convenția internațională din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare; Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta; Protocolul din 1997 de modificare a Convenției internaționale din 1973 privind prevenirea poluării de către nave, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta; Convenția internațională din 1978 privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart pentru navigatori; Convenția internațională din 1966 asupra liniilor de încărcare și Protocolul din 1988 referitor la aceasta; Convenția internațională din 1969 privind măsurarea tonajului navelor și Convenția din 1972 referitoare la Regulamentul internațional pentru prevenirea abordajelor pe mare.
(7) Controlorii statului de pavilion sunt autorizați de administrațiile statelor membre să controleze și să certifice nave. Astfel de controlori pot fi asistați de alți membri ai personalului, de exemplu de cei care inspectează instalații radio. Totuși, astfel de membri ai personalului nu ar trebui să includă tehnicieni implicați în întreținerea aparaturii de salvare sau controlori care nu sunt direct implicați în controlul flotei comerciale.
(8) Secțiunea 22 din Codul III prevede că un stat de pavilion ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea normelor și standardelor internaționale de către navele care au dreptul să arboreze pavilionul său și de către entitățile și persoanele aflate sub jurisdicția sa, astfel încât să asigure respectarea obligațiilor sale internaționale. În special, secțiunea 22.2 face referire la inspecții care au scopul de a verifica dacă starea reală a navei și a personalul acesteia sunt în conformitate cu certificatele pe care le deține. Periodicitatea acestor inspecții ar trebui să fie stabilită de statele membre fie prin utilizarea unei abordări bazate pe riscuri, fie prin utilizarea propriilor proceduri și instrucțiuni, inclusiv a unor criterii cantitative sau calitative.
(9) La nivel internațional, responsabilitatea de a investiga accidentele maritime revine statului de pavilion, în timp ce la nivelul Uniunii principiile fundamentale care reglementează investigarea accidentelor maritime, cum ar fi independența organismelor de investigare din statele membre, sunt stabilite prin Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Prezenta directivă se aplică fără să aducă atingere Directivei 2009/18/CE.
(10) Administrațiile statelor membre ar trebui să se poată baza pe resurse adecvate pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în calitate de state de pavilion, în funcție de dimensiunea și tipul flotei lor și pe baza cerințelor relevante ale OMI. Este necesar să se stabilească criterii minime și obiective de inspecție legate de aceste resurse, pe baza experienței practice a statelor membre, inclusiv în ceea ce privește utilizarea de inspectori care nu sunt angajați exclusiv, în conformitate cu Codul III.
(11) Fără a aduce atingere legislației naționale relevante, statele membre pot permite controlorilor statului de pavilion și inspectorilor statului de pavilion care lucrează exclusiv pentru autoritatea competentă a unui stat membru să desfășoare alte activități, cum ar fi activități științifice sau academice, cu condiția ca acestea să nu dea naștere unor conflicte de interese și să nu constituie un obstacol pentru independența lor.
(12) Controlorii statului de pavilion, inspectorii statului de pavilion și alți membri ai personalului care asistă la efectuarea controalelor ar trebui să dispună de un nivel de studii, formare și supraveghere necesar pentru executarea sarcinilor pe care sunt autorizați să le îndeplinească. Comisia, asistată de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) și în cooperare cu statele membre, ar trebui să elaboreze un program de formare voluntară pentru a sprijini administrațiile statelor de pavilion în acest sens și ar trebui să faciliteze coordonarea și schimbul de informații și de bune practici. Un astfel de program de formare ar trebui să fie actualizat în permanență și ar trebui să țină seama de obligațiile noi sau suplimentare care decurg din instrumente și convenții, cum ar fi cele legate de noile tehnologii, de aspectele sociale și de alte evoluții relevante.
(13) Crearea și dezvoltarea unei baze de date care să furnizeze informații esențiale, în format electronic, cu privire la navele care arborează pavilionul unui stat membru și care să asigure posibilitatea eliberării de certificate electronice ar contribui la o îmbunătățire a schimbului de informații între statele membre. Dezvoltarea unei baze de date comune și uniforme pentru eliberarea de certificate electronice, inclusiv a instrumentelor de verificare a valabilității certificatelor respective, ar facilita și ar contribui la realizarea unui pas decisiv concret în direcția digitalizării în domeniul maritim în cadrul Uniunii. O astfel de bază de date ar sprijini nevoile operaționale ale utilizatorilor săi, în special ale statelor membre care nu au fost în măsură să își dezvolte propriile sisteme de certificate electronice și, de asemenea, ar contribui la o utilizare mai eficientă a resurselor limitate disponibile.
(14) În scopul monitorizării și al inspecției, informațiile esențiale, cum ar fi caracteristicile navei, proprietarul înregistrat și certificatele acesteia, ar trebui să fie puse la dispoziția tuturor autorităților implicate și a Comisiei.
(15) Statele membre ar trebui să continue să își demonstreze conformitatea cu instrumentele obligatorii ale OMI, astfel cum se prevede în Rezoluția A.1067(28) privind cadrul și procedurile aferente sistemului OMI de audit al statelor membre, în versiunea sa actualizată, adoptată de OMI la 4 decembrie 2013.
(16) Pentru a îmbunătăți și mai mult calitatea navelor aflate sub pavilionul unui stat membru și pentru a asigura condiții de concurență echitabile între administrațiile statelor membre, este necesară o certificare a calității procedurilor administrative, care să fie inclusă în sistemul de gestionare a calității instituit în conformitate cu ISO sau cu standarde echivalente. Aceasta ar trebui să acopere părțile operaționale ale activităților administrației legate de control, inspecții ale statului de pavilion, audit, verificare și certificare aflate sub responsabilitatea statului membru în calitate de stat de pavilion, indiferent dacă sunt naționale (registre primare) sau internaționale (registre secundare sau de peste mări). În plus, ar trebui să fie clarificate toate activitățile relevante, inclusiv detaliile privind responsabilitățile, autoritatea și relațiile interpersonale ale membrilor personalului, și mijloacele de raportare și comunicare ale întregului personal al statului de pavilion care efectuează sau este implicat în controale sau inspecții, precum și ale altor membri ai personalului care asistă la efectuarea inspecțiilor, care nu sunt angajați exclusiv de autoritatea competentă a statului membru și care pot asista la efectuarea altor inspecții decât controalele statutare sau inspecțiile statului de pavilion. Sistemul de gestionare a calității ar trebui să asigure faptul că sarcinile atribuite organizațiilor recunoscute care intră sub incidența Directivei 2009/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) sunt efectuate respectând instrucțiunile statului de pavilion și ar trebui să includă măsurile de control necesare în acest sens. Pentru a asigura independența personalului în cauză, statele membre ar trebui să ia măsuri corespunzătoare pentru a preveni conflictele de interese ale unui astfel de personal în legătură cu activitatea pe care urmează să o desfășoare.
(17) În coordonare cu Organizația Internațională a Muncii (OIM), Comisia și statele membre sunt încurajate să continue să pledeze pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă ale navigatorilor.
(18) Ar trebui să fie instituit un instrument electronic de raportare în scopul îmbunătățirii în continuare a colectării sistematice de statistici și de date și informații maritime relevante de la statele membre.
(19) Ar trebui să fie adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în ceea ce privește baza de date cu informații privind navele. Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2009/21/CE, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7).
(20) Comisia ar trebui să înființeze un forum pentru experții din statele membre care se ocupă de chestiuni legate de statul de pavilion, precum și pentru alte părți interesate, atunci când este necesar, pentru a face periodic schimb de informații și bune practici și pentru a elabora orientări cu privire la aspecte precum procedurile de inspecție a navelor, resursele de formare pentru inspectori, criteriile bazate pe riscuri care pot fi utilizate pentru a îmbunătăți eficacitatea inspecțiilor, posibila elaborare a unui sistem comun armonizat de performanță, criterii de analiză a performanței statului de pavilion în vederea identificării de bune practici și orice alte aspecte relevante pentru punerea în aplicare a Directivei 2009/21/CE.
(21) Pentru a evita o sarcină administrativă disproporționată în transpunerea prezentei directive, statele membre pot aplica anumite derogări, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile relevante. Statele membre care nu dețin nave care arborează pavilionul lor și care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/21/CE nu ar trebui să fie obligate să transpună și să pună în aplicare articolul 6 din Directiva 2009/21/CE în ceea ce privește schimbul de informații referitoare la nave. Statele membre care nu dețin nave aflate sub pavilionul lor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/21/CE și care și-au închis registrul pentru astfel de nave nu ar trebui să fie obligate să transpună și să pună în aplicare Directiva 2009/21/CE.
(22) EMSA ar trebui să ofere sprijin pentru punerea în aplicare a Directivei 2009/21/CE, în special prin furnizarea de cursuri de formare relevante pentru inspectorii statului de pavilion și controlorii statului de pavilion, dacă statele membre solicită acest lucru.
(23) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea siguranței maritime și prevenirea poluării de către nave, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vederea amploarea și efectele sale, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(24) Prin urmare, Directiva 2009/21/CE ar trebui să fie modificată,