Recitale
(1) Este recunoscut pe scară largă că eliberarea de materiale plastice în mediu și fragmentarea acestora au ca rezultat omniprezența unor fragmente mici de polimeri, care sunt insolubile în apă, se degradează foarte lent și pot fi ingerate cu ușurință de organismele vii.
(2) Aceste particule de plastic mici, denumite în mod obișnuit microplastice, nu doar sunt răspândite în mediu, ci au fost identificate și în alimentele și apa destinate consumului uman și au potențialul de a fi ingerate de oameni. Impactul pe care microplasticele ingerate l-ar putea avea asupra sănătății umane a generat preocupări, însă datele actuale cu privire la această chestiune oferă dovezi științifice concludente limitate referitoare la efectele adverse ale microplasticelor asupra sănătății umane, din cauza limitărilor substanțiale ale informațiilor disponibile privind efectele biologice ale microplasticelor și privind expunerea la acestea.
(3) Microplasticele sunt foarte eterogene, deoarece au dimensiuni, compoziții și forme extrem de variabile, pot fi compuse din unul sau mai mulți polimeri diferiți, pot conține aditivi, iar caracteristicile lor fizico-chimice sunt influențate de istoricul lor de degradare. Această diversitate face ca detectarea, identificarea și cuantificarea microplasticelor să fie foarte complexe.
(4) În ceea ce privește expunerea la microplastice, este necesar să se înțeleagă mai bine prezența microplasticelor de-a lungul lanțului de aprovizionare pentru apa destinată consumului uman, prin intermediul unor metode de asigurare a calității și al unor criterii de raportare armonizate, și să se determine concentrația, forma, mărimea și compoziția microplasticelor.
(5) Articolul 13 alineatul (6) din Directiva (UE) 2020/2184 împuternicește Comisia să adopte o metodologie pentru măsurarea microplasticelor în vederea includerii acestora pe lista de supraveghere menționată la articolul 13 alineatul (8) din directiva respectivă, de îndată ce sunt îndeplinite condițiile prevăzute în dispoziția respectivă. În conformitate cu articolul 13 alineatul (8) al cincilea paragraf din Directiva (UE) 2020/2184, statele membre trebuie să monitorizeze substanțele care au fost incluse pe lista de supraveghere.
(6) Comisia a analizat studiile publicate care au raportat măsurarea de microplastice în apa potabilă și care au avut ca obiective să identifice: 1. metodele utilizate pentru separarea și colectarea microplasticelor din probele de apă potabilă; 2. tehnicile analitice utilizate pentru identificarea și cuantificarea microplasticelor din probele colectate; 3. capacitățile și limitările tehnicilor analitice utilizate; și 4. cantitățile, mărimea, compoziția și forma microplasticelor găsite în probele colectate, în vederea stabilirii celei mai adecvate tehnici analitice.
(7) Tehnicile analitice raportate se încadrau în două categorii distincte: 1. metode de microspectroscopie optică în infraroșu (IR) sau Raman, care pot identifica tipul de polimer în particule individuale și pot furniza, în plus, informații cu privire la mărimea și forma acestuia; și 2. metode termoanalitice, care pot identifica polimerii conținuți într-o probă și pot cuantifica masa totală a fiecărui tip de polimer. În cazul metodelor de microspectroscopie optică IR sau Raman, identificarea compozițiilor polimerice necesită compararea spectrelor de particule cu o bibliotecă de spectre din polimeri cunoscuți. Mărimea cea mai mică de particule detectabile care permite încă identificarea polimerului depinde de metodele (IR sau Raman) utilizate și de instrumentul folosit. În cazul metodelor termoanalitice, identificarea compozițiilor polimerice necesită o comparație a produselor lor de descompunere termică cu o bibliotecă de spectre de masă ale produselor de piroliză din polimeri cunoscuți. Cuantificarea polimerilor identificați necesită o calibrare pentru fiecare polimer. Numai metodele termoanalitice nu sunt în măsură să furnizeze informații cu privire la numărul de particule, mărime sau formă. Metodele termoanalitice nu au o limită de detecție intrinsecă inferioară pentru mărimea particulelor, dar sunt limitate de nivelurile minime de detectare a masei.
(8) Nivelurile raportate de microplastice în apa potabilă au variat între 0,0001 și 440 de particule pe litru, dar datele din studiile europene se situează în principal în intervalul de concentrație mai scăzut. Aceste niveluri reduse pot fi detectate mai fiabil prin metode de microspectroscopie optică IR sau Raman decât prin metode termoanalitice.
(9) Identificarea polimerilor prin tehnicile enumerate în considerentul 7 necesită compararea cu bibliotecile spectrale ale polimerilor cunoscuți. Microplasticele pot fi compuse dintr-o gamă foarte largă de polimeri, copolimeri și aditivi; nu se poate garanta că bibliotecile spectrale conțin toate variantele posibile. Astfel, o abordare pragmatică a monitorizării ar trebui să constea în analizarea și înregistrarea prezenței unui grup mai mic de polimeri specifici, despre care se știe că se găsesc în mod obișnuit în mediu și în apa destinată consumului uman. În plus, în cazul în care metoda de analiză identifică în mod pozitiv particule din alte materiale din polimeri sintetici, acestea se înregistrează, de asemenea.
(10) După consultarea statelor membre, Comisia a numit experți în domeniu pentru a completa informațiile colectate din studiile publicate și pentru a orienta elaborarea celei mai adecvate metodologii de măsurare a intervalului de concentrații de microplastice care se înregistrează cel mai probabil în apa potabilă din Europa.
(11) Eșantioanele ar trebui să fie reprezentative pentru sistemul de alimentare cu apă destinată consumului uman și, dacă este posibil, ar trebui colectate în conformitate cu proceduri standardizate.
(12) Având în vedere limitările și dificultățile de colectare a datelor privind microplasticele din apa destinată consumului uman pentru gama largă de tipuri, forme și concentrații de polimeri și ținând seama de faptul că monitorizarea microplasticelor este un exercițiu nou și că există o sarcină administrativă și financiară asociată cu eșantionarea, analiza și documentarea datelor, metodologia de măsurare a microplasticelor ar trebui să fie proporțională, adecvată și eficientă din punctul de vedere al costurilor.
(13) Prin urmare, metodologia ar trebui să permită flexibilitate în ceea ce privește utilizarea unei varietăți de echipamente de eșantionare, instrumente și tehnici de analiză/tratare a datelor, cu condiția ca acestea să îndeplinească anumite cerințe pentru colectarea și identificarea particulelor și a fibrelor microplastice într-un interval de mărimi specifice.
(14) Având în vedere natura complexă și multidimensională a informațiilor obținute în urma analizei microplasticelor din apa destinată consumului uman (concentrația, compoziția, mărimea și forma microplasticelor), ar trebui adoptată o abordare pragmatică pentru a reduce nivelul de complexitate a datelor, prin clasificarea microplasticelor pe baza unor intervale de mărimi, categorii de forme și categorii de compoziții predefinite,