Recitale
(1) Cooperarea cu Gambia în materie de readmisie a fost evaluată ca fiind insuficientă în conformitate cu articolul 25a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009. Ținând seama de măsurile luate de Comisie pentru a îmbunătăți nivelul de cooperare și relațiile generale ale Uniunii cu Gambia, cooperarea Gambiei cu Uniunea în materie de readmisie a fost considerată insuficientă, fiind, prin urmare, necesare măsuri din partea Uniunii.
(2) În conformitate cu articolul 25a alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009, Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1781 a Consiliului (2) a fost adoptată la 7 octombrie 2021, suspendând temporar aplicarea anumitor dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 810/2009 în ceea ce privește resortisanții Gambiei.
(3) Evaluarea cooperării cu Gambia în materie de readmisie, în urma adoptării Deciziei de punere în aplicare (UE) 2021/1781, a indicat că nu au avut loc îmbunătățiri semnificative, întrucât cooperarea în ceea ce privește identificarea, eliberarea documentelor de călătorie și operațiunile de returnare a rămas dificilă. În pofida unor evoluții limitate, cooperarea în materie de readmisie a rămas insuficientă și erau încă necesare îmbunătățiri substanțiale și susținute. Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/2459 a Consiliului (3), adoptată la 8 decembrie 2022, a introdus o taxă de viză majorată în ceea ce privește resortisanții Gambiei.
(4) Evaluarea continuă efectuată de Comisie privind cooperarea Gambiei în materie de readmisie ca urmare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/2459 indică faptul că s-a realizat o îmbunătățire substanțială și susținută a cooperării în materie de readmisie în ceea ce privește organizarea zborurilor și a operațiunilor de returnare. Prin urmare, nu mai este necesar să se aplice o taxă de viză majorată resortisanților Gambiei, iar Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/2459 ar trebui abrogată.
(5) Evaluarea continuă efectuată de Comisie privind cooperarea Gambiei în materie de readmisie arată, totodată, că cooperarea cu Gambia în materie de readmisie nu este încă suficientă în ceea ce privește asistența acordată pentru identificarea resortisanților gambieni aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriul tuturor statelor membre, eliberarea la timp a documentelor de călătorie și capacitatea și frecvența zborurilor charter pentru a permite o reducere sustenabilă a numărului de resortisanți gambieni aflați în situație de ședere ilegală în statele membre. Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1781 ar trebui să rămână în vigoare.
(6) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezenta decizie constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta decizie, dacă o va pune în aplicare în dreptul său intern.
(7) Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (4); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(8) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).
(9) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).
(10) În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).
(11) Prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003,