Recitale
(1) În 2019, în cadrul celei de a 108-a sesiuni, Conferința Internațională a Muncii a adoptat Convenția nr. 190 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind eliminarea violenței și a hărțuirii în lumea muncii, 2019 care poate fi menționată drept Convenția privind violența și hărțuirea, 2019 (denumită în continuare „convenția”).
(2) Uniunea promovează ratificarea convențiilor internaționale în domeniul muncii care au fost clasificate de OIM ca fiind actualizate pentru a promova munca decentă pentru toți, securitatea și sănătatea în muncă și egalitatea între sexe, precum și pentru a combate discriminarea.
(3) Convenția intră în sfera competenței partajate a Uniunii. Atât normele relevante existente ale Uniunii, cât și dispozițiile convenției stabilesc cerințe minime. Nu există riscul ca convenția să afecteze normele existente ale Uniunii sau să modifice domeniul de aplicare al acestora.
(4) Se consideră oportun ca Uniunea să își exercite competența în ceea ce privește acele părți ale convenției care se referă în mod specific la îmbunătățirea mediului de lucru pentru a proteja securitatea și sănătatea lucrătorilor, precum și la egalitatea între bărbați și femei în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei, în măsura în care Uniunea a adoptat norme în materie.
(5) Uniunea nu poate să ratifice convenția, întrucât doar statele pot fi părți la aceasta.
(6) În această situație, competența externă a Uniunii poate fi exercitată de statele membre acționând în calitate de intermediari.
(7) Toate statele membre ale UE au sprijinit obiectivele convenției și au jucat un rol esențial în adoptarea acesteia. În cadrul organismului tripartit care a propus adoptarea convenției, niciun stat membru nu a votat împotrivă și niciun stat membru nu s-a abținut.
(8) Ar trebui ca statele membre să fie invitate să ratifice acele părți ale convenției care se referă în mod specific la îmbunătățirea mediului de lucru pentru a proteja securitatea și sănătatea lucrătorilor, precum și la egalitatea între bărbați și femei în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei, în măsura în care Uniunea a adoptat norme în materie, în conformitate cu procedurile și practicile naționale și constituționale aplicabile și cu articolul 19 alineatul (5) din Constituția OIM,