Recitale
(1) Prin scrisoarea din 8 decembrie 2016, Franța a solicitat o abilitare din partea Uniunii pentru a negocia un acord bilateral cu Algeria privind cooperarea judiciară în materie civilă și comercială. Scopul acordului este modernizarea și consolidarea celor trei acorduri bilaterale încheiate în 1962, 1964 și 1980 care sunt în vigoare.
(2) Franța a furnizat Comisiei informații care arată că, datorită legăturilor economice, culturale, istorice, sociale și politice excepționale pe care le are cu Algeria, Franța are un interes specific în negocierea unui acord bilateral cu Algeria, al cărui proiect a fost transmis Comisiei.
(3) În special, Franța a furnizat date privind numărul mare de cetățeni algerieni care locuiesc pe teritoriul său și numărul de cetățeni francezi care locuiesc în Algeria, precum și privind importanța specifică a schimburilor comerciale dintre cele două țări.
(4) Relațiile dintre Uniune și Algeria se bazează pe Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Algeriană Democratică și Populară, pe de altă parte (2) (denumit în continuare „Acordul euro-mediteraneean”), care a intrat în vigoare în 2005. Acordul euro-mediteraneean constituie cadrul juridic care reglementează relațiile dintre părți în domeniile economic, comercial, politic, social și cultural.
(5) Articolul 85 din Acordul euro-mediteraneean prevede că, în domeniile juridic și judiciar, cooperarea este esențială și reprezintă o completare necesară a altor forme de cooperare dintre Uniune și Algeria prevăzute în Acordul euro-mediteraneean, o astfel de cooperare putând include, după caz, negocierea de acorduri în respectivele domenii.
(6) Relația Uniunii cu țările terțe în ceea ce privește cooperarea judiciară în materie civilă și comercială se bazează pe cadrul juridic elaborat de Conferința de la Haga de Drept Internațional Privat (HCCH), în conformitate cu principiul multilateralismului. Cu toate acestea, Algeria nu este membră a HCCH și, până în prezent, a refuzat să adere la convențiile de bază ale acesteia.
(7) Deși Algeria nu este membră a HCCH și nu a aderat la convențiile de bază ale acesteia, proiectul de acord pare să fie inspirat în mare măsură de sistemul instituit prin convențiile de la Haga și de legislația Uniunii adoptată cu privire la aceleași aspecte.
(8) Anumite chestiuni care urmează să fie abordate în proiectul de acord dintre Franța și Algeria au impact asupra acquis-ului Uniunii relevant în materie civilă și comercială. În consecință, aspectele care fac obiectul unor astfel de angajamente internaționale țin de competența externă exclusivă a Uniunii. Statele membre sunt în măsură să negocieze sau să încheie astfel de angajamente numai dacă li se acordă, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), o abilitare din partea legiuitorului Uniunii în acest sens, în conformitate cu procedura legislativă menționată la articolul 81 alineatul (2) din TFUE.
(9) Întrucât Uniunea este competentă cu privire la majoritatea chestiunilor care urmează să fie tratate în proiectul de acord dintre Franța și Algeria, Franța ar trebui să informeze periodic Comisia cu privire la desfășurarea negocierilor privind acordul bilateral. Atât Franța, cât și Comisia vor informa periodic Consiliul cu privire la evoluția negocierilor.
(10) Nu există indicii că viitorul acord dintre Franța și Algeria ar avea neapărat un impact negativ asupra acquis-ului Uniunii. Cu toate acestea, este oportun să se prevadă orientări de negociere pentru a reduce la minimum riscul unor astfel de efecte negative.
(11) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(12) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,