Regulament 2023/2866 · CELEX 32023R2866

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/2866 al Comisiei din 15 decembrie 2023 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea procedurilor de verificare a valorilor pentru emisiile de CO2 și consumul de combustibil ale autoturismelor și ale vehiculelor utilitare ușoare aflate în circulație (verificare în circulație)

Data act: 15.12.2023
Intrare in vigoare: 07.01.2024
Jurnalul Oficial UE: oj:L_202302866
Status: In vigoare

automobile combustibil motor consum energetic gaz generator de efect de seră omologare poluare produsă de autovehicule reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră specificații tehnice standard de mediu vehicul ușor

Recitale

(1) Articolul 13 din Regulamentul (UE) 2019/631 prevede obligația Comisiei de a verifica valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil ale vehiculelor aflate în circulație.

(2) Pentru a se asigura că verificarea în circulație este reprezentativă, autoritățile de omologare de tip ar trebui să selecteze un număr minim de familii de vehicule care urmează să fie supuse încercării. Este oportun să se identifice sinergii între verificarea în circulație a emisiilor de CO2 și verificările conformității în circulație a emisiilor poluante.

(3) Pentru a viza familiile de verificare în circulație care prezintă cel mai mare risc de includere a unor vehicule cu o abatere a valorilor emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil față de valorile emisiilor specifice de CO2 și ale consumului de combustibil înregistrate în certificatul de conformitate, autoritatea care acordă omologarea de tip ar trebui să selecteze în vederea verificării familiile de verificare în circulație cu privire la care a primit dovezi pe care le consideră a conține suficiente indicii conform cărora ar putea exista o astfel de abatere, completate cu familii de verificare în circulație selectate pe baza unei evaluări a riscurilor care urmează să fie efectuată de Comisie.

(4) Pentru a se asigura o acoperire suficientă a fiecărui tip de încercare, este oportun să se stabilească un procent minim de familii care să facă obiectul fiecărui tip de încercare, pe baza numărului total de familii de verificare în circulație pentru care autoritatea care acordă omologarea de tip a acordat omologări de tip privind emisiile, inclusiv extinderi ale omologării de tip privind emisiile care implică modificări ale valorilor declarate ale emisiilor de CO2.

(5) Întrucât valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil înregistrate în certificatul de conformitate sunt determinate pe baza încercărilor de omologare de tip, este oportun să se solicite ca vehiculele selectate pentru încercarea de verificare în circulație să fie într-o stare similară cu cea a vehiculelor supuse încercării în cursul omologării de tip, în special prin stabilirea unor cerințe referitoare la kilometrajul maxim și la vechimea maximă a acestora.

(6) Pentru a limita sarcina de încercare, autoritatea care acordă omologarea de tip ar trebui să poată aplica aceiași factori de corecție pentru calcularea emisiilor de CO2 ale vehiculului ca în cazul omologării de tip sau, în cazul în care consideră că este necesar să verifice unul sau mai mulți dintre acești factori, să îi determine ca parte a verificării în circulație prin efectuarea acelorași încercări ca în cazul omologării de tip.

(7) Pentru vehiculele electrice hibride cu încărcare externă („OVC-HEV”), rezultatul încercării de verificare în circulație pe standul dinamometric ar trebui să se bazeze numai pe modul de funcționare cu menținere de sarcină și ar trebui colectate informații privind parametrii relevanți în modul de funcționare cu consum de sarcină pentru a se putea evalua dacă ar fi necesară o ajustare viitoare.

(8) Pentru a se facilita viitoarea verificare în circulație a preciziei dispozitivelor de monitorizare la bord a consumului de combustibil și/sau de energie („OBFCM”) instalate pe vehicule, este oportun să se colecteze valorile înregistrate de dispozitivul OBFCM în timpul încercării de verificare în circulație pe standul dinamometric.

(9) Pentru a nu se subestima mărimea abaterii valorilor emisiilor de CO2 ale vreunui vehicul din cadrul unei familii de verificare în circulație, mărimea abaterii ar trebui să se bazeze pe raportul mediu dintre valoarea emisiilor de CO2 determinată în urma încercărilor în circulație și valoarea emisiilor de CO2 înregistrată în certificatul de conformitate, precum și pe valoarea emisiilor de CO2 ale vehiculului H din respectiva familie de verificare în circulație.

(10) Pentru a se evalua rezultatul încercării privind rezistența la înaintare pe drum în raport cu valoarea emisiilor de CO2 raportată în certificatul de conformitate al vehiculului, valoarea emisiilor de CO2 corespunzătoare rezultatului încercării privind rezistența la înaintare pe drum ar trebui calculată utilizând metoda interpolării aplicată pentru omologarea de tip sau, în cazul în care această metodă nu a fost aplicată, utilizând un raport mediu generic specific tipului de combustibil dintre valorile emisiilor de CO2 și cererea de energie pe durata unui ciclu.

(11) Pentru a se detecta o strategie artificială, care funcționează numai în cursul încercărilor de omologare de tip, nu și în cursul funcționării normale, este esențial ca condițiile specifice de încercare să nu fie cunoscute în prealabil și, prin urmare, condițiile pentru încercările specifice privind strategiile artificiale ar trebui să fie stabilite de la caz la caz de către autoritatea care acordă omologarea de tip.

(12) Având în vedere că natura exactă a strategiilor artificiale nu poate fi cunoscută în prealabil, analiza și evaluarea rezultatelor încercărilor privind strategiile artificiale ar trebui să fie efectuate de autoritatea care acordă omologarea de tip pe baza unei comparații a rezultatelor constatate în condiții de încercare diferite.

(13) Pentru a documenta rezultatele încercărilor și pentru a asigura o analiză suplimentară a acestora, autoritatea care acordă omologarea de tip ar trebui să pună raportul de încercare la dispoziția Comisiei și a producătorului în cauză. Pentru a se sprijini evaluarea riscurilor efectuată de Comisie, este oportun să se solicite ca datele încercărilor să fie transmise și Comisiei, prin intermediul unei platforme dedicate.

(14) În cazul în care există o abatere a valorilor emisiilor de CO2 constatate, producătorului în cauză ar trebui să i se ofere posibilitatea de a reacționa la constatările autorității care acordă omologarea de tip, inclusiv prin furnizarea de dovezi care să conteste constatările respective. Pentru a se evita o prelungire nejustificată a procesului de verificare în circulație, este rezonabil să se limiteze timpul de răspuns pentru producător.

(15) În cazul în care, în urma verificărilor în circulație efectuate, se constată o lipsă de corespondență a valorilor emisiilor de CO2 sau prezența unor strategii de îmbunătățire artificială a performanței unui vehicul, emisiile specifice de CO2 ale tuturor vehiculelor din familia de verificare în circulație sau, după caz, din familia de rezistență la înaintare pe drum ar trebui corectate, având în vedere că eșantionul de vehicule de încercare este considerat reprezentativ pentru întreaga familie de verificare în circulație sau, după caz, pentru întreaga familie de rezistență la înaintare pe drum. În acest caz, autoritatea de omologare de tip responsabilă ar trebui, de asemenea, să ia măsurile necesare prevăzute în capitolul XI din Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și să asigure corectarea certificatelor de conformitate.

(16) Întrucât procedurile de încercare pentru verificarea în circulație se bazează pe procedura de încercare a vehiculelor ușoare armonizată la nivel mondial („WLTP”) prevăzută în Regulamentul ONU nr. 154 (3), se poate aplica o corecție a mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător începând din 2021, adică de la momentul în care media emisiilor specifice de CO2 se bazează pe WLTP. Producătorul ar trebui să aibă posibilitatea de a notifica erorile din corecțiile aplicate, ca parte a procedurii existente de notificare a erorilor în cursul procesului de monitorizare a emisiilor de CO2.

(17) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice,

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește procedurile de verificare a faptului că valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil înregistrate în certificatele de conformitate corespund emisiilor de CO2 și consumului de combustibil ale vehiculelor aflate în circulație, precum și procedurile de verificare a prezenței oricăror strategii la bord sau referitoare la vehicule care îmbunătățesc în mod artificial performanța vehiculului în cadrul încercărilor efectuate în scopul omologării de tip („verificarea în circulație”). (2) Prezentul regulament stabilește, de asemenea, norme detaliate privind procedurile de raportare a abaterilor constatate în ceea ce privește emisiile de CO2 ale vehiculelor aflate în circulație în comparație cu emisiile specifice de CO2 înregistrate în certificatele de conformitate în urma verificării în circulație și pentru luarea în considerare a acestor abateri la calcularea mediei emisiilor specifice de CO2 ale producătorului. (3) Prezentul regulament nu se aplică: (a) vehiculelor scutite de măsurarea emisiilor de CO2; (b) producătorilor care, împreună cu toate întreprinderile asociate acestora, au fost responsabili pentru punerea în circulație a mai puțin de 1 000 de autoturisme noi sau a mai puțin de 1 000 de vehicule utilitare ușoare noi înmatriculate în Uniune, în anul calendaristic anterior cu doi ani anului calendaristic în care sunt selectate familiile de vehicule pentru verificarea în circulație în conformitate cu articolul 3.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile de la articolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei (4), de la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2019/631, de la punctul 3 din Regulamentul ONU nr. 154 și de la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2023/2867 al Comisiei (5). În plus, se aplică următoarele definiții: 1. „abatere a valorilor emisiilor de CO2” înseamnă că emisiile de CO2 ale vehiculelor aflate în circulație sunt mai mari decât emisiile specifice de CO2 înregistrate în certificatele de conformitate, ținând seama de evaluarea statistică a încercărilor în conformitate cu anexa I; 2. „încercare pe standul dinamometric” înseamnă o încercare pe standul dinamometric în conformitate cu anexa B6 și cu anexa B8 la Regulamentul ONU nr. 154, care se efectuează pe un vehicul în circulație; 3. „încercare privind rezistența la înaintare pe drum” înseamnă o încercare privind rezistența la înaintare pe drum în conformitate cu anexa B4 la Regulamentul ONU nr. 154, care se efectuează pe un vehicul în circulație; 4. „încercare privind strategiile artificiale” înseamnă o încercare specifică efectuată pe un vehicul aflat în circulație pentru a verifica dacă există strategii artificiale; 5. „vehiculul H din familia de verificare în circulație” înseamnă vehiculul H din oricare dintre familiile de interpolare incluse în familia de verificare în circulație care are cea mai mare valoare declarată a emisiilor de CO2.

Articolul 3

Selectarea familiilor de verificare în circulație

(1) Numărul familiilor de verificare în circulație selectate în fiecare an de către o autoritate care acordă omologarea de tip trebuie să reprezinte cel puțin 2 % din numărul total al familiilor de verificare în circulație pentru care autoritatea respectivă a acordat omologări de tip privind emisiile în cei trei ani calendaristici anteriori verificării în circulație. (2) Atunci când selectează familii de verificare în circulație în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2023/2867 autoritatea care acordă omologarea de tip: (a) include toate familiile de verificare în circulație cu privire la care, în ultimele 12 luni, a primit din partea Comisiei, a unei autorități de omologare de tip, a unei autorități de supraveghere a pieței sau a unei părți terțe care respectă cerințele regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/163 al Comisiei (6), dovezi care indică prezența unei abateri a valorilor emisiilor de CO2; (b) selectează familii suplimentare de verificare în circulație pe baza evaluării de către Comisie a riscului ca aceste familii să includă vehicule cu o abatere a valorilor emisiilor de CO2, astfel cum au fost raportate în conformitate cu alineatul (3). (3) Atunci când efectuează evaluarea menționată la alineatul (2) litera (b), Comisia ia în considerare cel puțin următoarele elemente, atunci când sunt disponibile: (a) numărul total de vehicule noi din familia de verificare în circulație care au fost introduse pe piața Uniunii; (b) familiile de verificare în circulație cu caracteristici tehnice similare, dar cu valori mai scăzute ale emisiilor de CO2 sau ale consumului de combustibil, identificate utilizând datele colectate în temeiul articolului 14 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/392 al Comisiei (7); (c) rezultatele verificărilor în circulație anterioare, în special constatările legate de prezența unor strategii artificiale; (d) informații relevante din încercările de conformitate în circulație în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1151; (e) date în condiții reale, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/392. (4) În fiecare an, până la data de 31 decembrie, Comisia publică un raport care descrie metodologia utilizată pentru evaluarea menționată la alineatul (2) litera (b) și principalele constatări ale evaluării sale efectuate în anul respectiv. Raportul trebuie să conțină, de asemenea, o listă a familiilor de verificare în circulație cu cel mai mare risc de a include vehicule cu o abatere a valorilor emisiilor de CO2.

Articolul 4

Tipul și numărul încercărilor de verificare în circulație

(1) Pentru fiecare familie de verificare în circulație selectată într-un an calendaristic dat în conformitate cu articolul 3, autoritatea care acordă omologarea de tip efectuează în anul respectiv cel puțin una dintre următoarele încercări pe vehiculele selectate, asigurând următoarea distribuție: (a) încercări pe standul dinamometric pentru cel puțin 75 % din familiile de verificare în circulație selectate; (b) încercări privind rezistența la înaintare pe drum pentru cel puțin 50 % din familiile de verificare în circulație selectate, cu excepția familiilor de verificare în circulație pentru care s-a aplicat metoda implicită de calcul al rezistenței la înaintare pe drum pentru omologarea de tip; (c) încercări privind strategiile artificiale pentru cel puțin 25 % din familiile de verificare în circulație selectate. (2) Pentru fiecare familie de verificare în circulație selectată se încearcă următorul număr de vehicule: (a) pentru încercările pe standul dinamometric și încercările privind rezistența la înaintare pe drum: între 3 și 10 vehicule în conformitate cu metoda descrisă în anexa I; (b) pentru încercările privind strategiile artificiale: cel puțin un vehicul. (3) Autoritatea care acordă omologarea de tip poate decide să includă rezultatele încercărilor de verificare în circulație efectuate de Comisie, de o altă autoritate de omologare de tip, de o autoritate de supraveghere a pieței sau de o parte terță care respectă cerințele Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/163 în metoda statistică descrisă în anexa I, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare: (a) autoritatea de omologare de tip care acordă omologarea de tip este informată cu privire la încercările viitoare pentru a permite autorității care acordă omologarea de tip să observe încercările; (b) toate rezultatele încercărilor de verificare în circulație sunt raportate autorității care acordă omologarea de tip în termen de 5 zile de la fiecare încercare.

Articolul 5

Selectarea vehiculelor de încercare individuale

(1) Autoritatea care acordă omologarea de tip selectează vehicule de încercare care, la momentul selecției, îndeplinesc toate criteriile următoare: (a) au un kilometraj cuprins între 3 000 și 40 000 km; (b) nu au mai mult de doi ani de la data primei înregistrări. (2) Fără a se aduce atingere alineatului (1), în cazul în care autoritatea de omologare de tip nu reușește să selecteze un număr suficient de vehicule care îndeplinesc criteriile respective, aceasta poate selecta vehicule de încercare care, la momentul selecției, îndeplinesc toate criteriile următoare: (a) au un kilometraj cuprins între 3 000 și 100 000 km; (b) nu au mai mult de cinci ani de la data primei înmatriculări. (3) Autoritatea care acordă omologarea de tip verifică și se asigură că vehiculele de încercare sunt într-o stare reprezentativă pentru un vehicul întreținut și utilizat în mod corespunzător și au caracteristici acoperite de cele înregistrate în certificatul de conformitate, cu ajutorul listei de verificare a vehiculului prevăzute în anexa II.

Articolul 6

Condițiile de încercare pentru încercările pe standul dinamometric

(1) Pentru fiecare vehicul de încercare selectat pentru a fi supus unei încercări pe standul dinamometric, reglajele sarcinii pe standul dinamometric menționate la punctul 8 din anexa B4 la Regulamentul ONU nr. 154 se stabilesc în conformitate cu coeficienții de rezistență la înaintare pe drum f0, f1 și f2 și cu masa de încercare specificată în certificatul de conformitate al vehiculului de încercare. (2) Combustibilul de încercare utilizat pentru încercările pe standul dinamometric trebuie să fie combustibilul de referință specificat în anexa B3 la Regulamentul ONU nr. 154. În cazul vehiculelor bicombustibil alimentate cu benzină și gaz petrolier lichefiat sau cu benzină și gaz natural comprimat, precum și în cazul vehiculelor multicombustibil care utilizează benzină și etanol (E85), încercarea pe standul dinamometric se efectuează cu combustibilul pentru care statele membre trebuie să raporteze valoarea emisiilor de CO2, astfel cum se prevede la punctul 2a din partea A a anexei II la Regulamentul (UE) 2019/631 sau la punctul 2a din partea A a anexei III la Regulamentul (UE) 2019/631.

Articolul 7

Rezultatul încercării pe standul dinamometric pentru un vehicul de încercare individual

(1) Autoritatea care acordă omologarea de tip calculează corecțiile RCB, ale vitezei țintă și ale distanței menționate în anexa B7 sau, după caz, B6 sau B8 la Regulamentul ONU nr. 154, utilizând rezultatele încercării efectuate pe standul dinamometric. Pentru calcularea factorilor de corecție ai familiilor Ki, KCO2 și ATCT menționați în anexele B6, B7 și B8 la Regulamentul ONU nr. 154, autoritatea care acordă omologarea de tip procedează în oricare dintre următoarele moduri: (a) aplică factorii de corecție ai familiilor Ki, KCO2 și ATCT care au fost utilizați pentru omologarea de tip; (b) calculează factorii de corecție ai familiilor Ki, KCO2 și ATCT pe baza încercărilor efectuate pe vehiculul selectat pentru încercarea de verificare în circulație conform procedurilor descrise în anexele B6, B7 și B8 la Regulamentul ONU nr. 154. (2) Pentru fiecare vehicul de încercare individual care nu este OVC-HEV și care este supus unei încercări pe standul dinamometric, autoritatea care acordă omologarea de tip determină rezultatul încercării pe standul dinamometric (CO2 raport) ca fiind raportul dintre valoarea emisiilor de CO2 calculată pe baza încercării pe standul dinamometric, luând în considerare factorii de corecție menționați la alineatul (1) (CO2, verificare în circulație), și valoarea combinată a emisiilor de CO2 înregistrată la rubrica 49 din certificatul de conformitate al vehiculului respectiv (CO2, CoC). (3) Pentru fiecare OVC-HEV care este supus unei încercări pe standul dinamometric, autoritatea care acordă omologarea de tip determină rezultatul încercării pe standul dinamometric (CO2 raport) ca fiind raportul dintre valoarea emisiilor de CO2 calculată pe baza încercării pe standul dinamometric în modul de funcționare cu menținere de sarcină în conformitate cu anexa B8 la Regulamentul ONU nr. 154, luând în considerare factorii de corecție menționați la alineatul (1) (CO2, verificare în circulație), și valoarea combinată a emisiilor de CO2 înregistrată la rubrica 49 din certificatul de conformitate al vehiculului respectiv (CO2, CoC). În plus, autoritatea care acordă omologarea de tip determină autonomia echivalentă exclusiv electrică și valoarea emisiilor de CO2 calculate pe baza încercării pe standul dinamometric în modul de funcționare cu consum de sarcină în conformitate cu anexa B8 la Regulamentul ONU nr. 154, luând în considerare factorii de corecție menționați la alineatul (1). Raportul de încercare include raportul dintre valoarea ponderată combinată a emisiilor de CO2 calculată pe baza încercărilor pe standul dinamometric, luând în considerare factorii de corecție menționați la alineatul (1), și valoarea ponderată combinată a emisiilor de CO2 înregistrată la rubrica 49 din certificatul de conformitate al vehiculului respectiv, precum și informații privind deteriorarea bateriei de tracțiune în timp și autonomia echivalentă exclusiv electrică. (4) Pentru fiecare vehicul de încercare individual, autoritatea care acordă omologarea de tip trebuie să citească, înainte și după încercarea pe standul dinamometric, din portul serial de diagnosticare la bord al vehiculului, valorile datelor în condiții reale, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/392, utilizând un instrument de scanare generic. Autoritatea care acordă omologarea de tip include aceste valori în raportul de încercare, împreună cu valoarea pentru „combustibil_consumat WLTP” în conformitate cu anexa C5 la Regulamentul ONU nr. 154.

Articolul 8

Evaluarea statistică a rezultatelor încercărilor pe standul dinamometric și calcularea mărimii abaterii

(1) Autoritatea care acordă omologarea de tip evaluează rezultatele încercărilor pe standul dinamometric ale vehiculelor de încercare individuale obținute în conformitate cu articolul 7 pentru a stabili dacă există sau nu o abatere a valorilor emisiilor de CO2 ale familiei de verificare în circulație care face obiectul încercărilor pe standul dinamometric, utilizând metoda prevăzută în anexa I. (2) În cazul în care familia de verificare în circulație este respinsă la evaluarea statistică prevăzută în anexa I, autoritatea care acordă omologarea de tip stabilește mărimea abaterii valorilor emisiilor de CO2 după cum urmează: [g/km], unde: — CO2 VH este valoarea emisiilor de CO2 declarată a vehiculului H din familia de verificare în circulație [g/km] sau, pentru OVC-HEV, valoarea emisiilor de CO2 în modul de funcționare cu menținere de sarcină a vehiculului H din familia de verificare în circulație [g/km]; — media (CO2 raport) este cea definită în anexa I.

Articolul 9

Condițiile de încercare pentru încercările privind rezistența la înaintare pe drum

(1) Pentru o încercare privind rezistența la înaintare pe drum, autoritatea care acordă omologarea de tip poate utiliza oricare dintre metodele de măsurare menționate în anexa B4 la Regulamentul ONU nr. 154. (2) Un vehicul selectat pentru o încercare privind rezistența la înaintare pe drum trebuie golit de toate echipamentele suplimentare și orice elemente care nu erau prezente la momentul primei înmatriculări trebuie eliminate. Rezervoarele de combustibil ale vehiculului trebuie umplute la cel puțin 90 % din capacitate. Vehiculul trebuie să fie dotat cu echipamentul standard în conformitate cu specificațiile producătorului, cu o masă suplimentară de 100 kg și cu masa reprezentativă pentru încărcătura vehiculului, astfel cum este definită la punctul 3.2.26 din Regulamentul ONU nr. 154. Autoritatea care acordă omologarea de tip determină masa vehiculului astfel pregătit sau ca și cum ar fi astfel pregătit, care va fi considerată masa de încercare determinată în timpul încercării privind rezistența la înaintare pe drum. (3) Autoritatea care acordă omologarea de tip se asigură că pneurile unui vehicul selectat pentru o încercare privind rezistența la înaintare pe drum îndeplinesc toate condițiile următoare: (a) aparțin aceleiași clase de eficiență energetică care este înregistrată în certificatul de conformitate; (b) îndeplinesc criteriile prevăzute la punctul 4.2.2.2 din anexa B4 la Regulamentul ONU nr. 154. Ca alternativă la condiția de la litera (a), autoritatea care acordă omologarea de tip poate aplica o corecție coeficientului de rezistență la înaintare pe drum f0, astfel cum se prevede în anexa III. În acest caz, f0, măsurat, corectat trebuie considerată ca fiind f0 determinată în timpul încercării privind rezistența la înaintare pe drum. (4) Autoritatea care acordă omologarea de tip se asigură că, în cursul încercării privind rezistența la înaintare pe drum, controlul înălțimii vehiculului și sistemele automate de închidere a grilei radiatorului ale fiecărui vehicul de încercare, precum și alte părți mobile ale caroseriei aerodinamice care îi modifică dinamic rezistența aerodinamică funcționează în conformitate cu cerințele prevăzute la punctul 4.2.1.5 din anexa B4 la Regulamentul ONU nr. 154.

Articolul 10

Rezultatul încercării privind rezistența la înaintare pe drum a unui vehicul de încercare individual

(1) Pentru fiecare vehicul de încercare individual care nu este OVC-HEV și care este supus unei încercări privind rezistența la înaintare pe drum, autoritatea care acordă omologarea de tip calculează valoarea emisiilor de CO2 (CO2, verificare în circulație) pornind de la coeficienții de rezistență la înaintare pe drum f0, f1 și f2 și de la masa de încercare determinată în cursul încercării privind rezistența la înaintare pe drum prin aplicarea metodelor prevăzute în anexa B7 sau, după caz, în anexa B8 la Regulamentul ONU nr. 154, utilizând valorile emisiilor de CO2 măsurate pentru vehiculul L și pentru vehiculul H. (2) În cazul unui OVC-HEV supus unei încercări privind rezistența la înaintare pe drum, autoritatea care acordă omologarea de tip calculează CO2, verificare în circulație pornind de la coeficienții de rezistență la înaintare pe drum f0, f1 și f2 și de la masa de încercare determinată în cursul încercării privind rezistența la înaintare pe drum prin aplicarea metodelor prevăzute în anexa B8 la Regulamentul ONU nr. 154, utilizând linia de interpolare corespunzătoare modului de funcționare cu menținere de sarcină. (3) În cazul în care nu s-a utilizat metoda interpolării, CO2, verificare în circulație se calculează pornind de la coeficienții de rezistență la înaintare pe drum f0, f1 și f2 și de la masa de încercare determinată în cursul încercării privind rezistența la înaintare pe drum, astfel cum se prevede în anexa IV. (4) Pentru fiecare vehicul de încercare individual supus unei încercări privind rezistența la înaintare pe drum, autoritatea care acordă omologarea de tip determină rezultatul încercării privind rezistența la înaintare pe drum (CO2 raport) ca fiind raportul dintre CO2, verificare în circulație determinat în conformitate cu alineatele (1)-(3) de la prezentul articol și valoarea combinată a emisiilor de CO2 sau, în cazul unui OVC-HEV, valoarea combinată a emisiilor de CO2 cu menținere de sarcină, înregistrată la rubrica 49 din certificatul de conformitate al vehiculului respectiv (CO2, CoC).

Articolul 11

Evaluarea statistică a rezultatelor încercărilor privind rezistența la înaintare pe drum și calcularea mărimii abaterii

(1) Autoritatea care acordă omologarea de tip evaluează rezultatele încercării privind rezistența la înaintare pe drum obținute în conformitate cu articolul 10 pentru a stabili dacă există sau nu o abatere a valorilor emisiilor de CO2 ale familiei de rezistență la înaintare pe drum care face obiectul încercărilor privind rezistența la înaintare pe drum, utilizând metoda prevăzută în anexa I. (2) În cazul în care familia de rezistență la înaintare pe drum este respinsă la evaluarea statistică prevăzută în anexa I, autoritatea care acordă omologarea de tip determină mărimea abaterii valorilor emisiilor de CO2 după cum urmează: [g/km], unde: — CO2 VH este valoarea emisiilor de CO2 declarată a vehiculului H din familia de verificare în circulație [g/km] sau, pentru OVC-HEV, valoarea emisiilor de CO2 în modul de funcționare cu menținere de sarcină a vehiculului H din familia de verificare în circulație [g/km]; — media (CO2 raport) este cea definită în anexa I.

Articolul 12

Condițiile de încercare pentru încercările privind strategiile artificiale

Autoritatea care acordă omologarea de tip verifică prezența strategiilor artificiale în vehiculul de încercare selectat în conformitate cu articolul 4 prin intermediul următoarelor încercări: (a) o încercare pe standul dinamometric; (b) o încercare pe standul dinamometric, astfel cum se prevede în anexa B6 la Regulamentul ONU nr. 154, cu fazele de încercare efectuate în ordine diferită sau orice altă încercare pentru care condițiile de încercare nu conduc la o modificare semnificativă a răspunsului fizic al vehiculului și/sau al oricăruia dintre subsistemele sale fără strategii artificiale; (c) o încercare privind emisiile generate în condiții reale de conducere pe drum, astfel cum se prevede în anexa IIIA la Regulamentul (UE) 2017/1151, sau orice altă încercare în circulație care ar putea indica dacă există o strategie artificială; (d) o încercare pe standul dinamometric cu scopul de a reproduce încercarea în circulație efectuată în conformitate cu litera (c).

Articolul 13

Evaluarea rezultatelor încercărilor privind strategiile artificiale și calcularea mărimii abaterii

(1) Autoritatea care acordă omologarea de tip evaluează rezultatele încercărilor efectuate în conformitate cu articolul 12 pentru a evalua riscul prezenței unor strategii artificiale în vehiculul de încercare, comparând următoarele: (a) valorile emisiilor de CO2 rezultate în urma încercării menționate la articolul 12 litera (b) cu valorile obținute în urma încercării menționate la articolul 12 litera (a); (b) valorile emisiilor de CO2, împărțite la cererea de energie pe durata unui ciclu, obținute în urma încercării menționate la articolul 12 litera (c), cu valorile respective obținute în urma încercării menționate la articolul 12 litera (a); (c) valorile emisiilor de CO2, împărțite la cererea de energie pe durata unui ciclu, obținute în urma încercării menționate la articolul 12 litera (d), cu valorile respective obținute în urma încercării menționate la articolul 12 litera (c). (2) Autoritatea care acordă omologarea de tip descrie criteriile utilizate pentru această evaluare în raportul de încercare, strategiile artificiale fiind înțelese drept orice software, logică de control, hardware sau componentă aflată la bord sau legată de vehicul care reduce valorile emisiilor de CO2 sau ale consumului de combustibil ale vehiculului în cadrul încercărilor efectuate în scopul omologării de tip privind emisiile, dar care nu funcționează consecvent atunci când vehiculul este în circulație, ținând seama de diferențele de condiții, cu excepția cazului în care acest lucru este impus de legislație sau poate fi justificat de necesitatea de a proteja vehiculul împotriva deteriorării imediate sau de a asigura funcționarea în siguranță a vehiculului. (3) În cazul în care, pe baza evaluării efectuate în conformitate cu alineatul (1), autoritatea care acordă omologarea de tip evaluează riscul prezenței unor strategii artificiale în vehiculul de încercare ca fiind ridicat, aceasta precizează și efectuează un program de încercări specific în plus față de încercările efectuate în conformitate cu articolul 12, pentru a identifica prezența sau absența unei strategii artificiale. (4) În cazul în care autoritatea care acordă omologarea de tip identifică existența unor strategii artificiale, aceasta determină mărimea abaterii valorilor emisiilor de CO2 prin compararea valorii emisiilor de CO2 cu și fără strategii artificiale. În cazul în care mărimea abaterii respective nu poate fi determinată pe baza încercărilor efectuate în conformitate cu articolul 12 și, dacă este cazul, cu alineatul (3), mărimea abaterii valorilor emisiilor de CO2 trebuie să fie de 10 % din valoarea emisiilor de CO2 ale vehiculului H din familia de verificare în circulație sau, pentru OVC-HEV, de 10 % din valoarea emisiilor de CO2 în modul de funcționare cu menținere de sarcină ale vehiculului H din familia de verificare în circulație, în ambele cazuri cu un minim de 14 g/km.

Articolul 14

Raport de încercare

(1) Autoritatea care acordă omologarea de tip include în rapoartele de încercare menționate la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2023/2867, cel puțin următoarele informații pentru fiecare familie de verificare în circulație încercată și pentru fiecare tip de încercare: cel puțin următoarele informații pentru fiecare familie de verificare în circulație supusă încercării și pentru fiecare tip de încercare: (a) tipul de încercare efectuat; (b) lista de verificare a vehiculului; (c) condițiile de încercare; (d) rezultatele încercărilor efectuate pentru fiecare dintre vehiculele de încercare individuale; (e) evaluarea statistică a rezultatelor încercărilor; (f) dacă este cazul, calculul mărimii abaterii; (g) în cazul unei încercări privind strategiile artificiale: criteriile utilizate pentru evaluarea rezultatelor încercărilor. (2) În termen de 20 de zile lucrătoare de la finalizarea încercărilor, raportul de încercare este pus la dispoziția producătorului vehiculelor în cauză, iar raportul de încercare împreună cu următoarele date pentru fiecare dintre vehiculele de încercare individuale se încarcă într-un format criptat pe un server dedicat al Comisiei: (a) pentru fiecare încercare efectuată pe standul dinamometric și pentru fiecare încercare privind strategiile artificiale, datele specificate la punctul 1 din anexa V; (b) pentru fiecare încercare privind rezistența la înaintare pe drum efectuată, datele specificate la punctul 2 din anexa V. Datele și parametrii specificați la literele (a) și (b) nu se publică. În cazul în care toate datele au fost încărcate corect pentru toate vehiculele supuse încercării din familia de verificare în circulație, se trimite o confirmare de primire de la serverul Comisiei către entitatea care încarcă datele.

Articolul 15

Concluziile autorității care acordă omologarea de tip

(1) În cazul în care rezultatele verificării în circulație arată că nu există nicio abatere a valorilor emisiilor de CO2, autoritatea care acordă omologarea de tip formulează o concluzie în acest sens și o anexează la raportul de încercare. (2) În cazul în care rezultatele verificării în circulație arată că există o abatere a valorilor emisiilor de e CO2, producătorul poate contesta rezultatele în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea raportului de încercare, furnizând dovezi care să demonstreze corespondența dintre valorile emisiilor de CO2 înregistrate în certificatele de conformitate și valorile rezultate în urma verificării în circulație. În absența unei reacții, se consideră că producătorul a acceptat rezultatele verificării în circulație. (3) Ținând seama de informațiile furnizate de producător în temeiul alineatului (2), autoritatea care acordă omologarea de tip formulează o concluzie prin care arată dacă verificarea în circulație a identificat sau nu o lipsă de corespondență între valorile emisiilor de CO2 ale verificării în circulație și valorile înregistrate în certificatele de conformitate sau o concluzie cu privire la prezența unor strategii artificiale. Autoritatea care acordă omologarea de tip transmite concluzia sa producătorului în cauză și Comisiei în termen de cel mult 40 de zile lucrătoare de la informarea producătorului în conformitate cu alineatul (2). (4) Concluziile autorității care acordă omologarea de tip menționate la alineatul (3) includ cel puțin următoarele: (a) în cazul în care autoritatea care acordă omologarea de tip constată că nu există o lipsă de corespondență între valorile emisiilor de CO2 în cauză sau nu poate stabili prezența unor strategii artificiale: (i) familia de verificare în circulație, familiile de interpolare a vehiculelor și, în cazul în care constatările sale se bazează pe rezultatele încercărilor privind rezistența la înaintare pe drum, familia de rezistență la înaintare pe drum în cauză; (ii) motivele care au stat la baza constatărilor sale potrivit cărora abaterile constatate ca urmare a verificării în circulație nu conduc la o lipsă de corespondență; (b) în cazul în care autoritatea care acordă omologarea de tip constată o lipsă de corespondență între valorile respective ale emisiilor de CO2 sau prezența unor strategii artificiale: (i) familia de verificare în circulație, familiile de interpolare a vehiculelor și, în cazul în care constatările sale se bazează pe rezultatele încercărilor privind rezistența la înaintare pe drum, familia de rezistență la înaintare pe drum în cauză; (ii) mărimea abaterii valorilor emisiilor de CO2; (iii) dacă este cazul, strategiile artificiale identificate. (5) Înainte de data de 1 martie a fiecărui an calendaristic, autoritatea care acordă omologarea de tip publică o prezentare generală a verificărilor în circulație efectuate în anul calendaristic precedent și concluziile sale emise în anul respectiv, astfel cum se menționează la alineatele (1) și (3), utilizând formatul prevăzut în anexa VI. Pentru încercările de verificare în circulație pentru care nu se ajunge la nicio concluzie înainte de publicarea prezentării generale, concluzia trebuie inclusă în următoarea prezentare generală anuală.

Articolul 16

Corectarea mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător

(1) În cazul în care autoritatea care acordă omologarea de tip a emis o concluzie, astfel cum se menționează la articolul 15 alineatul (4) litera (b), Comisia aplică, pe baza informațiilor incluse în concluzia respectivă, pentru anul calendaristic în care a fost emisă concluzia și pentru anii calendaristici următori, mărimea abaterii valorilor emisiilor de CO2 pentru calculul provizoriu al mediei emisiilor specifice de CO2 în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/631 și notifică producătorul în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2019/631. (2) De asemenea, Comisia aplică mărimea abaterii valorilor emisiilor de CO2, astfel cum se specifică în concluzia menționată la articolul 15 alineatul (4) litera (b), pentru corectarea mediei emisiilor specifice de CO2 ale producătorului pentru cei zece ani calendaristici anteriori anului în care a fost emisă concluzia, dar nu mai devreme de anul calendaristic 2021. Comisia modifică în consecință actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/631.

Articolul 17

Reexaminare

Până la sfârșitul anului 2026, Comisia evaluează necesitatea de a crește numărul minim de familii de verificare în circulație care urmează să fie selectate în fiecare an în conformitate cu articolul 3 alineatul (1), având în vedere, în special, următoarele elemente: (a) numărul total de familii de verificare în circulație pentru care autoritatea care acordă omologarea de tip a acordat omologări de tip privind emisiile în anii precedenți; (b) numărul de vehicule încercate pentru fiecare familie de verificare în circulație în conformitate cu articolul 4; (c) disponibilitatea instalațiilor de încercare și prognoza evoluției acestei disponibilități.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.