Recitale
(1) În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în relațiile sale cu restul lumii, Uniunea își susține și promovează valorile și interesele și contribuie la protejarea cetățenilor săi și contribuie, printre altele, la solidaritate și respect reciproc între popoare, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite (denumită în continuare „Carta ONU”).
(2) În conformitate cu articolul 21 alineatul (1) primul paragraf din TUE, acțiunile Uniunii pe scena internațională au la bază principii precum statul de drept, egalitatea și solidaritatea, precum și respectarea principiilor Cartei ONU și a dreptului internațional. În temeiul articolului 21 alineatul (1) primul paragraf din TUE, Uniunea trebuie, de asemenea, să promoveze soluții multilaterale la problemele comune.
(3) În temeiul articolelor 1 și 2 din Carta ONU, unul dintre obiectivele Organizației Națiunilor Unite este de a dezvolta relații de prietenie între națiuni, în conformitate cu, printre altele, principiul egalității suverane.
(4) Articolul 21 alineatul (2) din TUE impune Uniunii să definească și să urmărească politici și acțiuni comune și să depună eforturi pentru a asigura un nivel ridicat de cooperare în toate domeniile relațiilor internaționale, printre altele, pentru a-și proteja valorile, interesele fundamentale, independența și integritatea, pentru a consolida și sprijini statul de drept și principiile dreptului internațional.
(5) Declarația asupra principiilor dreptului internațional privind relațiile prietenești și de cooperare între state, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 24 octombrie 1970, prevede că relațiile internaționale trebuie derulate în conformitate cu principiile egalității suverane și neintervenției. Declarația respectivă prevede totodată, în raport cu principiul referitor la datoria de a nu interveni în treburi care țin de jurisdicția internă a altui stat, că niciun stat nu poate recurge la măsuri economice, politice sau de orice alt tip, sau încuraja recurgerea la acestea, pentru a constrânge un alt stat în scopul de a obține de la acesta subordonarea exercitării drepturilor sale suverane și avantaje de orice fel, care reflectă dreptul internațional cutumiar și, prin urmare, este obligatoriu în relațiile dintre țările terțe, pe de o parte, și Uniunea și statele sale membre, pe de altă parte. În plus, normele de drept internațional cutumiar privind răspunderea statului pentru fapte internaționale ilicite sunt reflectate în Articolele privind răspunderea statelor pentru fapte internaționale ilicite (ARSIWA), adoptate în 2001 de Comisia de drept internațional a Organizației Națiunilor Unite cu prilejul celei de a cincizeci și treia sesiuni a sale și luate la cunoștință de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în Rezoluția 56/83. Respectivele norme sunt obligatorii în relațiile dintre țările terțe, pe de o parte, și Uniunea și statele sale membre, pe de altă parte.
(6) Economia mondială modernă interconectată atrage după sine un risc mai mare de constrângeri economice, întrucât oferă țărilor mai multe mijloace pentru astfel de constrângeri, inclusiv mijloace hibride. Este de dorit ca Uniunea să contribuie la crearea, dezvoltarea și clarificarea cadrelor internaționale pentru prevenirea și eliminarea situațiilor de constrângere economică.
(7) Deși acționează întotdeauna în cadrul dreptului internațional, este esențial ca Uniunea să dispună de un instrument adecvat pentru a descuraja și a contracara constrângerile economice din partea țărilor terțe pentru a-și proteja drepturile și interesele și pe cele ale statelor sale membre. Acest lucru este valabil în special atunci când țările terțe interferează cu opțiunile suverane legitime ale Uniunii sau ale unui stat membru prin aplicarea sau amenințarea cu aplicarea unor măsuri care afectează comerțul sau investițiile, cu scopul de a încerca să împiedice sau să obțină încetarea, modificarea sau adoptarea unui anumit act de către Uniune sau de către un stat membru, inclusiv o poziție exprimată de o instituție, un organism, un oficiu sau o agenție sau, de Uniune sau de un stat membru. Astfel de măsuri care afectează comerțul sau investițiile pot include nu numai acțiunile întreprinse pe teritoriul țării terțe vizate și care au efecte pe teritoriul acesteia, ci și acțiunile întreprinse de țara terță, inclusiv prin intermediul entităților controlate sau dirijate de țara terță și prezente în Uniune, care aduc prejudicii activităților economice din Uniune. Termenul „țară terță” ar trebui înțeles ca incluzând nu numai un stat terț, ci și un teritoriu vamal separat sau un alt subiect de drept internațional, deoarece astfel de entități sunt de asemenea capabile să exercite constrângeri economice. Utilizarea termenului respectiv și aplicarea prezentului regulament nu au nicio implicație asupra suveranității. Mai mult, prezentul regulament ar trebui să se aplice în conformitate cu poziția Uniunii față de țara terță în cauză.
(8) Prezentul regulament urmărește să asigure un răspuns efectiv, eficient și rapid al Uniunii la constrângerile economice. Prezentul regulament urmărește, în special, să descurajeze constrângerile economice împotriva Uniunii sau a unui stat membru și să permită Uniunii, ca măsură de ultimă instanță, să contracareze constrângerile economice prin măsuri de răspuns ale Uniunii. Prezentul regulament nu aduce atingere instrumentelor existente ale Uniunii și acordurilor internaționale încheiate de Uniune și nici acțiunilor întreprinse în virtutea acestora care sunt compatibile cu dreptul internațional în domeniul politicii comerciale comune sau al altor politici ale Uniunii.
(9) Constrângerea economică exercitată de țările terțe poate avea ca țintă acțiunile de politică externă ale Uniunii sau ale unui stat membru, iar stabilirea existenței unor constrângeri economice și răspunsurile la acestea pot avea implicații semnificative pentru relațiile cu țările terțe. Este necesar să se asigure răspunsuri consecvente în domenii de politică distincte, dar conexe. Prezentul regulament nu aduce atingere posibilității Uniunii de a lua o măsură în temeiul anumitor dispoziții specifice din titlul V capitolul 2 din TUE, căreia ar trebui să i se acorde atenția cuvenită când se analizează orice răspuns la constrângerea economică exercitată de o țară terță.
(10) Constrângerile economice exercitate de o țară terță împotriva unui stat membru afectează piața internă a Uniunii și Uniunea în ansamblu. Dacă acționează singure, statele membre, nu pot contracara constrângerile economice exercitate de țări terțe prin măsuri care intră în domeniul politicii comerciale comune. În virtutea competenței exclusive conferite Uniunii prin articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), numai Uniunea are permisiunea de a acționa. În plus, este posibil ca statele membre, în calitate de actori individuali în temeiul dreptului internațional, să nu fie îndreptățite să răspundă unei constrângeri economice care vizează Uniunea, exercitate de țări terțe. Prin urmare, este necesar ca mijloacele pentru atingerea acestor obiective să fie create la nivelul Uniunii. Prezentul regulament nu aduce atingere repartizării competențelor dintre Uniune și statele membre.
(11) În conformitate cu principiul proporționalității, este necesar și oportun, pentru crearea unui cadru eficace și cuprinzător de acțiune a Uniunii împotriva constrângerilor economice, să se stabilească norme privind examinarea, stabilirea și contracararea constrângerilor economice exercitate de țări terțe. Măsurile de răspuns ale Uniunii ar trebui să fie precedate de o examinare a faptelor, de determinarea existenței unei constrângeri economice și, atunci când este posibil și cu condiția ca și țara terță să se implice cu bună-credință, de eforturi de a găsi o soluție în cooperare cu țara terță în cauză. Orice măsuri impuse de Uniune ar trebui să fie proporționale și să nu depășească prejudiciul cauzat Uniunii. Criteriile de selectare și de elaborare a măsurilor de răspuns ale Uniunii ar trebui să țină seama în special de succesul măsurilor de răspuns ale Uniunii în încercarea de a determina încetarea constrângerilor economice și, dacă este cazul, repararea prejudiciului cauzat Uniunii, precum și de necesitatea de a evita sau de a reduce la minimum efectele colaterale, complexitatea și sarcinile administrative disproporționate și costurile impuse, în special, operatorilor economici din Uniune, precum și de interesul Uniunii. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din TUE.
(12) Orice acțiune întreprinsă de Uniune în temeiul prezentului regulament ar trebui să respecte dreptul internațional, inclusiv dreptul internațional cutumiar. Printre acordurile internaționale încheiate de Uniune și de statele membre, Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) este piatra de temelie a sistemului comercial multilateral bazat pe norme. Prin urmare, este important ca Uniunea să continue să sprijine acest sistem, construit în jurul OMC, și, după caz, să apeleze la sistemul său de soluționare a litigiilor.
(13) Dreptul internațional cutumiar, așa cum se reflectă la articolul 22 și articolele 49-53 din ARSIWA, permite, în anumite condiții cum ar fi proporționalitatea și notificarea prealabilă, să se impună contramăsuri, și anume măsuri care în mod normal ar contraveni obligațiilor internaționale ale unei părți prejudiciate față de țara responsabilă de încălcarea dreptului internațional, și care au ca scop încetarea încălcării sau repararea prejudiciului. În consecință, măsurile de răspuns ale Uniunii ar putea consta, după caz, nu numai în măsuri conforme cu obligațiile internaționale ale Uniunii, ci și în neîndeplinirea obligațiilor internaționale față de țara terță în cauză, în măsura în care măsurile de constrângere economică impuse de țara terță constituie o faptă internațională ilicită. În temeiul dreptului internațional, în conformitate cu principiul proporționalității, contramăsurile trebuie să fie proporționale cu prejudiciul suferit, ținând seama de gravitatea faptelor internaționale ilicite și de drepturile în cauză. În acest sens, prejudiciul cauzat Uniunii sau unui stat membru este înțeles, în temeiul dreptului internațional, ca incluzând prejudiciul cauzat operatorilor economici din Uniune.
(14) În cazul în care constrângerea economică constituie o faptă internațională ilicită, Uniunea ar trebui, dacă este cazul, să solicite țării terțe în cauză, pe lângă încetarea constrângerii economice, repararea oricărui prejudiciu cauzat Uniunii, în conformitate cu articolul 31 și articolele 34-39 din ARSIWA. Dacă obține despăgubiri pentru prejudiciul cauzat operatorilor din Uniune, Uniunea poate, dacă este cazul și în măsura posibilităților, să aibă în vedere transferarea despăgubirilor respective către operatorii din Uniune care au suferit pierderi ca urmare a constrângerilor economice.
(15) Constrângerea este interzisă și ca urmare reprezintă o faptă ilicită în temeiul dreptului internațional atunci când o țară aplică măsuri precum restricțiile comerciale sau de investiții pentru a obține din partea unei alte țări o acțiune sau o inacțiune pe care țara respectivă nu este obligată să o realizeze în temeiul dreptului internațional și care se înscrie în suveranitatea sa, precum și atunci când constrângerea atinge un anumit prag calitativ sau cantitativ, în funcție atât de scopurile urmărite, cât și de mijloacele utilizate. Comisia și Consiliul ar trebui să țină seama de criterii calitative sau cantitative care să permită să se stabilească dacă țara terță intervine în opțiunile suverane legitime ale Uniunii sau ale unui stat membru și dacă acțiunea sa constituie o constrângere economică care necesită un răspuns din partea Uniunii. Printre aceste criterii, ar trebui să existe elemente care să caracterizeze, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ, în primul rând forma, efectele și scopul măsurilor pe care le impune țara terță. Aplicarea respectivelor criterii ar garanta că numai constrângerea economică cu un impact suficient de grav sau, dacă constrângerea economică constă într-o amenințare, că numai o amenințare credibilă, ar intra sub incidența prezentului regulament. În plus, Comisia și Consiliul ar trebui să examineze cu mare atenție dacă nu cumva țara terță urmărește un motiv legitim, deoarece obiectivul său este de a răspunde unei preocupări recunoscute la nivel internațional, ca, printre altele, menținerea păcii și securității internaționale, protecția drepturilor omului, protecția mediului sau combaterea schimbărilor climatice.
(16) Actele țărilor terțe sunt înțelese în dreptul internațional cutumiar ca incluzând toate formele de acțiune sau omisiune, inclusiv amenințări, care pot fi atribuite unui stat în temeiul dreptului internațional cutumiar. Articolul 2 litera (a) și articolele 4-11 din ARSIWA confirmă că dreptul internațional cutumiar califică drept act al unui stat, în special: comportamentul oricărui organ de stat, al unei persoane sau al unei entități care nu este un organ al statului, dar care este împuternicit(ă) de legislația acelui stat să exercite elemente de autoritate guvernamentală, comportamentul unui organ pus la dispoziția unui stat de către un alt stat, comportamentul unei persoane sau unui grup de persoane care acționează la instrucțiunile sau sub conducerea sau sub controlul acelui stat în comportamentul său, comportamentul unei persoane sau unui grup de persoane care exercită elemente ale autorității guvernamentale în absența sau lipsa autorităților oficiale și în circumstanțe care îi permit să exercite elementele de autoritate respective, precum și comportamentul pe care statul îl recunoaște și îl adoptă drept comportament propriu.
(17) Comisia ar trebui să examineze dacă măsurile luate de o țară terță constituie o constrângere economică. Comisia ar trebui să efectueze o astfel de examinare pe baza informațiilor primite din orice sursă fiabilă, inclusiv de la persoane fizice și juridice, de la Parlamentul European, de la un stat membru sau de la sindicate. Pentru a determina dacă o țară terță aplică sau amenință să aplice măsuri care afectează comerțul sau investițiile și care constituie constrângeri economice, evaluarea Comisiei și a Consiliului ar trebui să se bazeze pe fapte.
(18) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament și având în vedere caracterul unic al constrângerii economice care afectează comerțul și investițiile, ar trebui conferite competențe de executare Consiliului pentru a stabili dacă este vorba de o constrângere economică și dacă este oportun să se solicite repararea prejudiciului cauzat Uniunii. Competențele de executare conferite Consiliului se limitează la circumstanțele care decurg din constrângerea economică și reprezintă un răspuns la acestea și nu trebuie să fie considerate un precedent.
(19) În urma examinării, în cazul în care Comisia constată că măsura luată de o țară terță constituie o constrângere economică, Comisia ar trebui să prezinte Consiliului o propunere de act de punere în aplicare care să stabilească că măsura luată de o țară terță îndeplinește condițiile pentru existența unei constrângeri economice. În propunerea respectivă, Comisia ar trebui să includă o perioadă orientativă pentru Comisie în care să se evalueze dacă sunt îndeplinite condițiile pentru ca Uniunea să adopte măsuri de răspuns. Dacă este cazul, Comisia ar trebui să trimită Consiliului și o propunere de act de punere în aplicare din care să reiasă că Uniunea cere țării terțe să repare prejudiciul cauzat Uniunii. În plus, constrângerea economică poate avea un impact asupra Uniunii sau a oricărui stat membru și, prin urmare, poate determina necesitatea de a acționa rapid în temeiul prezentului regulament și în conformitate cu principiile Uniunii de solidaritate între statele membre și de cooperare sinceră. În consecință, Consiliul ar trebui să acționeze cu celeritate și să depună toate eforturile necesare pentru a adopta o decizie în termen de 8 săptămâni de la data la care Comisia i-a trimis propunerea. În exercitarea competențelor sale de executare, Consiliul ar trebui să acționeze în conformitate cu condițiile privind existența constrângerii economice și cu criteriile pentru a determina dacă este oportun să i se solicite țării terțe repararea prejudiciului cauzat Uniunii.
(20) În efortul de a asigura încetarea constrângerii economice și, la nevoie, repararea prejudiciului cauzat Uniunii, Uniunea ar trebui să caute o soluționare rapidă și justă a problemei. În consecință, Comisia ar trebui să ofere posibilitatea adecvată de consultări cu țara terță în cauză și, dacă țara terță respectivă este pregătită să înceapă consultări cu bună-credință, să inițieze cu celeritate un dialog cu aceasta. În cursul unor astfel de consultări, Comisia ar trebui să depună eforturi să exploreze mijloace precum negocierile directe, sesizarea instanțelor internaționale de arbitraj sau medierea, concilierea sau bunele oficii din partea unei entități terțe, fără a aduce atingere repartizării competențelor între Uniune și statele membre. În special, atunci când țara terță își suspendă constrângerile economice și este de acord să supună chestiunea unei proceduri internaționale de soluționare a litigiilor, ar trebui încheiat un acord internațional cu țara terță, în funcție de situație. Un astfel de acord internațional poate fi încheiat fie de Uniune, în conformitate cu articolul 218 din TFUE, fie de statul membru în cauză.
(21) Uniunea ar trebui să sprijine și să coopereze cu țările terțe afectate de aceleași măsuri de constrângere economică sau de măsuri similare de constrângere economică sau cu alte țări terțe interesate. Uniunea ar trebui să participe la coordonarea internațională în orice foruri bilaterale, plurilaterale sau multilaterale care sunt potrivite pentru a preveni sau elimina constrângerile economice. Comisia ar trebui să exprime poziția Uniunii după ce se consultă cu Consiliul în conformitate cu tratatele, după caz, și, eventual, cu participarea statelor membre.
(22) Este de dorit ca Uniunea să folosească proactiv toate mijloacele disponibile de dialog cu țara terță în cauză, precum negocierile, arbitrajul sau medierea și ca aceasta să impună măsuri numai atunci când asemenea mijloace nu conduc la încetarea promptă și efectivă a constrângerii economice și, dacă este cazul și dacă Uniunea solicită acest lucru din partea țării terțe în cauză, la repararea prejudiciului pe care l-a cauzat Uniunii, și în cazul în care trebuie acționat pentru a proteja interesele și drepturile Uniunii și ale statelor sale membre în temeiul dreptului internațional și este în interesul Uniunii să se acționeze astfel. Este oportun ca prezentul regulament să stabilească normele și procedurile aplicabile pentru impunerea și aplicarea măsurilor de răspuns ale Uniunii și să permită acțiuni întreprinse cu celeritate atunci când acest lucru este necesar pentru a menține eficacitatea respectivelor măsuri de răspuns ale Uniunii.
(23) Măsurile de răspuns ale Uniunii adoptate în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să fie selectate și elaborate pe baza unor criterii obiective, inclusiv: eficiența măsurilor în a determina încetarea constrângerii economice și, dacă este cazul, repararea prejudiciului cauzat Uniunii; potențialul de a oferi ajutor operatorilor economici din Uniune afectați de măsurile de constrângere economică; scopul de a evita sau de a reduce la minimum efectele economice negative și de altă natură asupra Uniunii; și evitarea sarcinii și a costurilor administrative disproporționate în aplicarea măsurilor de răspuns ale Uniunii. Ar trebui apărate mediul de investiții și economia bazată pe cunoaștere din Uniune. Este esențial ca selectarea și elaborarea măsurilor de răspuns ale Uniunii să țină seama de interesul Uniunii, ceea ce include, printre altele, interesele industriilor Uniunii din amonte și din aval și interesele consumatorilor finali din Uniune. Atunci când are în vedere măsuri de răspuns ale Uniunii, Comisia ar trebui să acorde prioritate măsurilor care nu ar urma să aibă un impact disproporționat asupra securității juridice și a previzibilității măsurilor pentru operatorii economici, precum și asupra administrării reglementărilor naționale relevante. Atunci când are în vedere măsuri de răspuns ale Uniunii care afectează autorizații, înregistrări, licențe sau alte drepturi în scopul desfășurării activităților comerciale, Comisia ar trebui să adopte mai degrabă măsuri care afectează procedurile aplicate la nivelul Uniunii și bazate pe legislația secundară sau, dacă astfel de măsuri nu sunt potrivite, măsuri în domenii în care există un drept al Uniunii dezvoltat. Măsurile de răspuns ale Uniunii nu ar trebui să interfereze cu decizii administrative care sunt bazate pe evaluarea unor dovezi științifice. Măsurile de răspuns ale Uniunii ar trebui selectate dintr-o gamă largă de opțiuni pentru a permite adoptarea celor mai adecvate măsuri în orice caz dat.
(24) Uniunea ar trebui să fie în măsură să adopte măsuri de răspuns ale Uniunii cu aplicare generală, concepute astfel încât să afecteze anumite sectoare, regiuni sau operatori din țara terță în cauză. Uniunea ar trebui, de asemenea, să poată adopta măsuri de răspuns ale Uniunii care se aplică anumitor persoane fizice sau juridice care au legături sau relații cu guvernul țării terțe și care desfășoară sau pot desfășura activități care intră sub incidența articolului 207 din TFUE. Astfel de măsuri de răspuns focalizate ale Uniunii pot determina încetarea promptă a constrângerii economice, evitând, în același timp, cu totul sau reducând la minimum efectele negative ale unei astfel de constrângeri asupra economiilor statelor membre, a operatorilor economici din Uniune și a consumatorilor finali din Uniune.
(25) Ca parte a răspunsului Uniunii pentru a determina încetarea constrângerilor economice din partea țărilor terțe, Comisia poate adopta măsuri și în temeiul altor instrumente juridice decât prezentul regulament care conferă Comisiei competențe specifice, legate, de exemplu de acordarea de finanțare din partea Uniunii sau de posibilitățile de a limita participarea la programele-cadru ale Uniunii pentru cercetare și inovare, în conformitate cu procedurile aplicabile prevăzute în acestea. Prezentul regulament nu aduce atingere normelor și procedurilor prevăzute de aceste alte instrumente juridice. Comisia ar trebui să asigure coordonarea măsurilor prevăzute în anexa I cu măsurile pe care le adoptă în temeiul unor acte juridice ale Uniunii, altele decât prezentul regulament. În special, totalitatea măsurilor de răspuns impuse de Uniune ar trebui să fie proporționale și să nu depășească nivelul prejudiciului cauzat Uniunii. Fără a afecta alte obligațiile de raportare către Parlamentul European sau Consiliu prevăzute în temeiul acestor alte instrumente juridice, Comisia ar trebui să țină Parlamentul European și Consiliul la curent cu acțiunile întreprinse în temeiul unor astfel de instrumente sincronizate cu măsurile de răspuns ale Uniunii.
(26) Este oportun să se stabilească norme privind originea bunurilor sau a serviciilor și naționalitatea prestatorilor de servicii, a investițiilor și a titularilor de drepturi de proprietate intelectuală, în scopul stabilirii măsurilor de răspuns ale Uniunii. Normele privind originea și naționalitatea ar trebui să fie stabilite în considerarea normelor în vigoare pentru comerțul și investițiile nepreferențiale care sunt aplicabile în temeiul dreptului Uniunii și al acordurilor internaționale încheiate de Uniune.
(27) Pentru a determina încetarea constrângerii economice și, dacă este cazul, repararea prejudiciilor cauzate, măsurile de răspuns ale Uniunii constând în restricții afectând investițiile străine directe sau comerțul cu servicii ar trebui să se aplice numai în ceea ce privește serviciile furnizate sau investițiile directe efectuate în cadrul Uniunii de către una sau mai multe persoane juridice stabilite în Uniune și care sunt deținute sau controlate de persoane din țara terță în cauză, atunci când acest lucru este necesar pentru a asigura eficacitatea măsurilor de răspuns ale Uniunii și, în special, pentru a preveni evitarea și eludarea acestora. Decizia de a impune orice astfel de restricții ar trebui justificată în mod corespunzător în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, având în vedere criteriile specificate în prezentul regulament.
(28) După adoptarea măsurilor de răspuns ale Uniunii, Comisia ar trebui să evalueze în permanență situația în ceea ce privește măsurile de constrângere economică, eficacitatea măsurilor de răspuns ale Uniunii și efectele acestora asupra intereselor Uniunii, în vederea ajustării, suspendării sau încetării în consecință a măsurilor de răspuns. Prin urmare, este necesar să se stabilească normele și procedurile pentru modificarea, suspendarea și încetarea măsurilor de răspuns ale Uniunii, precum și situațiile în care modificarea, suspendarea sau încetarea măsurilor de răspuns ale Uniunii sunt adecvate.
(29) Este esențial să se prevadă posibilități de implicare a părților interesate, inclusiv a întreprinderilor, în vederea adoptării și modificării măsurilor de răspuns ale Uniunii și, după caz, în scopul suspendării și al încetării măsurilor, având în vedere impactul potențial asupra respectivelor părți interesate.
(30) Având în vedere constrângerile economice exercitate de țările terțe și, în special, frecvența și gravitatea acestora, Comisia ar trebui să prevadă, pentru a asigura corelarea cu orice act normativ relevant din dreptul Uniunii, un punct de contact unic pentru funcționarea prezentului regulament și, în consecință, ar trebui să ia măsuri în vederea asigurării faptului că Uniunea este în măsură să anticipeze mai bine și să răspundă cu succes la constrângerile economice.
(31) Este important să se asigure informarea periodică și în timp util a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la evoluțiile relevante în aplicarea prezentului regulament și, după caz, să existe posibilitatea unui schimb de opinii cu Comisia.
(32) În vederea ajustării normelor privind originea sau naționalitatea pentru a ține seama de evoluțiile relevante ale instrumentelor internaționale și de experiența dobândită în aplicarea măsurilor în temeiul prezentului regulament sau al altor acte ale Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexei II. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (2). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(33) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a măsurilor de răspuns ale Uniunii în temeiul prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (3).
(34) Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea măsurilor de răspuns ale Uniunii și pentru modificarea, suspendarea sau încetarea acestora, având în vedere că măsurile respective stabilesc răspunsul Uniunii la constrângerile economice care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Având în vedere natura specifică a prezentului regulament și faptul că măsurile de răspuns ale Uniunii au un caracter deosebit de sensibil, Comisia nu ar trebui să adopte un proiect de act de punere în aplicare referitor la nicio măsură de răspuns a Uniunii în cazul în care comitetul nu emite niciun aviz cu privire la actul respectiv. În exercitarea competențelor sale de executare, Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită soluțiilor care se bucură de cel mai larg sprijin posibil în rândul statelor membre și, în toate etapele procedurii, inclusiv în cadrul comitetului de apel, să încerce să găsească soluții echilibrate și evitând să se opună unei poziții predominante în rândul statelor membre, în special în legătură cu justețea unui proiect de act de punere în aplicare.
(35) Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile cu durată limitată atunci când, în cazuri justificate în mod corespunzător referitoare la modificarea sau suspendarea măsurilor de răspuns ale Uniunii, există motive imperioase de urgență care impun acțiuni prompte pentru a evita prejudicii ireparabile cauzate Uniunii sau unui stat membru sau pentru a asigura conformitatea cu dreptul internațional. Astfel de acțiuni prompte ar putea împiedica constrângerea economică să cauzeze sau să agraveze un prejudiciu economic, de orice natură, în special în vederea protejării intereselor acute și vitale ale Uniunii sau ale unui stat membru.
(36) Orice acțiune întreprinsă în temeiul prezentului regulament, inclusiv adoptarea de măsuri de răspuns ale Uniunii care se aplică anumitor persoane fizice sau juridice, trebuie să respecte Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În plus, orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament trebuie să respecte normele aplicabile privind protecția datelor cu caracter personal. Prelucrarea datelor cu caracter personal de către funcționarii statelor membre care obțin informații în temeiul prezentului regulament se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile Uniunii se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (5).
(37) Comisia ar trebui să evalueze măsurile de răspuns ale Uniunii adoptate în temeiul prezentului regulament în ceea ce privește eficacitatea și funcționarea acestora și, după caz, trage concluzii privind obiectivele viitoarelor măsuri de răspuns ale Uniunii. Comisia ar trebui, de asemenea, să revizuiască prezentul regulament după ce a acumulat suficientă experiență cu aplicarea acestuia și, de asemenea, în raport cu alte politici și instrumente juridice ale Uniunii, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 2271/96 al Consiliului (6). Revizuirea prezentului regulament ar trebui să vizeze domeniul de aplicare, funcționarea, eficiența și eficacitatea sa. Comisia ar trebui să raporteze cu privire la evaluare Parlamentului European și Consiliului,