Regulament 2023/67 · CELEX 32023R0067

Regulamentul delegat (UE) 2023/67 al Comisiei din 20 octombrie 2022 de completare a Regulamentului (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea metodologiilor de eșantionare standardizate, gata de utilizare, și a modalităților pentru acoperirea uneia sau a mai multor perioade de programare

Data act: 20.10.2022
Intrare in vigoare: 30.01.2023
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2023_007_R_0001
Status: In vigoare

audit drept de azil Fondul European de Dezvoltare Regională Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime Fondul Social European fonduri de coeziune frontiera externă a UE politica UE în domeniul migrației securitate europeană sondaj

Recitale

(1) Prin intermediul Orientărilor privind metodele de eșantionare pentru autoritățile de audit (2), serviciile Comisiei au sprijinit autoritățile statelor membre în elaborarea unor metodologii solide de eșantionare pentru efectuarea de audituri ale operațiunilor în vederea sprijinirii opiniilor anuale de audit ale acestora pentru punerea în aplicare a cadrului de reglementare pentru perioadele de programare 2007-2013 și 2014-2020. Datorită experienței și a cunoștințelor dobândite în acest context, articolul 79 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060 prevede, ca element de noutate pentru perioada de programare 2021-2027, utilizarea unor metodologii de eșantionare standardizate, gata de utilizare, încorporate într-un act delegat.

(2) Prezentul regulament delegat de stabilire a metodologiilor de eșantionare gata de utilizare completează articolul 79 din Regulamentul (UE) 2021/1060 și, prin urmare, ar trebui să se aplice în cazul auditurilor operațiunilor sprijinite de toate fondurile care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2021/1060 pentru perioada de programare 2021-2027.

(3) Având în vedere că un eșantion statistic poate acoperi unul sau mai multe programe care beneficiază de sprijin din Fondul european de dezvoltare regională („FEDR”), Fondul social european Plus („FSE+”), Fondul de coeziune și Fondul pentru o tranziție justă („FTJ”), prezentul regulament delegat ar trebui să stabilească modalități de acoperire a unui grup de programe prin utilizarea unui eșantion comun pentru aceste fonduri. În plus, pentru aceste fonduri, eșantionul comun poate acoperi una sau mai multe perioade de programare.

(4) În conformitate cu articolul 98 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060, pachetul de asigurare nu vizează cuantumul total al cheltuielilor eligibile suportate de beneficiari și plătite în cadrul implementării operațiunilor sau al contribuției publice corespunzătoare furnizate sau care urmează să fie furnizată în legătură cu obiectivele specifice pentru care nu sunt îndeplinite condițiile favorizante, cu excepția operațiunilor care contribuie la îndeplinirea condițiilor favorizante. Prin urmare, este oportun să se excludă din populația de eșantionare astfel de cheltuieli, până în exercițiul contabil în care vor fi incluse în cererile de plată pentru rambursare.

(5) Unitățile de eșantionare cu valori negative sau valori nule ar trebui să facă parte dintr-o populație negativă separată pentru care nu ar trebui calculată o rată de eroare. Autorităților de audit ar trebui să li se permită să includă auditul unităților negative în auditul conturilor sau să efectueze proceduri de eșantionare separate pentru o populație negativă. În consecință, ar trebui clarificat faptul că numai unitățile de eșantionare cu valori pozitive ar trebui să facă parte din populația supusă auditului pentru care se calculează rata totală de eroare.

(6) În conformitate cu articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/1060, contribuția Uniunii pentru asistența tehnică poate fi rambursată sub formă de finanțare la rate forfetare. Ar trebui să se stabilească modalitățile de tratare a acestor cheltuieli în cadrul metodologiilor de eșantionare.

(7) Articolul 80 din Regulamentul (UE) 2021/1060 prevede dispoziții privind auditul unic care pot afecta procedurile de eșantionare. Opțiunile de care dispun autoritățile de audit pentru a aplica astfel de dispoziții privind auditul unic ar trebui clarificate în ceea ce privește operațiunile care nu pot face obiectul auditului, în conformitate cu alineatul (3) de la articolul menționat. Decizia de a utiliza fie excluderea, fie înlocuirea unităților de eșantionare trebuie să fie luată, în special, de autoritățile de audit pe baza raționamentului profesional al acestora. Același tratament poate fi aplicat, de asemenea, în cazul în care nu sunt disponibile documente justificative privind operațiunile care fac obiectul eșantionării.

(8) În conformitate cu orientările și practicile consacrate din perioadele de programare 2007-2013 și 2014-2020, autoritățile de audit au oferit și au aplicat diferite opțiuni de metodologii care utilizează selectarea bazată pe probabilitate egală și selectarea prin probabilitate proporțională cu cheltuielile. Pe baza acestei experiențe, ar trebui stabilite norme de eșantionare pentru a permite continuitatea opțiunilor metodologice cunoscute. Autoritățile de audit ar trebui să poată utiliza oricare dintre planurile de eșantionare, inclusiv opțiunile de stratificare propuse în temeiul prezentului regulament delegat, pentru selectarea eșantionului principal.

(9) Metodologiile de eșantionare gata de utilizare trebuie să includă eșantionarea în mai multe perioade pentru a facilita organizarea activității de audit pentru exercițiul contabil. Autorităților de audit ar trebui să li se pună la dispoziție două abordări diferite pentru recalcularea dimensiunii eșantionului după prima perioadă de eșantionare, care să reflecte practica consacrată și să asigure flexibilitate în utilizarea celei mai avantajoase opțiuni statistice.

(10) În vederea simplificării procedurilor de eșantionare, precum și a reducerii sarcinii administrative asupra beneficiarilor și a costurilor administrative, autoritățile de audit ar trebui să poată limita dimensiunea unui eșantion statistic la nivelul a 50 de unități de eșantionare, atunci când aplică metodologiile de eșantionare gata de utilizare. O astfel de opțiune ar trebui să fie pusă la dispoziție pentru toate programele evaluate în categoriile 1 și 2, în conformitate cu clasificarea sistemelor de gestiune și control în ceea ce privește funcționarea lor eficace, prevăzută în anexa XI la Regulamentul (UE) 2021/1060, care nu sunt acoperite de un eșantion cu dimensiunea de 30 de unități de eșantionare, în cadrul unor modalități consolidate proporționate, în temeiul articolului 83 din regulamentul menționat.

(11) În cazul în care nu se utilizează dimensiuni plafonate ale eșantionului sau în cazul în care acestea sunt aplicate în cadrul unor proceduri de eșantionare în mai multe perioade, iar autoritățile de audit ar dori să mențină dimensiunea plafonată a eșantionului, în pofida previziunilor subestimate privind dimensiunea populației sau cheltuielile, ar trebui furnizate informații cu privire la modul de determinare a parametrilor tehnici de eșantionare. În special, în conformitate cu practicile consacrate și cu cadrul de reglementare din perioadele de programare 2007-2013 și 2014-2020, se preconizează că, pentru sistemele evaluate ca având o fiabilitate ridicată, nivelul de încredere nu ar trebui să fie mai mic de 60 %, în timp ce pentru sistemele evaluate ca având o fiabilitate scăzută, nivelul de încredere nu ar trebui să fie mai mic de 90 %. În urma experienței dobândite în ceea ce privește testarea unilaterală în perioada de programare 2014-2020, autoritățile de audit ar trebui să dispună de o opțiune de a utiliza testarea bilaterală sau unilaterală în procedurile lor de eșantionare. Întrucât abaterea standard anticipată și eroarea anticipată reflectă valorile preconizate pentru populația supusă auditului, este oportun să se clarifice faptul că acești parametri pot fi stabiliți utilizând un eșantion pilot, date istorice derivate din procedurile de eșantionare anterioare și raționamentul profesional.

(12) În conformitate cu articolul 79 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/1060, este posibil să se utilizeze metode de eșantionare nestatistică în cazul populațiilor constând în mai puțin de 300 de unități de eșantionare. Prezentul regulament delegat ar trebui să stabilească, de asemenea, metodologii de eșantionare gata de utilizare, nestatistice. În acest context, este, de asemenea, oportun să se clarifice faptul că unitățile de eșantionare din straturile exhaustive pot fi incluse în acoperirea minimă de 10 % a unităților de eșantionare din populația de eșantionare.

(13) În principiu, toate cheltuielile din eșantionul de operațiuni selectat ar trebui să fie auditate. Cu toate acestea, pentru a permite proceduri de audit eficiente în timpul auditurilor operațiunilor, autoritățile de audit ar trebui să aibă posibilitatea de a audita unitățile de eșantionare din eșantionul selectat utilizând o metodologie de subeșantionare, cu condiția ca aceasta să permită extrapolarea adecvată a erorilor.

(14) Prezentul regulament delegat nu ar trebui să se aplice normelor specifice privind eșantioanele comune de operațiuni care urmează să fie extrase de Comisie pentru programele Interreg, în temeiul articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1059 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Cu toate acestea, metodologiile statistice și nestatistice gata de utilizare ar putea fi utilizate atunci când autoritățile de audit efectuează o eșantionare în conformitate cu articolul 49 alineatul (10) din regulamentul menționat și cu articolul 79 din Regulamentul (UE) 2021/1060.

(15) Metodologiile de eșantionare gata de utilizare prevăzute în prezentul regulament delegat completează Regulamentul (UE) 2021/1060 și nu limitează aplicarea altor metodologii de eșantionare de către autoritățile de audit, în temeiul articolului 79 din Regulamentul (UE) 2021/1060,

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament delegat prevede dispozițiile de completare a articolului 79 din Regulamentul (UE) 2021/1060 prin stabilirea de metodologii de eșantionare standardizate, gata de utilizare, și modalitățile pentru acoperirea uneia sau a mai multor perioade de programare pentru auditurile operațiunilor. (2) Regulamentul stabilește metodologiile de eșantionare statistice și nestatistice, gata de utilizare, care trebuie aplicate de autoritățile de audit pentru realizarea auditului operațiunilor sprijinite de FEDR, FSE+, Fondul de coeziune, FTJ, Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEAMPA), Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI), Fondul pentru securitate internă (FSI) și Instrumentul de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (IMFV). (3) Prezentul regulament delegat nu se aplică în cazul: (a) componentei „Ocuparea forței de muncă și inovare socială” a FSE+; (b) componentelor de gestiune directă sau indirectă ale FEAMPA, FAMI, FSI și IMFV; (c) programelor Interreg care fac obiectul unor eșantioane comune, în temeiul articolului 49 din Regulamentul (UE) 2021/1059.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament delegat, se aplică definițiile de la articolul 2 din Regulamentul (UE) 2021/1060 și următoarele definiții: 1. „metodă de eșantionare” înseamnă un instrument tehnic pentru selectarea unui eșantion și extrapolarea rezultatelor în cadrul unei metodologii de eșantionare, care poate fi statistică sau nestatistică; 2. „metodă de eșantionare statistică” înseamnă o metodă de eșantionare care asigură o selecție aleatorie a unităților de eșantionare și utilizarea teoriei probabilității pentru a evalua riscul și precizia eșantionării; 3. „metodă de eșantionare nestatistică” înseamnă o metodă de eșantionare care nu implică evaluarea riscului și a preciziei eșantionării și care se bazează pe o selecție aleatorie; 4. „metodologie de eșantionare” înseamnă o metodologie care descrie principalele elemente și etape ale unei proceduri de eșantionare și care cuprinde o etapă de selecție a eșantionului, inclusiv subeșantionarea și extrapolarea rezultatelor; 5. „abordare standard a eșantionării pe bază de unități monetare” sau „abordarea standard MUS” înseamnă o metodă standardizată de eșantionare statistică bazată pe selectarea eșantionului utilizând „probabilitatea proporțională cu dimensiunea”, compatibilă cu diferite modele de eșantionare, inclusiv stratificarea și eșantionarea în mai multe perioade; 6. „eșantionare aleatorie simplă” sau „SRS” înseamnă o metodă standardizată de eșantionare statistică bazată pe o selecție cu probabilitate egală, compatibilă cu diferite modele de eșantionare, inclusiv stratificarea și „eșantionarea în mai multe perioade”; 7. „selecție aleatorie” înseamnă o selecție probabilistică, care se referă fie la probabilitatea proporțională cu dimensiunea, fie la selectarea cu probabilitate egală, asigurată prin utilizarea unui software care generează un număr aleatoriu, specializat sau nu, inclusiv MS Excel; 8. „probabilitate egală” înseamnă una dintre metodele de selectare aleatorie în care se utilizează numere aleatorii pentru selectarea aleatorie a unităților din eșantion cu probabilități egale; 9. „probabilitate proporțională cu dimensiunea” sau „PPS” înseamnă una dintre metodele de selectare aleatorie care utilizează unitatea monetară ca variabilă auxiliară pentru eșantionare, în cazul în care selectarea unităților care constituie eșantionul se bazează pe o probabilitate proporțională cu valoarea monetară a unității de eșantionare (unitățile cu valoare mai mare au o probabilitate de selectare mai mare), iar selectarea se bazează de obicei pe o selecție sistematică cu un punct de plecare aleatoriu și aplicarea unei reguli sistematice pentru selectarea unităților suplimentare; 10. „strat aleatoriu”, cunoscut și sub denumirea de strat de eșantionare, înseamnă o parte a populației pozitive legate de exercițiul contabil sau de o perioadă de eșantionare pentru care se utilizează o selectare aleatorie; 11. „strat exhaustiv” înseamnă o parte a populației pozitive legată de exercițiul contabil sau de o perioadă de eșantionare pentru care toate unitățile de eșantionare sunt supuse auditului. De regulă, este alcătuit din unități cu valoare ridicată, poate include și alte unități pe baza raționamentului profesional al autorității de audit, iar auditul unui strat exhaustiv poate fi combinat cu subeșantionarea; 12. „subeșantionare” înseamnă eșantionarea în două sau mai multe etape în care o eroare pentru o unitate de eșantionare este stabilită pe baza unei extrapolări, pornind de la un subeșantion de facturi sau de la alte unități de subeșantionare; 13. „unitate de subeșantionare” înseamnă o unitate, care poate consta într-o factură sau o altă unitate, în care este împărțită o unitate de eșantionare în scopul subeșantionării și care este auditată exhaustiv, cu excepția cazului în care se aplică un alt nivel de subeșantionare pentru unitatea de subeșantionare; 14. „eșantionare în mai multe perioade” înseamnă o procedură de eșantionare în care populația supusă auditului pentru un exercițiu contabil este împărțită în două sau mai multe perioade de eșantionare, care ar putea avea aceeași durată sau o durată diferită; 15. „populație negativă” înseamnă o populație de eșantionare compusă din unități cu valori negative sau valori nule, în cazul cărora cheltuielile sunt mai mici sau egale cu 0; 16. „populație pozitivă” sau „populația supusă auditului” înseamnă o populație de eșantionare compusă din unități cu valori pozitive, în cazul căreia cheltuielile sunt mai mari de 0; 17. „testare bilaterală” înseamnă o abordare a eșantionării statistice care permite calcularea atât a limitei superioare a erorii, cât și a limitei inferioare a erorii; 18. „testare unilaterală” înseamnă o abordare a eșantionării statistice care permite calcularea unei singure limite de eroare, de obicei limita superioară a erorii; 19. „eroare extrapolată” („EE”) sau „eroare proiectată” înseamnă rezultatul extrapolării erorilor aleatorii constatate în eșantion pentru populația totală, în cazul în care procedura de extrapolare/proiectare depinde de metoda de eșantionare utilizată; 20. „limita superioară a erorii” înseamnă suma dintre „precizia eșantionării” și „eroarea extrapolată” și, după caz, erorile sistemice delimitate și erorile conjuncturale necorectate; 21. „limita inferioară a erorii” înseamnă o limită de eroare calculată prin scăderea „preciziei de eșantionare” din „eroarea extrapolată”, ajustată, după caz, prin adăugarea unor erori sistemice delimitate și a unor erori conjuncturale necorectate; 22. „precizie de eșantionare” înseamnă un parametru de eșantionare care măsoară incertitudinea în extrapolarea rezultatelor eșantionării la populație și care corespunde deviației maxime preconizate între eroarea extrapolată și adevărata eroare a populației, obținut cu o probabilitate egală cu nivelul de încredere; 23. „nivel de încredere” înseamnă probabilitatea ca un interval de încredere să includă valoarea reală a parametrului estimat; este utilizat în scopul definirii dimensiunii eșantionului și al calculării preciziei eșantionării; 24. „interval de încredere” înseamnă intervalul care conține valoarea reală a erorii în cadrul populației cu o anumită probabilitate cunoscută sub denumirea de „nivel de încredere”; în testarea bilaterală, acesta este definit între o limită inferioară a erorii și o limită superioară a erorii, iar în cadrul testării unilaterale, acesta este definit până la o anumită limită mai mare sau ai mică a erorii, care este, în general, o limită superioară a erorii.

Articolul 3

Populația supusă auditului

(1) Autoritatea de audit stabilește populația supusă auditului pe baza cheltuielilor incluse în cererile de plată transmise Comisiei pentru un anumit exercițiu contabil. Populația respectivă cuprinde cheltuielile unui program sau ale unui grup de programe, sub rezerva modalităților prevăzute la prezentul articol și la articolul 4. (2) Eșantionul statistic poate acoperi unul sau mai multe programe care beneficiază de sprijin din partea FEDR, FSE+, a Fondului de coeziune și a FTJ în una sau mai multe perioade de programare. (3) Cheltuielile legate de obiective specifice, pentru care nu sunt îndeplinite condițiile favorizante prevăzute la articolul 15 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/1060, sunt excluse din populația supusă auditului. (4) Numai unitățile de eșantionare cu valori pozitive sunt incluse în populația supusă auditului. (5) Populația supusă auditului stabilită în conformitate cu alineatele (1)-(4) se utilizează pentru calcularea ratei totale de eroare. (6) Dacă este cazul, autoritatea de audit stabilește, de asemenea, o populație supusă auditului ajustată în scopul selectării eșantionului prin: (a) excluderea finanțării la rate forfetare pentru asistență tehnică, în conformitate cu articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/1060; (b) eliminarea unităților de eșantionare care nu pot face obiectul auditului în conformitate cu articolul 80 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/1060, în cadrul dispozițiilor privind auditul unic în cazul în care autoritatea de audit adoptă o abordare bazată pe excludere pentru astfel de unități de eșantionare. Toate cheltuielile din populația supusă auditului ajustată, stabilite în conformitate cu literele (a) și (b), se utilizează pentru selectarea eșantionului, cu excepția cazului în care documentația justificativă a operațiunilor eșantionate nu este disponibilă. În cazuri excepționale în care documentația justificativă pentru unele unități de eșantionare nu este disponibilă, autoritatea de audit poate decide fie să înlocuiască unitățile de eșantionare, fie să excludă astfel de unități, astfel cum se prevede pentru dispozițiile privind auditul unic menționate la litera (b).

Articolul 4

Eșantionarea și stratificarea în mai multe perioade

(1) Autoritatea de audit poate împărți populația supusă auditului dintr-un exercițiu contabil în două sau mai multe perioade de eșantionare. (2) Autoritatea de audit poate stratifica populația unui program sau a unui grup de programe prin împărțirea acesteia în subpopulații. Autoritatea de audit poate utiliza criterii de stratificare, cum ar fi programe, fonduri, regiuni, organisme intermediare, perioade de programare, valori ale operațiunilor, valori ale unităților de eșantionare, tipuri de operațiuni și riscuri ale operațiunilor. (3) Fiecare perioadă de eșantionare și fiecare strat al unei populații sau al unei perioade de eșantionare, după caz, face obiectul unor verificări sau verificări exhaustive pe baza unei selectări aleatorii. În cazul în care se utilizează PPS sau abordarea standard MUS, unitățile de eșantionare cu valoare ridicată care depășesc intervalul de selectare sunt auditate, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 3 alineatul (6) primul paragraf literele (a) și (b) și al treilea paragraf.

Articolul 5

Selectarea unui eșantion statistic aleatoriu

(1) Autoritatea de audit selectează un eșantion statistic aleatoriu din populația determinată în conformitate cu articolele 3 și 4, utilizând una dintre următoarele metode: (a) abordarea standard MUS; (b) eșantionarea aleatorie simplă („SRS”). (2) În cazul în care autoritatea de audit utilizează abordarea standard MUS, aceasta selectează un eșantion utilizând PPS. Unitățile cu valoare scăzută se selectează pe baza unui interval de selectare, calculat utilizând cheltuielile unui strat cu valoare mică după determinarea unui strat exhaustiv cu valoare ridicată. Toate unitățile cu valoare ridicată care depășesc intervalul de selectare sunt auditate, sub rezerva excepțiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (6) primul paragraf literele (a) și (b) și al treilea paragraf. (3) În cazul în care autoritatea de audit utilizează SRS, aceasta selectează un eșantion utilizând selectarea bazată pe probabilitate egală, cu utilizarea opțională a unui strat exhaustiv. (4) Anexele I și II stabilesc parametrii și formulele de eșantionare pentru calcularea dimensiunii eșantionului pentru metodele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), cu excepția cazului în care se aplică dimensiunea plafonată a eșantionului, menționată la alineatul (7). Aceste formule pot fi utilizate cu diferite modele de eșantionare care acoperă stratificarea sau eșantionarea în mai multe perioade sau o combinație a celor două. (5) Eșantionul trebuie să aibă cel puțin 30 de unități și cel puțin 3 unități în fiecare strat aleatoriu al unei perioade de eșantionare. (6) În cazul eșantionării în mai multe perioade, autoritatea de audit aplică una dintre următoarele abordări pentru a recalcula dimensiunea eșantionului în vederea ajustării la parametrii de eșantionare actualizați: (a) recalcularea standard a dimensiunii eșantionului; (b) recalcularea globală a dimensiunii eșantionului. În cazul în care autoritatea de audit utilizează abordarea recalculării standard a dimensiunii eșantionului, astfel cum se menționează la litera (a), dimensiunea eșantionului pentru perioada sau perioadele de eșantionare ulterioare se recalculează, menținând în același timp dimensiunile eșantionului din perioadele de eșantionare anterioare ale exercițiului contabil. În cazul în care autoritatea de audit utilizează abordarea recalculării globale a dimensiunii eșantionului, astfel cum se menționează la litera (b), se recalculează atât dimensiunea totală a eșantionului, cât și dimensiunea eșantionului pentru fiecare perioadă de eșantionare. (7) În ceea ce privește programele evaluate în categoria 1 sau 2, astfel cum se prevede în tabelul 2 din anexa XI la Regulamentul (UE) 2021/1060, care nu fac obiectul unor modalități consolidate proporționate în temeiul articolului 83 din regulamentul menționat, autoritatea de audit poate plafona dimensiunea eșantionului la 50 de unități de eșantionare. În cazul în care se utilizează dimensiunea plafonată a eșantionului, menționată la primul paragraf, aceasta se aplică unui eșantion pentru întreaga populație care cuprinde, după caz, mai multe programe și perioade de programare. Toate unitățile din straturile aleatorii și numai unitățile cu valoare ridicată din straturile exhaustive sunt luate în considerare pentru dimensiunea plafonată a eșantionului. Se pot aplica proceduri de eșantionare în mai multe perioade cu dimensiunea plafonată a eșantionului. În cazul unor previziuni subestimate privind dimensiunea populației sau cheltuielile pentru a doua perioadă de eșantionare sau pentru următoarele perioade de eșantionare, autoritatea de audit ia una dintre următoarele măsuri: (a) creșterea dimensiunii eșantionului pentru a lua în considerare valorile subestimate ale previziunilor; (b) calcularea dimensiunii eșantionului în conformitate cu formulele prevăzute în anexa II.

Articolul 6

Selectarea unui eșantion nestatistic aleatoriu

(1) În cazul în care populația este formată din mai puțin de 300 de unități de eșantionare, iar autoritatea de audit aplică eșantionarea nestatistică aleatorie, un astfel de eșantion nestatistic aleatoriu se selectează din populația stabilită în conformitate cu articolele 3 și 4, utilizând una dintre următoarele metode: (a) PPS care utilizează abordarea de selectare prevăzută la articolul 5 alineatul (2); (b) probabilitatea egală, care utilizează abordarea de selectare prevăzută la articolul 5 alineatul (3). Ambele metode pot fi combinate cu stratificarea și eșantionarea în mai multe perioade. În cazul în care se utilizează stratificarea, eșantionul include unități de eșantionare din fiecare strat al populației. Unitățile din straturile individuale fie sunt selectate aleatoriu, fie fac obiectul verificării exhaustive a unui strat. (2) Unitățile straturilor exhaustive din ambele metode se includ în calculul acoperirii minime de 10 % a unităților de eșantionare din populația exercițiului contabil. (3) În cazul eșantionării în mai multe perioade, dacă autoritatea de audit selectează un eșantion pentru prima perioadă de eșantionare utilizând o metodă statistică care prevede o populație de 300 de unități de eșantionare sau mai multe, aceasta poate schimba metoda de eșantionare cu o metodă nestatistică după a doua perioadă de eșantionare, în cazul în care dimensiunea finală a populației scade sub 300. În cazurile menționate la primul paragraf, acoperirea minimă a unităților de eșantionare se stabilește pe baza numărului de unități de eșantionare selectate din rândul populației supuse auditului pentru întregul exercițiu contabil.

Articolul 7

Subeșantionarea

Toate unitățile de eșantionare selectate în conformitate cu articolele 5 și 6 sunt auditate fie exhaustiv, fie prin aplicarea unei metodologii de subeșantionare, care permite extrapolarea erorilor la nivelul unității de eșantionare. Metodologia de subeșantionare se bazează pe selectarea aleatorie și poate fi combinată cu stratificarea. În cazul stratificării, autoritatea de audit selectează în mod aleatoriu unități de subeșantionare din fiecare strat care nu a fost verificat în mod exhaustiv. În cazul abordărilor standard PPS și MUS, se auditează unitățile de subeșantionare cu valoare ridicată care depășesc intervalul de selectare. Metoda de subeșantionare poate fi diferită de metoda aplicată pentru selectarea eșantionului principal.

Articolul 8

Calcularea ratei totale de eroare

(1) Pe baza rezultatelor auditurilor operațiunilor în scopul întocmirii opiniei de audit și a raportului de control, menționate la articolul 77 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/1060, autoritatea de audit calculează rata totală de eroare, care este suma erorilor aleatorii extrapolate, inclusiv a erorilor stabilite în straturile exhaustive și, după caz, a erorilor sistemice delimitate și a erorilor conjuncturale necorectate, împărțită la cheltuielile populației auditate. (2) Extrapolarea în cadrul metodologiilor gata de utilizare, prevăzute în prezentul regulament delegat, depinde de metodele de selectare menționate la articolele 5 și 6 și se efectuează în conformitate cu formulele prezentate în anexa II. În cazul eșantionării nestatistice, nu se calculează precizia eșantionării și limita superioară a erorii. (3) În cazul subeșantionării, eroarea unității de eșantionare utilizate pentru calcularea ratei totale de eroare este eroarea extrapolată de la unitățile de subeșantionare la unitatea de eșantionare a eșantionului principal. În cazul în care subeșantionul este selectat în conformitate cu metodele prevăzute la articolele 5 și 6, autoritatea de audit utilizează formulele de extrapolare relevante, prevăzute în anexa II. (4) În cazul în care operațiunile nu pot fi auditate în conformitate cu articolul 80 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/1060 sau, în mod excepțional, în cazul în care documentația justificativă pentru unitățile de eșantionare nu este disponibilă, extrapolarea se ajustează și se efectuează în conformitate cu anexa III la prezentul regulament delegat. (5) În cazul finanțării la rate forfetare a asistenței tehnice, extrapolarea se efectuează pe baza cheltuielilor populației, cu excluderea asistenței tehnice. Rata totală de eroare obținută pentru o astfel de populație este considerată, de asemenea, ca fiind rata totală de eroare pentru populație, inclusiv suma bazată pe o rată forfetară pentru asistența tehnică.

Articolul 9

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.