Recitale
(1) Acordul de la Lisabona privind protecția și înregistrarea internațională a denumirilor de origine din 31 octombrie 1958 (denumit în continuare „Acordul de la Lisabona”) este un tratat administrat de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI). Acordul de la Lisabona creează o uniune specială (denumită în continuare „Uniunea specială”) în cadrul Uniunii pentru Protecția Proprietății Industriale. Acordul este deschis părților la Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale, semnată la Paris la 20 martie 1883. Părțile sale contractante (denumite în continuare „părțile”) protejează, pe teritoriile lor, denumirile de origine ale produselor celorlalte părți contractante recunoscute și protejate ca atare în țara de origine și înregistrate la Biroul internațional al OMPI, cu excepția cazului în care acestea declară, în termen de un an de la primirea notificării de înregistrare, că nu pot asigura protecția.
(2) Șapte state membre sunt părți la Acordul de la Lisabona, și anume Bulgaria, Cehia, Franța, Italia, Ungaria, Portugalia și Slovacia. Uniunea în sine nu este parte la Acordul de la Lisabona, întrucât la acord pot adera numai state.
(3) În urma unei revizuiri a Acordului de la Lisabona, în cadrul Conferinței diplomatice a OMPI s-a adoptat, la 20 mai 2015, Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice (1) (denumit în continuare „Actul de la Geneva”). Actul de la Geneva extinde protecția denumirilor de origine la toate indicațiile geografice și permite organizațiilor interguvernamentale să devină părți la acesta.
(4) Prin hotărârea din 25 octombrie 2017 (2), Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea”) a statuat că negocierea Actului de la Geneva ține de competența exclusivă conferită Uniunii prin articolul 3 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în domeniul politicii comerciale comune menționate la articolul 207 alineatul (1) din TFUE.
(5) La 27 iulie 2018, Comisia a prezentat o propunere de decizie a Consiliului privind aderarea Uniunii la Actul de la Geneva pe baza articolului 207 și a articolului 218 alineatul (6) litera (a) din TFUE. Date fiind competențele exclusive ale Uniunii Europene în ceea ce privește negocierea Actului de la Geneva, propunerea prevedea ca doar Uniunea Europeană să adere la acesta.
(6) La 7 octombrie 2019, Consiliul a adoptat în unanimitate Decizia (UE) 2019/1754 (3) privind aderarea Uniunii la Actul de la Geneva în conformitate cu articolul 293 alineatul (1) din TFUE. Articolul 3 din Decizia (UE) 2019/1754 prevede că statele membre care doresc să facă acest lucru sunt autorizate să ratifice Actul de la Geneva sau să adere la acesta, după caz, împreună cu Uniunea, în interesul Uniunii și cu respectarea deplină a competenței exclusive a acesteia. Articolul 4 din Decizia (UE) 2019/1754 prevede că, în cadrul Uniunii speciale, Uniunea și orice stat membru care ratifică Actul de la Geneva sau aderă la acesta sunt reprezentate de Comisie în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). De asemenea, articolul 4 din Decizia (UE) 2019/1754 prevede că Uniunea este responsabilă de garantarea exercitării drepturilor și a îndeplinirii obligațiilor Uniunii și ale statelor membre care ratifică Actul de la Geneva sau aderă la acesta.
(7) Într-o declarație consemnată în procesul-verbal al Consiliului referitoare la adoptarea Deciziei (UE) 2019/1754, Comisia a formulat obiecții față de posibilitatea ca toate statele membre care doresc să facă acest lucru să fie autorizate să ratifice Actul de la Geneva sau să adere la acesta împreună cu Uniunea. Cu toate acestea, Comisia a afirmat, de asemenea, că ar fi pregătită să fie de acord ca cele șapte state membre care sunt deja părți la Acordul de la Lisabona și care dețin drepturi de proprietate intelectuală extinse înregistrate în temeiul acordului respectiv să poată fi autorizate să adere la Actul de la Geneva în interesul Uniunii.
(8) Actul de la Geneva a intrat în vigoare la 26 februarie 2020, la trei luni după ce Uniunea Europeană și-a depus instrumentul de aderare, ceea ce a făcut ca numărul de părți să ajungă la cel necesar de cinci.
(9) La 17 ianuarie 2020, Comisia a introdus o acțiune în temeiul articolului 263 din TFUE, prin care solicita anularea parțială a Deciziei (UE) 2019/1754 pe motivul încălcării articolului 218 alineatul (6) și a articolului 293 alineatul (1) din TFUE, a principiului de atribuire a competențelor prevăzut la articolul 13 alineatul (2) din TUE, a principiului echilibrului instituțional și a dreptului de inițiativă al Comisiei și, în al doilea rând, pe motivul încălcării articolului 2 alineatul (1) și a articolului 207 din TFUE și a obligației de motivare.
(10) Comisia a solicitat Curții să anuleze Decizia (UE) 2019/1754 în măsura în care decizia autorizează toate statele membre să adere la Actul de la Geneva. Cu toate acestea, Comisia a solicitat totodată Curții să mențină efectele părților din respectiva decizie pentru care solicită anularea, în special orice utilizare de către cele șapte state membre care sunt deja părți la Acordul de la Lisabona a autorizării acordate pentru a adera la Actul de la Geneva, puse în aplicare înainte de data pronunțării hotărârii. Comisia a indicat că ar putea, în mod excepțional, să accepte un compromis prin care cele șapte state membre care sunt părți la Acordul de la Lisabona să adere la Actul de la Geneva pentru a se evita probleme legate de continuitatea drepturilor.
(11) În hotărârea sa din 22 noiembrie 2022 (4), Curtea a anulat articolul 3 și, în măsura în care conține trimiteri la statele membre, articolul 4 din Decizia (UE) 2019/1754.
(12) În hotărârea sa din 22 noiembrie 2022, Curtea a admis și necesitatea de a păstra senioritatea și continuitatea protecției denumirilor de origine înregistrate în temeiul Acordului de la Lisabona în cele șapte state membre care sunt deja părți la acest acord, în special, în conformitate cu principiul cooperării loiale între Uniune și statele sale membre prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din TUE, în scopul de a se proteja drepturile dobândite care decurg din aceste înregistrări naționale. Curtea a declarat, prin urmare, că efectele părților anulate ale Deciziei (UE) 2019/1754 ar trebui menținute pentru statele membre care au făcut deja uz de autorizarea de a ratifica Actul de la Geneva sau de a adera la acesta până la intrarea în vigoare, într-un termen rezonabil de maximum șase luni de la data pronunțării hotărârii, a unei decizii noi a Consiliului.
(13) Dată fiind competența exclusivă a Uniunii și posibilitatea ca Uniunea să adere la Actul de la Geneva, statele membre pot fi autorizate, în interesul Uniunii, să adere împreună cu Uniunea doar în anumite situații specifice și justificate în mod corespunzător.
(14) Articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1753 al Parlamentului European și al Consiliului (5) prevede dispoziții tranzitorii pentru denumirile de origine originare din statele membre deja înregistrate în temeiul Acordului de la Lisabona. Pe baza acestor dispoziții, cele șapte state membre care sunt părți la Acordul de la Lisabona au notificat Comisiei, până la 14 noiembrie 2022, faptul că au ales să solicite înregistrarea internațională în temeiul Actului de la Geneva a denumirilor de origine deja înregistrate în temeiul Acordului de la Lisabona.
(15) În aceste împrejurări specifice, este oportun să se modifice Decizia (UE) 2019/1754 pentru ca cele șapte state membre care erau părți la Acordul de la Lisabona anterior intrării în vigoare a Actului de la Geneva să fie autorizate, cu respectarea deplină a competenței exclusive a Uniunii, să ratifice și Actul de la Geneva sau să adere la acesta, în măsura strictă în care acest lucru este necesar pentru a se păstra, în interesul Uniunii, senioritatea și continuitatea protecției denumirilor de origine deja înregistrate de aceste state membre în temeiul Acordului de la Lisabona.
(16) Prin urmare, Decizia (UE) 2019/1754 ar trebui să fie modificată în consecință,