Recitale
(1) Articolul 20 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (2) stabilește că dacă sunt îndeplinite formalități vamale de către titularul unei decizii referitoare la informațiile tarifare obligatorii (ITO) sau pe seama acestuia pentru mărfuri care fac obiectul deciziei ITO, acest lucru se indică în declarația vamală prin menționarea numărului de referință al deciziei ITO. Obligația de a indica numărul de referință al deciziei referitoare la informațiile obligatorii privind originea în declarația vamală este stipulată numai în anexa B la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (3) ca notă la elementul de date 12 12 001 000.
(2) Pentru a permite o monitorizare adecvată de către autoritățile vamale a utilizării unei decizii referitoare la informațiile obligatorii privind originea de către titularul acesteia și a respectării obligațiilor care decurg din decizia respectivă, cerința de a indica numărul de referință al deciziei în declarația vamală, prevăzută la articolul 20 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, trebuie să se aplice tuturor deciziilor referitoare la informațiile obligatorii.
(3) În cursul primei reuniuni tehnice privind regulile de origine tranzitorii, care a avut loc la Bruxelles la 5 februarie 2020, Uniunea și alte 20 părți contractante la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene (Convenția PEM) (4) au convenit să pună în aplicare regulile revizuite ale Convenției PEM (5) (denumite în continuare „regulile de origine tranzitorii”) în paralel cu regulile Convenției PEM, cu titlu tranzitoriu începând cu 1 septembrie 2021, până la adoptarea regulilor revizuite ale Convenției PEM.
(4) De la 1 septembrie 2021, au intrat deja în vigoare 13 protocoale bilaterale privind regulile de origine între Uniune și părțile contractante la Convenția PEM, ceea ce face ca regulile tranzitorii să fie aplicabile (6). Procesul de punere în aplicare a regulilor tranzitorii cu celelalte părți contractante avansează, sub rezerva finalizării de către părți a procedurilor de adoptare.
(5) Obiectivul regulilor de origine tranzitorii este de a introduce reguli mai flexibile pentru a facilita obținerea caracterului originar preferențial pentru mărfuri. Întrucât regulile de origine tranzitorii sunt, în general, mai relaxate decât cele din Convenția PEM, mărfurile care le îndeplinesc pe cele din urmă ar putea, de asemenea, să se califice drept originare în temeiul regulilor de origine tranzitorii, cu excepția anumitor produse agricole clasificate la capitolele 2, 4-15, 16 (cu excepția produselor pescărești prelucrate) și 17-24, în cazul în care regulile de origine tranzitorii nu sunt mai relaxate decât regulile de origine din Convenția PEM. Prin urmare, articolele 61 și 62 trebuie modificate pentru a introduce posibilitatea ca exportatorii din UE să solicite eliberarea unui certificat de circulație sau să întocmească o declarație de origine pe baza declarațiilor furnizorului făcute în contextul Convenției PEM.
(6) Regulile de origine tranzitorii sunt aplicabile în paralel cu regulile de origine din Convenția PEM, ceea ce creează două zone de cumul distincte. Prin urmare, în declarația furnizorului, acesta trebuie să menționeze cadrul juridic utilizat pentru determinarea originii mărfurilor, permițându-i exportatorului să determine caracterul originar al mărfurilor în temeiul cadrului corect pentru materialele care îndeplinesc ambele seturi de reguli de origine.
(7) Declarația furnizorului din anexele 22-17 și 22-18 la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 se utilizează pentru produsele care nu au caracter originar preferențial. Având în vedere că respectivele produse pot fi fabricate numai prin utilizarea de materiale fără caracter originar, completarea celui de al doilea punct al declarației trebuie să fie opțională. Prin urmare, notele de subsol 4 și 5 din anexa 22-17 la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 și notele de subsol 5 și 6 din anexa 22-18 trebuie modificate în consecință.
(8) În conformitate cu articolul 61 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, furnizorii pot furniza declarațiile furnizorului în orice moment chiar și după livrarea mărfurilor și, în conformitate cu articolul 62 alineatul (2) litera (b) din regulamentul respectiv, declarațiile pe termen lung ale furnizorului se întocmesc pentru transporturile expediate în decursul unei perioade care nu poate fi cu mai mult de 12 luni înainte sau cu mai mult de 6 luni după data emiterii declarației pe termen lung a furnizorului. Pentru a utiliza declarațiile furnizorului emise înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare pentru stocurile de materiale constituite după 1 septembrie 2021, prezentul regulament trebuie să se aplice de la 1 septembrie 2021, data intrării în vigoare a regulilor de origine tranzitorii între Uniune și mai multe părți contractante la Convenția PEM.
(9) Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie modificat în consecință.
(10) Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului Vamal,