Recitale
(1) Regulamentul (UE) nr. 536/2014 stabilește cadrul juridic pentru efectuarea de studii clinice intervenționale cu medicamente de uz uman în Uniune pentru a asigura faptul că drepturile, siguranța și bunăstarea subiecților („participanților”) sunt protejate și că datele generate sunt fiabile și solide. În special, deși responsabilitatea generală pentru asigurarea siguranței participanților revine sponsorului studiului clinic intervențional, aceasta este consolidată printr-o supraveghere suplimentară din partea statelor membre, inclusiv prin cooperarea acestora în ceea ce privește evaluarea siguranței medicamentelor pentru investigație clinică.
(2) Articolele 42 și 43 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014 prevăd că sponsorul unui studiu clinic intervențional trebuie să raporteze reacțiile adverse grave neașteptate suspectate la medicamentele pentru investigație clinică utilizate în cadrul studiului clinic intervențional și să prezinte anual Agenției Europene pentru Medicamente („agenția”) rapoarte privind siguranța prin intermediul bazei de date menționate la articolul 40 alineatul (1) din regulamentul menționat. Informațiile raportate în temeiul dispozițiilor respective trebuie transmise de către agenție statelor membre în cauză, care trebuie să coopereze la evaluarea informațiilor respective, cu implicarea comitetului de etică competent, după caz, în conformitate cu articolul 44 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014.
(3) Instituirea unui cadru prin stabilirea normelor pentru cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește evaluarea informațiilor și a rapoartelor prezentate în temeiul articolelor 42 și 43 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014 consolidează armonizarea siguranței și sporește controlul supravegherii siguranței în Uniune. Acest lucru trebuie să consolideze siguranța participanților în studiile clinice intervenționale și să contribuie la îmbunătățirea robusteții datelor în ceea ce privește profilul de siguranță al medicamentelor pentru investigație clinică și al substanțelor active corespunzătoare acestora.
(4) Supravegherea siguranței substanțelor active utilizate ca medicamente pentru investigație clinică în studiile clinice intervenționale autorizate într-un singur stat membru (substanțe active mononaționale), a substanțelor active din medicamentele pentru investigație clinică utilizate ca referință, inclusiv ca placebo, și a substanțelor active utilizate în medicamentele auxiliare nu trebuie să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(5) Pentru a asigura o cooperare eficace și eficientă între statele membre în ceea ce privește evaluarea informațiilor și a rapoartelor prezentate în temeiul articolelor 42 și 43 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014, pentru fiecare substanță activă utilizată în medicamentele pentru investigație clinică, trebuie să fie desemnat un stat membru care să evalueze informațiile și rapoartele respective („statul membru responsabil de evaluarea siguranței”), pe baza unei repartizări echitabile a volumului de muncă între statele membre și a expertizei existente privind substanța activă dată.
(6) Ținând seama de numărul mare de substanțe active a căror examinare este abandonată pe parcursul ciclului de dezvoltare și de faptul că numai o parte dintre substanțele active vor fi investigate ca substanțe active multinaționale în Uniune, informațiile privind siguranța pentru o substanță activă mononațională trebuie să fie evaluate de statul membru raportor. Respectivele evaluări efectuate de statul membru raportor trebuie să fie înregistrate astfel încât să asigure transparența și să permită continuitatea în cazul în care o substanță activă inițial mononațională devine o substanță activă multinațională, de exemplu prin extinderea studiului clinic intervențional la un alt stat membru sau în cazul în care un alt stat membru a autorizat un studiu clinic intervențional care implică aceeași substanță activă. Odată ce o substanță activă mononațională devine multinațională, aceasta trebuie să beneficieze de o evaluare coordonată a siguranței.
(7) Selectarea primului stat membru responsabil de evaluarea siguranței în cazul unei substanțe active în ceea ce privește cooperarea în materie de siguranță este determinată de statul membru raportor, menționat la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014, al primului studiu clinic intervențional care utilizează această substanță activă în Uniune. Statul membru raportor trebuie să selecteze statul membru responsabil de evaluarea siguranței atunci când mai multe state membre își exprimă interesul, respectiv când niciun stat membru nu își exprimă interesul, de a deveni stat membru responsabil de evaluarea siguranței pentru o substanță activă.
(8) Sarcinile legate de evaluarea siguranței trebuie să fie repartizate în mod proporțional între statele membre. Volumul de muncă legat de supravegherea siguranței unei substanțe active poate depinde, printre altele, de cunoștințele existente privind siguranța substanței active și de adaptările la riscuri în ceea ce privește frecvența examinării și amploarea evaluărilor.
(9) Pentru a menține o distribuire proporțională a volumului de muncă între statele membre de-a lungul timpului, trebuie să fie posibil, la cererea statului membru inițial responsabil de evaluarea siguranței, să se transfere rolul de stat membru responsabil de evaluarea siguranței atunci când statul membru inițial responsabil de evaluarea siguranței nu mai este un stat membru vizat în niciun studiu clinic intervențional care implică utilizarea unei substanțe active sau când volumul său de muncă legat de rolul de stat membru responsabil de evaluarea siguranței devine disproporționat de mare în comparație cu volumul de muncă al celorlalte state membre. Cu toate acestea, este necesar să se asigure continuitatea evaluării siguranței în orice moment pe parcursul procesului de reselecție a statului membru responsabil de evaluarea siguranței.
(10) Statele membre responsabile de evaluarea siguranței trebuie să evalueze informațiile transmise ca reacții adverse grave neașteptate suspectate, precum și informațiile conținute în rapoartele anuale privind siguranța, menționate la articolele 42 și 43 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014. Atunci când apar probleme de siguranță ca urmare a acestor evaluări, statul membru responsabil de evaluarea siguranței trebuie să elaboreze recomandări generale cu privire la siguranța substanței active pentru statele membre raportoare și pentru statele membre vizate de studiile clinice intervenționale care implică medicamente pentru investigație clinică ce conțin substanță activă respectivă. Acest lucru permite statelor membre raportoare relevante și statelor membre în cauză să ia măsuri corective adecvate și proporționale și alte acțiuni pentru supravegherea siguranței substanței active, atunci când acest lucru este necesar.
(11) În plus, statele membre raportoare pot lua în considerare implicarea statului membru responsabil de evaluarea siguranței în evaluarea cererilor de modificare substanțială a informațiilor de referință privind siguranța, transmise în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014. Modificările substanțiale ale informațiilor de referință privind siguranța pot avea implicații pentru determinarea caracterului așteptat al reacțiilor adverse grave și, prin urmare, pentru raportarea reacțiilor adverse grave neașteptate suspectate. Prin urmare, pentru a determina caracterul așteptat al reacțiilor adverse grave în legătură cu un medicament pentru investigație clinică, este oportun să se stabilească o abordare armonizată a evaluării siguranței utilizând, ca bază, un document de referință comun. Statul membru raportor și statele membre în cauză vor rămâne responsabile de evaluarea oricărei modificări substanțiale a informațiilor de referință privind siguranța.
(12) Pentru a consolida suplimentar supravegherea și armonizarea, precum și pentru a evita situația în care diferite state membre responsabile de evaluarea siguranței evaluează diferite medicamente pentru investigație clinică care utilizează aceeași substanță activă, este necesar ca, ori de câte ori este posibil, un singur stat membru responsabil de evaluarea siguranței să evalueze siguranța tuturor medicamentelor pentru investigație clinică care conțin aceeași substanță activă, indiferent de forma farmaceutică, concentrația sau indicația studiată și indiferent dacă acestea sunt utilizate în mai multe studii clinice intervenționale gestionate de același sponsor sau de sponsori diferiți. O astfel de abordare coordonată a evaluării siguranței, bazată mai degrabă pe substanța activă decât pe medicamentul pentru investigație clinică, evită dublarea eforturilor și, în același timp, oferă statelor membre responsabile de evaluarea siguranței un context suficient pentru evaluările privind siguranța acesteia. Această abordare este, de asemenea, în conformitate cu orientările relevante privind Development Safety Update Report (raportul actualizat privind siguranța) al Consiliului internațional pentru armonizarea cerințelor tehnice de înregistrare a produselor farmaceutice de uz uman (ICH E2F), care recomandă un raport actualizat unic privind siguranța pentru o substanță activă, în vederea promovării unei analize cuprinzătoare.
(13) Trebuie adoptată o abordare bazată pe riscuri în ceea ce privește frecvența examinării informațiilor privind siguranța, amploarea evaluării acestora și termenele de evaluare și raportare. Adaptările la riscuri trebuie să depindă de cunoștințele despre profilul de siguranță al substanței active. De exemplu, substanțele active care dețin o autorizație de introducere pe piață în Uniune pot fi examinate mai rar în comparație cu substanțele active neautorizate.
(14) Sistemele de informații relevante care sunt gestionate de agenție, inclusiv Sistemul de informații privind studiile clinice intervenționale, baza de date EudraVigilance și Dicționarul de Medicamente al UE, trebuie să sprijine cooperarea statelor membre în ceea ce privește evaluarea siguranței substanțelor active utilizate ca medicamente pentru investigație clinică în studiile clinice intervenționale. Acest lucru ar permite integrarea informațiilor privind evaluarea siguranței studiilor clinice intervenționale și cooperarea în acest domeniu, ceea ce va contribui în mod semnificativ la o mai bună înțelegere a siguranței medicamentelor care sunt planificate să intre sau care sunt deja disponibile pe piața Uniunii.
(15) Comisia trebuie să fie în măsură să verifice dacă statele membre supraveghează în mod corect respectarea normelor stabilite pentru evaluarea coordonată a siguranței în ceea ce privește informațiile prezentate în rapoartele privind reacțiile adverse grave neașteptate suspectate și în rapoartele anuale privind siguranța.
(16) Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamente de uz uman instituit prin Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2).
(17) Prezentul regulament trebuie să se aplice de la aceeași dată ca și Regulamentul (UE) nr. 536/2014,