Recitale
(1) Acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Vanuatu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (1) (denumit în continuare „acordul”) a fost semnat la 28 mai 2015 și a fost încheiat la 12 februarie 2016 prin Decizia (UE) 2016/272 a Consiliului (2). Acordul facilitează călătoriile în Uniune ale cetățenilor Republicii Vanuatu și călătoriile în Vanuatu ale cetățenilor Uniunii.
(2) Acordul se bazează pe dorința comună a părților contractante de a încuraja contactele interpersonale, de a stimula turismul și de a revigora relațiile comerciale dintre Uniune și Vanuatu.
(3) În temeiul articolului 8 alineatul (4) din acord, oricare dintre părțile contractante poate suspenda, integral sau parțial, aplicarea acordului, în special din motive de ordine publică și de protecție a securității naționale. Decizia de suspendare se notifică celeilalte părți contractante cu cel puțin 2 luni înainte de intrarea sa în vigoare. În cazul în care motivele suspendării încetează să existe, partea contractantă care a suspendat aplicarea acordului informează imediat cealaltă parte contractantă și ridică suspendarea.
(4) Vanuatu a instituit sisteme de acordare a cetățeniei pentru investitori prin care a acordat cetățenia Republicii Vanuatu unor resortisanți ai altor țări care nu avuseseră anterior nicio legătură cu Vanuatu, emițând decizii pozitive în cazul marii majorități a cererilor. Pe baza informațiilor furnizate de Biroul de pașapoarte al Vanuatu la 14 iunie 2021, până în martie 2021, Vanuatu a emis peste 10 500 de pașapoarte în cadrul unor astfel de sisteme, cu o rată de respingere extrem de scăzută. Acest lucru ridică semne de întrebare cu privire la fiabilitatea controalelor de securitate și a verificării antecedentelor solicitanților efectuate de autoritățile Republicii Vanuatu.
(5) În cadrul schimburilor din octombrie 2017, noiembrie 2019, iunie 2020 și martie 2021, Comisia și-a exprimat profunda îngrijorare și a avertizat guvernul Republicii Vanuatu cu privire la posibilitatea reintroducerii obligativității vizelor. Explicațiile furnizate de Republica Vanuatu nu au fost suficiente pentru a atenua preocupările respective.
(6) Acordarea cetățeniei Republicii Vanuatu solicitanților înscriși în bazele de date ale Interpol contrazice asigurările anterioare ale autorităților Republicii Vanuatu în ceea ce privește controalele de securitate și ridică noi semne de întrebare cu privire la fiabilitatea procedurilor privind controalele de securitate aferente sistemelor menționate.
(7) Printre țările de origine ale solicitanților care au obținut cetățenia Republicii Vanuatu se numără mai multe țări ai căror resortisanți sunt obligați să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale Uniunii. În plus, Comisia și-a exprimat îngrijorarea cu privire la absența cerințelor privind prezența fizică sau reședința, la perioadele scurte de prelucrare a cererilor în cadrul sistemelor și la lipsa schimbului sistematic de informații cu țările de origine ale solicitanților sau cu țările în care aceștia își aveau reședința principală anterioară. Comisia a ajuns la concluzia că examinarea cererilor din cadrul sistemelor Republicii Vanuatu de acordare a cetățeniei pentru investitori nu garantează un nivel ridicat de securitate.
(8) Suspendarea aplicării acordului ar trebui să se limiteze la pașapoartele simple eliberate începând cu 25 mai 2015, când numărul solicitanților care au obținut cetățenie prin intermediul sistemelor Republicii Vanuatu de acordare a cetățeniei pentru investitori a început să crească în mod semnificativ.
(9) Prin urmare, aplicarea acordului ar trebui să fie suspendată în ceea ce privește cetățenii Republicii Vanuatu care dețin un pașaport simplu eliberat de Vanuatu începând cu 25 mai 2015.
(10) Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (3); prin urmare Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,