Recitale
(1) Decizia nr. 1313/2013/UE stabilește cadrul juridic al rescEU. Aceasta este o rezervă de capacități la nivelul Uniunii ce vizează oferirea de asistență în situații covârșitoare în care capacitățile totale existente la nivel național și cele angajate de statele membre în cadrul Rezervei europene de protecție civilă nu sunt în măsură să asigure un răspuns eficace în caz de dezastre naturale și provocate de om.
(2) În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE, capacitățile rescEU trebuie să fie stabilite ținând seama de riscurile identificate și emergente, de capacitățile generale și de lacunele de la nivelul Uniunii. Sunt patru domenii asupra cărora rescEU ar trebui să se concentreze în mod special, și anume: combaterea aeriană a incendiilor forestiere, incidentele chimice, biologice, radiologice și nucleare („CBRN”), răspunsul medical de urgență, precum și transporturile și logistica.
(3) Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 a Comisiei (2) stabilește componența inițială a rescEU în ceea ce privește capacitățile și cerințele de calitate. Până în prezent, rezerva rescEU a fost formată din capacități de combatere aeriană a incendiilor forestiere, din capacități de evacuare aeriană medicală, din echipe medicale de urgență și capacități de constituire de stocuri de echipamente medicale și/sau de echipamente individuale de protecție („capacități de constituire de stocuri medicale”), din capacități de decontaminare chimică, biologică, radiologică și nucleară (CBRN) și capacități de constituire de stocuri CBRN.
(4) Dintr-o analiză a riscurilor identificate și emergente, precum și a capacităților și a lacunelor la nivelul Uniunii a reieșit necesitatea prevederii unor capacități de adăpostire temporară.
(5) Necesitatea de a aborda lacunele calitative și cantitative în ceea ce privește capacitățile de adăpostire a fost identificată în ultimii anii în urma unei serii de operațiuni ale mecanismului de protecție civilă al Uniunii („mecanismul Uniunii”) și s-a reflectat în „Studiul de evaluare a definițiilor, a lacunelor și a costurilor capacităților de răspuns pentru mecanismul de protecție civilă al Uniunii” (3) din 2019. În plus, experiența operativă dobândită în urma cutremurelor care au lovit Croația în martie 2020 și în decembrie 2020 a confirmat existența unui deficit în ceea ce privește capacitățile de adăpostire, în pofida operațiunilor de răspuns rapid derulate în cadrul mecanismului Uniunii la care au participat mai multe state membre.
(6) Principalul scop al capacității de adăpostire temporară rescEU, atunci când este trimisă pe teren pe durata unei operațiuni de răspuns derulate în cadrul mecanismului Uniunii, este acela de a oferi adăpost temporar populației afectate, ceea ce presupune spațiu de cazare, instalații igienico-sanitare, spații pentru serviciile medicale de bază și pentru adunările sociale.
(7) Capacitatea de adăpostire temporară din cadrul rescEU ar trebui să fie constituită dintr-o rezervă fizică de bunuri de înaltă calitate pentru un răspuns rapid și/sau dintr-o rezervă virtuală de bunuri adaptabile care ar putea fi trimise pe teren într-o etapă ulterioară, atunci când sunt necesare pentru operațiuni de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii.
(8) În conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din Decizia nr. 1313/2013/UE, cerințele de calitate pentru capacitățile de răspuns care fac parte din rescEU trebuie definite în consultare cu statele membre. Standardele minime pentru capacitățile de adăpostire temporară ar trebui să aibă la bază standardele în materie de adăpostire prevăzute la capitolul „Shelter and Settlement” (Adăpost și așezare) din manualul cu titlul Sphere Handbook (4).
(9) Ar trebui instituite capacități de adăpostire temporară pentru a răspunde riscurilor cu probabilitate redusă de producere și cu impact major, în conformitate cu categoriile menționate la articolul 3d din Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 și după consultarea statelor membre.
(10) Pentru a oferi asistență financiară din partea Uniunii pentru dezvoltarea unor astfel de capacități de adăpostire temporară, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE, ar trebui stabilite costurile eligibile ținând seama de categoriile prevăzute în anexa Ia la decizia respectivă.
(11) Inițiativa globală a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind echipele medicale de urgență a revizuit recent standardele (5) pentru capacitățile ce constau în echipe medicale de urgență de tip 3 (asistență medicală specializată în spital). Prin urmare, cerințele de calitate pentru acest tip de echipe medicale de urgență în cadrul rescEU ar trebui modificate în consecință.
(12) Din învățămintele desprinse în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 a reieșit nevoia de unei flexibilități și a unei modularități suplimentare a capacităților echipelor medicale de urgență rescEU. Prin urmare, rescEU ar trebui să includă capacități ale echipelor medicale de urgență de tip 2 (îngrijiri chirurgicale de urgență în spital), completate de servicii de asistență medicală specializată, în conformitate cu standardele inițiativei globale a OMS privind echipele medicale de urgență.
(13) Prin urmare, este necesar ca Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 să fie modificată în consecință.
(14) Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 33 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE,