Recitale
(1) Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește norme privind obligația operatorilor de a înregistra unitățile de acvacultură și obligațiile de ținere a evidențelor ale operatorilor de unități de acvacultură și ale transportatorilor de animale acvatice. În plus, regulamentul respectiv prevede că Comisia poate stabili norme de punere în aplicare privind tipurile de unități de acvacultură care pot fi exonerate de statele membre de la cerința de înregistrare, deoarece prezintă un risc nesemnificativ de răspândire a bolilor listate sau emergente, precum și norme de punere în aplicare privind tipurile de unități de acvacultură și transportatori de animale acvatice care pot fi exonerate de statele membre de la obligația de a ține anumite tipuri de evidențe. În consecință, este oportun să se prevadă astfel de norme în prezentul regulament. În plus, întrucât Regulamentul delegat (UE) 2020/691 al Comisiei (2) a fost adoptat în cadrul Regulamentului (UE) 2016/429 și stabilește norme privind animalele acvatice, definițiile prevăzute în regulamentul delegat respectiv trebuie să se aplice, de asemenea, în sensul prezentului regulament.
(2) Definiția termenului „unitate” prevăzută la articolul 4 punctul 27 din Regulamentul (UE) 2016/429 este cuprinzătoare, la fel ca definiția termenului „acvacultură”, care este prevăzută la punctul 6 din articolul respectiv. Prin urmare, este oportun ca împuternicirea acordată Comisiei prin articolul 175 alineatul (2) din regulamentul respectiv să fie utilizată pentru a permite statelor membre să exonereze anumite tipuri de unități de acvacultură care prezintă un risc nesemnificativ de la cerința de înregistrare de către autoritatea competentă.
(3) Anumite unități de acvacultură care sunt instalații închise sau care nu evacuează efluenți direct în apele naturale prezintă un risc scăzut de contaminare a apelor deschise. Atunci când se iau în considerare factori suplimentari, cum ar fi circulația animalelor acvatice înspre și dinspre unitate, precum și speciile, categoriile și numărul de animale deținute în unitate, se poate considera că unele dintre aceste unități de acvacultură prezintă un risc nesemnificativ de răspândire a bolilor și, prin urmare, pot fi exonerate de statele membre de la cerința de înregistrare.
(4) Animalele acvatice ornamentale sunt adesea ținute ca animale de companie în incinte care nu sunt gospodării. Astfel de incinte sunt acoperite de definiția termenului „unitate” prevăzută la articolul 4 punctul (27) din Regulamentul (UE) 2016/429. În mod similar, incintele în care animalele de acvacultură sunt deținute în scopul îngrijirii sănătății și în alte scopuri similare sunt incluse în definiția „unității”. De asemenea, animalele de acvacultură sunt adesea ținute expuse în restaurante în așteptarea achiziției pentru consumul uman și, uneori, și în iazuri sau rezervoare din gospodării, destinate consumului uman. În cazul în care astfel de unități de acvacultură sunt instalații închise sau nu evacuează efluenți direct în apele naturale și nu transportă animale de acvacultură, ele prezintă un risc nesemnificativ și, prin urmare, statelor membre trebuie să li se permită să le scutească de obligația de înregistrare.
(5) În anumite cazuri, în funcție de tipul de instalație pentru acvacultură în cauză, trebuie să fie îndeplinite, de asemenea, cerințe suplimentare pentru a atenua riscurile de îmbolnăvire și pentru a face posibilă exonerarea de la înregistrare. De exemplu, magazinele de vânzare cu amănuntul care vând specii ornamentale crescătorilor individuali de animale de companie sau instalațiilor de agrement sau gospodăriilor în care animalele de acvacultură sunt ținute în aer liber în iazuri sau rezervoare ca destinație finală trebuie să fie aprovizionate direct de la o unitate de acvacultură autorizată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/429, pentru a fi exonerate de către statele membre de la obligația de înregistrare.
(6) Unitățile de acvacultură care sunt alcătuite din viviere flotabile sau alte structuri în care, anterior, animalele acvatice sălbatice sunt ținute temporar în ape naturale, în aceeași unitate epidemiologică ca cea în care au fost capturate, în așteptarea recoltării în vederea consumului uman, prezintă, de asemenea, un risc nesemnificativ de îmbolnăvire și pot fi exonerate de statele membre de la cerința de înregistrare.
(7) Ținerea evidențelor este importantă pentru trasabilitatea animalelor de acvacultură. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe, pot fi acordate derogări de la cerința ca operatorii să țină astfel de evidențe atunci când riscul asociat unui anumit tip de unitate de acvacultură este scăzut. Unitățile de acvacultură înregistrate în conformitate cu articolul 173 din Regulamentul (UE) 2016/429, care nu deplasează animale de acvacultură către alte unități de acvacultură sau care nu le eliberează în natură, prezintă un nivel de risc mai scăzut decât cele care trebuie să fie autorizate în conformitate cu articolele 176 sau 177 din regulamentul respectiv. Prin urmare, astfel de unități de acvacultură înregistrate pot fi exonerate de statele membre de la obligația de a ține anumite registre.
(8) Transportatorii anumitor categorii de animale acvatice, care sunt transportate în condiții de biosecuritate, pot fi, de asemenea, exonerați de statele membre de la obligația de a ține anumite evidențe. Categoriile de animale acvatice și detaliile privind condițiile în care acestea trebuie să fie transportate, precum și evidențele de la care sunt exonerate trebuie să fie stabilite în prezentul regulament.
(9) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,