Recitale
(1) Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale de contabilitate și interpretări existente la 15 octombrie 2008.
(2) La 18 mai 2017, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a publicat Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 17 Contracte de asigurare, iar la 25 iunie 2020, amendamente la IFRS 17 („IFRS 17”).
(3) Adoptarea IFRS 17 antrenează modificări ale următoarelor standarde sau interpretări ale standardelor: IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, IFRS 3 Combinări de întreprinderi, IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte, IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat, IFRS 9 Instrumente financiare, IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții, Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 1 Prezentarea situațiilor financiare, IAS 7 Situația fluxurilor de trezorerie, IAS 16 Imobilizări corporale, IAS 19 Beneficiile angajaților, IAS 28 Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație, IAS 32 Instrumente financiare: prezentare, IAS 36 Deprecierea activelor, IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente, IAS 38 Imobilizări necorporale, IAS 40 Investiții imobiliare și Interpretarea Comitetului pentru interpretarea standardelor SIC-27 Evaluarea fondului economic al tranzacțiilor care implică forma legală a unui contract de leasing.
(4) IFRS 17 oferă o abordare cuprinzătoare a contabilizării contractelor de asigurare. Obiectivul IFRS 17 este de a asigura faptul că o societate prezintă în situațiile sale financiare informații relevante care să reprezinte contractele de asigurare cu fidelitate. Informațiile respective le oferă utilizatorilor de situații financiare o bază solidă pentru a evalua efectul contractelor de asigurare asupra poziției financiare, a performanței financiare și a fluxurilor de trezorerie ale societății.
(5) IFRS 17 se aplică contractelor de asigurare, contractelor de reasigurare, precum și contractelor de investiții cu particularități de participare discreționară. Există în Uniune numeroase contracte diferite de asigurare de viață și de economii de viață, cu o datorie totală care reprezintă, conform celor mai bune estimări, aproximativ 5,9 mii de miliarde EUR (excluzând contractele unit-linked). În mai multe state membre, unele dintre aceste contracte au particularități de participare directă și discreționară, care permit partajarea riscurilor și a fluxurilor de trezorerie între generații diferite de deținători de polițe de asigurare.
(6) Într-o serie de state membre, contractele de asigurare de viață sunt și ele gestionate pe mai multe generații pentru a reduce expunerea la riscurile de rată a dobânzii și de longevitate și au un portofoliu specific de active-suport pentru datoria asociată contractelor de asigurare, însă aceste contracte nu au particularități de participare directă, astfel cum sunt definite în IFRS 17. În cazul în care îndeplinesc cerințele Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) și după aprobarea de către autoritățile de supraveghere a asigurărilor, unele dintre contractele respective pot aplica prima de echilibrare pentru calcularea ratei Solvabilitate II.
(7) Uniunea poate adopta IFRS 17, astfel cum a fost publicat de IASB, numai dacă îndeplinește criteriile pentru adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.
(8) În avizul său cu privire la aprobare, Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG) a concluzionat că IFRS 17 îndeplinește criteriile pentru adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. Cu toate acestea, EFRAG nu a ajuns la un consens cu privire la măsura în care gruparea în cohorte anuale a contractelor mutualizate intergenerațional și a contractelor corelate cu fluxuri de trezorerie îndeplinește criteriile tehnice de aprobare sau este favorabilă interesului public european. Acest lucru este în concordanță cu opiniile exprimate de părțile interesate în legătură cu avizul EFRAG privind aprobarea, precum și cu opiniile exprimate de experții din statele membre în cadrul Comitetului de reglementare contabilă.
(9) Societățile din Uniune ar trebui să poată aplica IFRS 17, astfel cum a fost publicat de IASB, pentru a facilita cotarea în țări terțe sau pentru a răspunde așteptărilor investitorilor la nivel mondial.
(10) Cu toate acestea, cerința privind cohorta anuală ca unitate de cont pentru grupurile de contracte de asigurare și de investiții nu reflectă întotdeauna modelul de afaceri și nici caracteristicile juridice și contractuale ale contractelor mutualizate intergenerațional și ale contractelor corelate cu fluxuri de trezorerie menționate la considerentele 5 și 6. Contractele respective reprezintă peste 70 % din totalul datoriei asociate contractelor de asigurare de viață din Uniune. Aplicarea cerinței privind cohorta anuală în cazul acestor contracte nu are întotdeauna un raport costuri-beneficii favorabil.
(11) Având în vedere că IFRS se aplică în contextul pieței de capital mondiale, abaterile de la IFRS ar trebui să se limiteze la circumstanțe excepționale și să aibă un domeniu de aplicare restrâns.
(12) Prin urmare, fără a aduce atingere definiției grupului de contracte de asigurare prevăzute în apendicele A la anexa la prezentul regulament, societățile din Uniune ar trebui să aibă opțiunea de a excepta contractele mutualizate intergenerațional și contractele corelate cu fluxuri de trezorerie de la cerința privind cohorta anuală prevăzută în IFRS 17.
(13) Investitorii ar trebui să poată înțelege dacă o societate a aplicat exceptarea de la cerința privind cohorta anuală pentru grupurile de contracte. Prin urmare, în conformitate cu Standardul Internațional de Contabilitate 1 Prezentarea situațiilor financiare, o societate ar trebui să prezinte, în notele la situațiile sale financiare, utilizarea acestei exceptări ca politică contabilă semnificativă și să furnizeze alte informații explicative, cum ar fi portofoliile pentru care a aplicat exceptarea. Acest lucru nu ar trebui să implice o evaluare cantitativă a impactului utilizării exceptării opționale de la cerința privind cohorta anuală.
(14) Până la 31 decembrie 2027, Comisia ar trebui să revizuiască exceptarea contractelor mutualizate intergenerațional și a contractelor corelate cu fluxuri de trezorerie de la cerința privind cohorta anuală, ținând seama de revizuirea IASB ulterioară punerii în aplicare a IFRS 17.
(15) Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 ar trebui modificat în consecință.
(16) Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,