Recitale
(1) Cerința de fonduri proprii suplimentare menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2) și cerința amortizorului combinat definită la articolul 128 primul paragraf punctul 6 din directiva respectivă sunt date de intrare pentru calcularea cuantumului pentru absorbția pierderilor și a cuantumului recapitalizării prevăzute la articolul 45c alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE. Autoritățile de rezoluție trebuie să utilizeze aceste cerințe pentru a stabili cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile (MREL) menționată la articolul 45 alineatul (1) din directiva respectivă.
(2) În conformitate cu articolul 45e alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, entitățile de rezoluție trebuie să respecte MREL la nivelul consolidat al grupului de rezoluție. Un grup de rezoluție, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 83b din Directiva 2014/59/UE, poate să nu fie întotdeauna identic cu un grup definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 26 din directiva respectivă, în special atunci când un astfel de grup este alcătuit din mai multe grupuri de rezoluție. În conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3), cerința de fonduri proprii suplimentare și cerința amortizorului combinat se aplică instituției-mamă din Uniune la nivelul consolidat al grupului de rezoluție. Cu toate acestea, s-ar putea ca aceste cerințe să nu se aplice entității de rezoluție la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, deoarece este posibil ca grupul de rezoluție să nu acopere întregul grup. Prin urmare, este necesar să se specifice o metodologie privind estimarea cerințelor respective în situația descrisă anterior.
(3) Faptul că cuantumul total al expunerii la risc al unui grup de rezoluție reprezintă aproape integralitatea cuantumului expunerii la risc al unui grup este un indiciu că riscurile sau elementele de risc prezente în respectivul grup de rezoluție nu diferă în mod semnificativ de cele prezente în grup. În acest caz, autoritatea de rezoluție ar trebui să utilizeze cerința de fonduri proprii suplimentare care se aplică instituției-mamă din Uniune la nivelul consolidat al grupului ca o estimare a cerinței de fonduri proprii suplimentare atunci când stabilește MREL care se aplică entității de rezoluție la nivelul consolidat al grupului de rezoluție.
(4) De asemenea, faptul că cuantumul total al expunerii la risc al unui grup de rezoluție poate fi atribuit aproape în întregime unei entități din cadrul respectivului grup de rezoluție este un indiciu că riscurile sau elementele de risc prezente în respectivul grup de rezoluție nu diferă în mod semnificativ de cele prezente în entitatea respectivă a grupului de rezoluție. În consecință, în cazul în care cuantumul total al expunerii la risc al grupului de rezoluție nu diferă în mod semnificativ de cel al celei mai mari entități din cadrul respectivului grup de rezoluție, autoritatea de rezoluție ar trebui să utilizeze cerința de fonduri proprii suplimentare aferentă celei mai mari entități ca o estimare a cerinței de fonduri proprii suplimentare atunci când stabilește MREL pentru entitatea de rezoluție la nivelul consolidat al grupului de rezoluție.
(5) În cazul în care un grup de rezoluție este mai complex, iar particularitățile sale nu pot fi pe deplin captate prin reflectarea cerinței de fonduri proprii suplimentare care se aplică fie instituției-mamă din Uniune la nivelul consolidat al grupului, fie celei mai mari entități din grupul de rezoluție, autoritățile de rezoluție ar trebui să utilizeze estimări diferite pentru cerința de fonduri proprii suplimentare a entității de rezoluție la nivelul consolidat al grupului de rezoluție. În cazul în care cerința de fonduri proprii suplimentare care se aplică instituției-mamă din Uniune la nivelul consolidat al grupului este mai mare decât cerința de fonduri proprii suplimentare a fiecărei entități din grupul de rezoluție, cerința de fonduri proprii suplimentare care se aplică instituției-mamă din Uniune la nivelul consolidat al grupului ar trebui să servească drept bază pentru estimarea cerinței de fonduri proprii suplimentare a entității de rezoluție la nivelul consolidat al grupului de rezoluție. În acest caz, autoritățile de rezoluție ar trebui, pe baza informațiilor furnizate de autoritatea competentă, să încerce să ajusteze estimarea respectivă pentru a reflecta riscurile specifice ale grupului de rezoluție în raport cu riscurile instituției-mamă din Uniune la nivelul consolidat al grupului. Ajustarea respectivă ar trebui să țină seama de faptul că este posibil ca unele riscuri ale grupului de rezoluție să nu fie prezente în alte entități ale grupului care nu fac parte din grupul de rezoluție sau ca unele riscuri care sunt prezente în respectivele entități ale grupului să nu fie prezente în grupul de rezoluție ca atare.
(6) Faptul că una sau mai multe cerințe individuale din cadrul grupului de rezoluție sunt mai mari decât cerința de fonduri proprii suplimentare care se aplică instituției-mamă din Uniune la nivelul consolidat al grupului este un indiciu al riscurilor sau al elementelor de risc nesistemice din cadrul grupului de rezoluție. Aceste riscuri sau elemente de risc nesistemice pot fi mai puțin importante atunci când sunt luate în considerare în cadrul grupului la nivel consolidat, de exemplu din cauză că pot fi compensate prin factori de contracarare a riscurilor din afara grupului de rezoluție. Pentru a estima cerința de fonduri proprii suplimentare a entității de rezoluție la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, autoritatea de rezoluție ar trebui, prin urmare, ori de câte ori apare această situație, să compare o estimare bazată pe ajustări ale cerinței de fonduri proprii suplimentare aplicabile instituției-mamă din Uniune la nivelul consolidat al grupului cu o estimare bazată pe media ponderată a cerințelor de fonduri proprii suplimentare ale tuturor entităților din grupul de rezoluție. Autoritatea de rezoluție ar trebui să utilizeze estimarea care corespunde celei mai ridicate cerințe ca dată de intrare pentru stabilirea MREL pentru entitatea de rezoluție la nivelul consolidat al grupului de rezoluție.
(7) Pentru a estima cerința de fonduri proprii suplimentare a entității de rezoluție la nivelul consolidat al grupului de rezoluție pentru grupuri mai complexe, autoritățile de rezoluție ar trebui, dacă este posibil, pe baza informațiilor furnizate de autoritatea competentă, să ajusteze cerința de fonduri proprii suplimentare a instituției-mamă din Uniune la nivelul consolidat al grupului pentru a reflecta faptul că anumite riscuri sau elemente de risc acoperite de respectiva cerință de fonduri proprii suplimentare nu sunt relevante pentru grupul de rezoluție vizat, de exemplu din cauza naturii sau a poziției lor geografice. Autoritățile de rezoluție ar trebui, de asemenea, dacă este posibil, pe baza informațiilor furnizate de autoritatea competentă, să efectueze ajustări ale cerinței respective pentru a ține seama de faptul că anumite riscuri sau elemente de risc ale grupului de rezoluție nu sunt reflectate pe deplin în respectiva cerință sau sunt compensate în cadrul acesteia, dar sunt totuși relevante pentru grupul de rezoluție. Toate ajustările ar trebui să se bazeze pe informațiile furnizate de autoritățile competente relevante, dacă sunt disponibile, deoarece autoritățile respective sunt responsabile pentru estimarea riscurilor curente la care sunt expuse entitățile dintr-un grup. Atunci când nu pot fi realizate asemenea ajustări, autoritatea de rezoluție ar trebui să utilizeze cerința neajustată de fonduri proprii suplimentare a instituției-mamă din Uniune la nivelul consolidat al grupului pentru a estima cerințele de fonduri proprii suplimentare ale entității de rezoluție la nivelul consolidat al grupului de rezoluție.
(8) Rata amortizorului de conservare a capitalului nu variază de la o instituție la alta. Prin urmare, rata respectivă ar trebui utilizată ca o estimare a amortizorului de conservare a capitalului al entității de rezoluție la nivelul consolidat al grupului de rezoluție.
(9) Pentru a reflecta structura planificată a grupului după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate, cerințele privind amortizoarele care vizează abordarea riscului sistemic, și anume amortizorul instituțiilor de importanță sistemică globală, amortizorul altor instituții de importanță sistemică și amortizorul de risc sistemic, ar trebui să fie considerate, în mod implicit, identice cu cerințele stabilite pentru entitatea care este cea mai apropiată, în ceea ce privește cuantumul total al expunerii la risc, de grupul de rezoluție.
(10) În conformitate cu articolul 45c alineatul (3) primul paragraf litera (a) punctul (ii) din Directiva 2014/59/UE, cuantumul recapitalizării este cuantumul care permite grupului de rezoluție rezultat în urma rezoluției să își restabilească conformitatea cu, printre alte cerințe, cerința de fonduri proprii suplimentare la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate. În conformitate cu articolul 45c alineatul (3) al șaptelea paragraf din Directiva 2014/59/UE, cuantumul necesar pentru a se asigura că, în urma rezoluției, entitatea de rezoluție este în măsură să mențină un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă adecvată trebuie să fie egal cu cerința amortizorului combinat care urmează să se aplice după aplicarea instrumentelor de rezoluție minus amortizorul anticiclic de capital. Cuantumul recapitalizării, inclusiv cuantumul necesar pentru a menține încrederea pieței, face parte din MREL și poate fi ajustat în sens descrescător sau crescător în conformitate cu articolul 45c alineatele (3) și (7) din Directiva 2014/59/UE pentru a reflecta modificările aduse grupului de rezoluție după aplicarea instrumentelor de rezoluție. În consecință, ar trebui să se estimeze numai cerințele privind fondurile proprii suplimentare și amortizorul combinat aplicate entității de rezoluție la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, care sunt utilizate pentru calibrarea MREL. Cu toate acestea, estimarea respectivă nu ar trebui să aducă atingere niciunei ajustări a cuantumului recapitalizării, nici cuantumului necesar pentru a menține încrederea pieței, atunci când se stabilește MREL în temeiul Directivei 2014/59/UE.
(11) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.
(12) Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4),