Recitale
(1) Instituțiile ar trebui să identifice determinanții de risc ai unei tranzacții cu instrumente financiare derivate prin calcularea determinanților de risc de care depind fluxurile de trezorerie ale tranzacției respective. Pentru a se asigura că instituțiile aplică o abordare armonizată pentru a realiza această identificare, acestea ar trebui cel puțin să aibă în vedere determinanții de risc enumerați în partea a treia titlul IV capitolul 1a secțiunea 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2) Metoda de identificare a tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate care au un singur determinant de risc semnificativ, în scopul încadrării respectivelor tranzacții cu instrumente financiare derivate în categoria de risc relevantă, ar trebui să fie simplă pentru toate cazurile în care principalul și singurul determinant de risc semnificativ al tranzacției cu instrumente financiare derivate este imediat identificabil pe baza naturii și a fluxurilor de trezorerie ale tranzacției respective.
(3) Swapurile pe rata dobânzii în monede diferite sunt utilizate de instituții pentru a acoperi riscul valutar care decurge din finanțarea sau din investițiile în valute. Deși aceste tranzacții depind în primul rând de determinanții de risc valutar, este posibil ca acestea să depindă și de alți determinanți de risc, precum determinanții de risc de rată a dobânzii. Totuși, întrucât experiența de pe piață arată că efectul acestor alți determinanți de risc este foarte adesea nesemnificativ pentru aceste tipuri specifice de tranzacții, faptul că o tranzacție aparține acestui tip ar trebui să fie suficient pentru a identifica tranzacția ca fiind o tranzacție cu instrumente financiare derivate cu un singur determinant de risc semnificativ.
(4) Indiferent de natura și de fluxurile de trezorerie ale unei tranzacții cu instrumente financiare derivate, ratele dobânzii utilizate pentru actualizarea fluxurilor de trezorerie ale tranzacției („rata de actualizare”) nu ar trebui să fie considerate un determinant de risc semnificativ. Obligarea instituțiilor să țină cont de rata de actualizare în cadrul metodei de identificare a tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate cu un singur determinant de risc semnificativ ar fi disproporționată și împovărătoare, deoarece experiența arată că acest determinant de risc are, de obicei, un efect mai limitat asupra valorii tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate decât ceilalți determinanți de risc de la care provin fluxurile lor de trezorerie.
(5) În cazul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate care au mai mult de un determinant de risc, instituțiile ar trebui să țină cont de sensibilitățile și de volatilitatea instrumentului-suport pentru a identifica determinanții de risc care sunt semnificativi în fiecare categorie de risc și determinantul de risc cel mai semnificativ din fiecare categorie de risc.
(6) În cazul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate care au mai mult de un determinant de risc și atunci când acești determinanți de risc se referă la categorii de risc diferite, este posibil să nu se poată concluziona care determinant de risc este semnificativ, chiar și după ce s-a ținut cont de sensibilitățile și de volatilitatea instrumentului-suport al tranzacției. În astfel de cazuri, instituțiile ar trebui, ca abordare de rezervă simplă și prudentă, să ia în considerare toți determinanții de risc semnificativi ai tranzacției și să încadreze, în consecință, tranzacția cu instrumente financiare derivate în categoriile de risc care corespund determinanților de risc respectivi, pe baza celor mai semnificativi determinanți de risc din fiecare categorie de risc.
(7) Metoda de identificare a tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate cu un singur determinant de risc semnificativ ar trebui aplicată doar în momentul inițierii, în cazul în aceste tranzacții cu instrumente financiare derivate au fost identificate la inițiere ca având un singur determinant de risc, întrucât acel unic determinant de risc este o caracteristică de bază a tranzacțiilor respective și, prin urmare, nu se preconizează modificarea acestuia. În cazul în care, la inițiere, tranzacțiile cu instrumente financiare derivate au fost identificate ca având mai mult de un determinant de risc, procesul de identificare a determinanților de risc semnificativi și a celui mai semnificativ determinant de risc ar trebui realizat trimestrial, astfel încât orice modificare a tranzacțiilor respective să poată fi reflectată în mod corespunzător în încadrarea respectivelor tranzacții cu instrumente financiare derivate în categoriile de risc relevante.
(8) Articolul 279a alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede că formula care trebuie utilizată pentru a calcula delta reglementat al opțiunilor call și put, atunci când sunt încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii care este compatibilă cu condițiile de piață în care ratele dobânzii pot fi negative, trebuie să fie specificată în conformitate cu evoluțiile internaționale în materie de reglementare. La 22 martie 2018, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) (2) a publicat documentul intitulat „Întrebări frecvente cu privire la abordarea standardizată Basel III pentru evaluarea expunerilor la riscul de credit al contrapărții”, în care a explicat că delta reglementat pentru opțiunile pe rata dobânzii în cazul unui mediu cu rate negative ale dobânzii ar trebui determinat printr-o formulă specifică, în care ratei dobânzii la vedere sau la termen și prețului de exercitare al opțiunii utilizate în formulă li se aplică un factor de decalare (λ), pentru a se asigura că respectiva rată a dobânzii la vedere sau la termen și respectivul preț de exercitare a opțiunii sunt pozitive.
(9) Pentru a da valori pozitive ratei dobânzii la vedere sau la termen și prețului de exercitare a opțiunii, ar trebui ca factorul de decalare λ să fie destul de mare pentru a le permite instituțiilor să calculeze delta reglementat al unei tranzacții prin formula prevăzută la articolul 279a alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dar, în același timp, destul de mic pentru a nu introduce un element de subiectivitate inutil în rezultatul calculului delta reglementat.
(10) Volatilitatea reglementată, care este unul dintre parametrii pentru calcularea delta reglementat, ar trebui determinată prin formula specifică pentru calcularea delta reglementat pentru opțiunile put și call din categoria de risc de rată a dobânzii. În acest sens, valoarea volatilității reglementate pentru opțiunile put și call din categoria de risc de rată a dobânzii, astfel cum este determinată în standardele internaționale adoptate de BCBS, este considerată adecvată pentru utilizarea sa în temeiul dreptului Uniunii.
(11) Pentru a le permite instituțiilor să determine dacă o tranzacție este o poziție lungă sau scurtă pe determinantul de risc principal, pe un determinant de risc semnificativ sau pe determinantul de risc cel mai semnificativ într-o anumită categorie de risc, ar trebui să se precizeze ce informații referitoare la tranzacție ar trebui să utilizeze instituțiile pentru a face această determinare. Pentru a se evita sarcinile inutile impuse instituțiilor, ar trebui să li se permită acestora să utilizeze aceleași informații pe care le utilizează și pentru identificarea determinanților de risc semnificativi.
(12) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.
(13) Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale implicate și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 (3),