Recitale
(1) Agenții de control biologic sunt dușmani, antagoniști sau concurenți naturali sau alte organisme care sunt utilizate pentru a controla, în mod direct sau indirect, organismele dăunătoare plantelor, inclusiv organismele dăunătoare de carantină, prin controlarea vectorilor lor, a buruienilor și a plantelor alogene invazive.
(2) În sensul prezentei decizii, sunt vizați numai agenții de control biologic nevertebrați (denumiți în continuare „ACB”), cum ar fi insectele, inclusiv insectele sterile masculi, acarienii și speciile de nematozi.
(3) Există o mare diversitate între statele membre în ceea ce privește abordările lor și tipurile de reglementări pe care le aplică diseminării, evaluării și circulației de ACB. Cu toate acestea, ACB nu au frontiere și se pot răspândi dincolo de teritoriile în care au fost diseminați în mod deliberat pentru a controla organismele dăunătoare plantelor, buruienile și plantele alogene invazive.
(4) Adesea utilizați la culturile din sere, ACB au o importanță din ce în ce mai mare în agricultura și silvicultura durabile, și anume la punerea în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor și a agriculturii ecologice. Sistemele agricole durabile au o contribuție vitală la tranziția Uniunii către sisteme alimentare durabile, astfel cum se prevede în comunicarea Comisiei intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” și în comunicarea Comisiei intitulată „Pactul verde european”, aspect susținut și de viitoarea politică agricolă comună. Utilizarea ACB în acest context contribuie la reducerea dependenței de produsele chimice de protecție a plantelor.
(5) Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (1) urmărește să protejeze Uniunea împotriva introducerii de noi dăunători, combătând în același timp mai eficient organismele dăunătoare existente. Noua politică privind sănătatea plantelor prevăzută de regulamentul menționat se axează în special pe depistarea noilor organisme dăunătoare plantelor la nivel mondial, pe prevenirea pătrunderii acestor organisme pe teritoriul Uniunii și, în cazul introducerii lor, pe depistarea și eradicarea timpurie.
(6) Pătrunderea, stabilirea și răspândirea organismelor dăunătoare plantelor pot pune în pericol durabilitatea agriculturii, a pădurilor, a mediilor naturale, a biodiversității și a ecosistemelor. Comerțul mondial, circulația persoanelor, schimbările climatice și fenomenele meteorologice extreme sporesc prevalența dăunătorilor și a riscurilor fitosanitare. Noile specii exotice de dăunători reprezintă, de asemenea, o amenințare la adresa sistemelor existente de producție agricolă și forestieră din Uniune, precum și a florei și faunei indigene. Introducerea unui dușman natural din regiunea din care provine organismul dăunător poate contribui la o strategie de control adecvată, dar poate prezenta riscuri pentru flora și fauna indigene. Prin urmare, este necesar să se efectueze o evaluare științifică a posibilelor efecte asupra sănătății plantelor și a biodiversității înainte de introducerea de ACB, utilizând metodologia standard, inclusiv cu privire la potențialele efecte nedorite asupra speciilor nevizate, a ecosistemelor și a biodiversității în general.
(7) Este recunoscut faptul că utilizarea de ACB a crescut, având în vedere cererea tot mai mare din partea fermierilor, a administratorilor de spații verzi și a grădinarilor, care încearcă să își reducă dependența de produsele chimice de protecție a plantelor.
(8) Organizațiile internaționale, în special Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură prin intermediul Convenției internațională pentru protecția plantelor (CIPP) și Organizația Europeană și Mediteraneeană pentru Protecția Plantelor (OEPP), au elaborat standarde fitosanitare internaționale și orientări privind utilizarea în condiții de siguranță a ACB și joacă un rol important în elaborarea de standarde pentru analiza riscurilor și cercetare.
(9) Producătorii de ACB, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), oferă soluții inovatoare și specifice pentru protecția culturilor. Controlul calității ACB este o cerință esențială pentru asigurarea siguranței și performanței acestora.
(10) O abordare mai coerentă între statele membre ar putea facilita dezvoltarea de ACB siguri și accesul pe piață la aceștia. Aceasta ar contribui la crearea de oportunități pentru sistemele de producție agricolă și forestieră și pentru controlul organismelor dăunătoare plantelor, asigurând în același timp protecția sănătății și a mediului.
(11) Consiliul consideră că este necesar un studiu privind situația și opțiunile Uniunii referitoare la introducerea, evaluarea, producerea, punerea pe piață și utilizarea de ACB pe teritoriul Uniunii pentru a îmbunătăți disponibilitatea și accesibilitatea acestora pentru utilizatori, asigurând în același timp siguranța oamenilor, a animalelor, a plantelor, a mediului și a securității alimentare, în conformitate cu Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (2), în special cu punctul 10 privind aplicarea articolelor 225 și 241 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(12) Astfel de opțiuni pot include evaluarea potențialului de armonizare a criteriilor, procedurilor și procesului decizional în Uniune; a potențialului pentru elaborarea programelor Uniunii de cercetare, inovare și diseminare a cunoștințelor și pentru o cooperare consolidată cu organizațiile internaționale relevante în vederea accelerării accesului pe piață și a creșterii accesibilității ACB; precum și pentru sprijinirea investițiilor, a inovării și a utilizării în condiții de siguranță a ACB în combaterea organismelor dăunătoare plantelor, ca un prim pas către o definiție armonizată a conceptului mai larg de control biologic,