Articolul text
Text integral
COMISIA ADMINISTRATIVĂ PENTRU COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ DECIZIANr. S11 din 9 decembrie 2020 privind procedurile de rambursare pentru punerea în aplicare a articolelor 35 și 41 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (Text cu relevanță pentru SEE și pentru Acordul CE/Elveția) (2021/C 236/04) COMISIA ADMINISTRATIVĂ PENTRU COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ, având în vedere articolul 72 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (1), conform căruia Comisia Administrativă este responsabilă cu tratarea tuturor chestiunilor administrative sau de interpretare care decurg din dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 (2), având în vedere articolele 35 și 41 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, având în vedere articolele 66-68 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009, hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, întrucât: DECIDE: A. Rambursarea pe baza cheltuielilor reale [articolul 62 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009] Articolul 1 Instituția care solicită o rambursare pe baza cheltuielilor reale introduce cererea cel târziu înainte de termenul prevăzut la articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”). Instituția care primește o cerere de rambursare asigură plata acesteia în termenul prevăzut la articolul 67 alineatul (5) din regulamentul de punere în aplicare, dar, înainte de acest termen, de îndată ce se află în măsură să facă acest lucru. Articolul 2 1. Cererile de rambursare a prestațiilor care au fost furnizate pe baza unui card european de asigurări sociale de sănătate (CEASS), a unui certificat de înlocuire a CEASS sau a oricărui alt document care atestă dreptul la prestații pot fi respinse și returnate instituției creditoare, în cazul în care, de exemplu, cererea respectivă: 2. O cerere nu poate fi respinsă pe motiv că persoana nu mai este asigurată de instituția care a emis CEASS sau documentul care îi atestă drepturile, cu condiția ca prestațiile să fi fost acordate beneficiarului în perioada de valabilitate a documentului utilizat. 3. O instituție care este obligată să ramburseze costul prestațiilor acordate pe baza unui CEASS poate solicita ca instituția la care persoana asigurată a fost înregistrată în mod corect în momentul acordării prestațiilor să ramburseze costul acestor prestații primei instituții sau, dacă persoana asigurată nu avea dreptul să utilizeze CEASS, să soluționeze această problemă cu persoana în cauză. Articolul 3 Instituția debitoare nu poate verifica o cerere în ceea ce privește conformitatea sa cu articolul 19 și cu articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 decât dacă există motive întemeiate de a suspecta un abuz, astfel cum a stabilit Curtea Europeană de Justiție (3) în jurisprudența sa. În consecință, instituția debitoare este obligată să accepte informațiile pe care se bazează cererea și să efectueze rambursarea. În cazul în care există suspiciuni de abuz, instituția debitoare poate respinge cererea din motive relevante, astfel cum prevede articolul 67 alineatul (5) din regulamentul de punere în aplicare. Articolul 4 În scopul aplicării articolelor 2 și 3, dacă instituția debitoare exprimă îndoieli cu privire la corectitudinea faptelor pe care se bazează o cerere de rambursare, revine instituției creditoare să stabilească dacă cererea a fost emisă corespunzător și, dacă este cazul, să retragă cererea de rambursare sau să recalculeze suma. Articolul 5 O cerere introdusă după expirarea termenului limită prevăzut la articolul 67 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare nu va fi luată în considerare. B. Rambursarea pe baza unor sume fixe (articolul 63 din regulamentul de punere în aplicare) Articolul 6 Inventarul prevăzut la articolul 64 alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare este prezentat organismului de legătură al statului membru debitor până la sfârșitul anului imediat următor anului de referință, iar cererile de rambursare bazate pe acest inventar sunt prezentate aceluiași organism cât mai curând posibil, după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a sumelor fixe anuale pe persoană, dar în termenul prevăzut la articolul 67 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare. Articolul 7 În măsura posibilului, instituția creditoare prezintă instituției debitoare toate cererile referitoare la un anumit an calendaristic într-o singură tranșă. Articolul 8 Instituția debitoare care primește o cerere de rambursare determinată pe baza unor sume fixe asigură plata acesteia în termenul prevăzut la articolul 67 alineatul (5) din regulamentul de punere în aplicare, dar, înainte de acest termen, de îndată ce se află în măsură să facă acest lucru. Articolul 9 O cerere introdusă după expirarea termenului limită prevăzut la articolul 67 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare nu va fi luată în considerare. Articolul 10 O cerere de rambursare determinată pe baza unor sume fixe poate fi respinsă și returnată instituției creditoare, în cazul în care, de exemplu, cererea respectivă: Articolul 11 Dacă instituția debitoare exprimă îndoieli cu privire la corectitudinea faptelor pe care se bazează o cerere de rambursare, revine instituției creditoare să stabilească dacă factura a fost emisă corespunzător și, dacă este cazul, să retragă cererea de rambursare sau să recalculeze suma. C. Soluționarea creanțelor (articolul 67 din regulamentul de punere în aplicare) Articolul 12 1. În conformitate cu articolul 67 alineatul (5) din regulamentul de punere în aplicare, nicio creanță nu poate fi contestată după 18 luni de la sfârșitul lunii în timpul căreia a fost înaintată organismului de legătură al statului membru debitor. 2. Contestația se consideră acceptată de către statul membru creditor și creanța sau părțile sale relevante sunt respinse definitiv în cazul în care organismul de legătură al statului membru creditor nu a răspuns și nu a prezentat dovezile solicitate în termen de 12 luni de la sfârșitul lunii în timpul căreia organismul de legătură al statului membru creditor a primit contestația. D. Dobânzi de întârziere și plăți anticipate (articolul 68 din regulamentul de punere în aplicare) Articolul 13 În cazul efectuării unei plăți anticipate în temeiul articolului 68 din regulamentul de punere în aplicare, cuantumul plății anticipate se determină separat pentru cererile de rambursare bazate pe cheltuielile reale [articolul 67 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare] și pentru cele bazate pe sume fixe [articolul 67 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare]. Articolul 14 1. O plată anticipată în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare trebuie să reprezinte cel puțin 90 % din valoarea totală a creanței inițiale introduse de organismul de legătură al statului membru creditor. 2. În cazul în care statul membru creditor a făcut o declarație generală potrivit căreia acceptă plățile anticipate, aceste plăți vor fi considerate automat ca fiind acceptate. Comisia de audit întocmește o listă a statelor membre care au declarat că acceptă plățile anticipate. 3. Statele membre care nu au declarat că acceptă plățile anticipate răspund în general ofertelor concrete de plăți anticipate în termen de șase luni de la sfârșitul lunii în cursul căreia este introdusă creanța. În absența unui răspuns în intervalul de timp stabilit, plata anticipată este considerată acceptată și este efectuată. Articolul 15 1. În cadrul soluționării unei creanțe pentru care s-a efectuat o plată anticipată, debitorul este obligat să achite numai diferența dintre cuantumul final al creanței și plata anticipată. 2. Dacă cuantumul creanței este mai mic decât plata anticipată determinată pe baza cuantumului inițial al creanței, statul membru creditor: 3. Dobânzile generate de o plată anticipată nu reduc datoria statului membru debitor și constituie un activ al statului membru creditor. Articolul 16 1. Dobânzile de întârziere, percepute în temeiul articolului 68 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare se calculează ținând cont de numărul de luni, în conformitate cu următoarea formulă: unde: 2. Cererile de dobânzi de întârziere se prezintă de către organismul de legătură al statului membru creditor organismului de legătură al statului membru debitor în termen de șase luni după luna în care a fost efectuată plata cu întârziere. 3. Cererile de dobânzi de întârziere prezentate după termenul stabilit la alineatul (2) nu se iau în considerare. Articolul 17 1. Dobânzile de întârziere se plătesc organismului de legătură al statului membru creditor în termen de douăsprezece luni de la sfârșitul lunii în care cererea a fost prezentată organismului de legătură al statului membru debitor. 2. La cererea motivată a uneia dintre părți, Comisia de audit facilitează închiderea finală a conturilor atunci când nu s-a soluționat cererea de dobânzi de întârziere în termenele prevăzute la alineatul (1). Avizul motivat al Comisiei de audit este emis în termen de șase luni de la sfârșitul lunii în care a avut loc sesizarea. E. Dispoziții diverse Articolul 18 1. Pentru plățile menționate în prezenta decizie, data plății este data tranzacției valutare, astfel cum a fost introdusă de instituția bancară a organismului de legătură al statului membru creditor. 2. Organismul de legătură al statului membru debitor confirmă primirea unei cereri în termen de două luni de la data primirii acesteia. În confirmare se precizează data la care a fost primită cererea. 3. În ceea ce privește aspectele vizate de prezenta decizie, două sau mai multe state membre sau autoritățile lor competente sau organismele lor de legătură pot acorda derogare sau pot să prevadă alte metode de soluționare. 4. În ceea ce privește aspectele vizate de prezenta decizie, avizul emis de Comisia de audit în conformitate cu articolul 67 alineatul (7) din regulamentul de punere în aplicare poate acorda derogare sau poate să prevadă alte metode de soluționare, ținând cont de principiul bunei cooperări între autoritățile și instituțiile din statele membre. F. Soluționarea definitivă a creanțelor Articolul 19 1. Creanțele contestate care nu au fost soluționate în termenul prevăzut la articolul 67 alineatul (6) din regulamentul de punere în aplicare și pentru care nicio parte nu a inițiat procedura în conformitate cu articolul 67 alineatul (7) din regulamentul de punere în aplicare în termen de 24 luni de la încheierea acestei perioade sunt considerate caduce. În această perioadă de 24 luni, ambele părți continuă soluționarea definitivă a acestor cazuri până la inițierea procedurii în conformitate cu articolul 67 alineatul (7) din regulamentul de punere în aplicare. 2. Prin derogare de la alineatul (1), se aplică următoarele termene pentru inițierea procedurii în conformitate cu articolul 67 alineatul (7) din regulamentul de punere în aplicare: 3. Alineatele (1) și (2) se aplică numai creanțelor care fac obiectul normelor de procedură în conformitate cu dispozițiile articolelor 66-68 din regulamentul de punere în aplicare. 4. Organismele de legătură ale statelor membre pot conveni bilateral asupra soluționării definitive a creanțelor pentru instituțiile din sfera lor de competență. Astfel de acorduri pot include, de asemenea, soluții generale, fără a lua în considerare cazurile individuale. G. Dispoziții finale Articolul 20 1. Instituțiile cooperează și acționează ca și cum ar pune în aplicare propria lor legislație. 2. Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică începând din ziua următoare publicării sale tuturor cererilor de rambursare pe baza cheltuielilor reale înregistrate în conturile statului membru creditor de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 și tuturor cererilor de rambursare pe baza unor sume fixe publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009. 3. Prezenta decizie înlocuiește Decizia nr. S9 din 20 iunie 2013 (4). 4. Prin derogare de la alineatul (2), articolul 12 alineatul (2) și articolul 18 alineatul (2) se aplică în cazul cererilor prevăzute la alineatul (2) care au fost înaintate organismului de legătură al statului membru debitor după 27 septembrie 2013. Președintele Comisiei administrative Moira KETTNER (1) JO L 166, 30.4.2004, p. 1. (2) JO L 284, 30.10.2009, p. 1 (3) Hotărârea din 12 aprilie 2005 în cauza C-145/03 „Moștenitorii Annettei Keller/Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS) și Instituto Nacional de Gestión Sanitaria (Ingesa)”, ECLI:EU:C:2005:211. (4) JO C 279, 27.9.2013, p. 8.