Recitale
(1) Dispozițiile privind tratamentul activelor informatice evaluate în mod prudent a căror valoare nu este afectată în mod negativ de rezoluția, de insolvența sau de lichidarea instituției au fost modificate prin Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului (2) pentru a sprijini și mai mult tranziția către un sector bancar mai digitalizat. Regulamentul (UE) 2019/876 a introdus, de asemenea, articolul 36 alineatul (4) în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care impune Autorității Bancare Europene („ABE”) să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice aplicarea deducerilor legate de activele informatice din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază. Pentru a asigura coerența dispozițiilor privind fondurile proprii și pentru a facilita aplicarea acestora, este oportun să se includă aceste standarde tehnice de reglementare în Regulamentul delegat (UE) nr. 241/2014 al Comisiei (3), care regrupează toate standardele tehnice privind fondurile proprii.
(2) Autoritățile competente sunt libere să examineze activele informatice pe care o instituție le include în fondurile sale proprii, de la caz la caz, și să își exercite competențele de supraveghere în conformitate cu articolul 64 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4), în special în cazul în care stocul de investiții în programe informatice ar putea duce la un avantaj prudențial nedorit sau în cazul în care există suspiciunea că o instituție utilizează marja de apreciere care rezultă din cadrul contabil aplicabil pentru a eluda dispozițiile prezentului regulament.
(3) Având în vedere diversitatea programelor informatice utilizate de instituții, este dificil să se evalueze, în mod general, ce active informatice ar putea avea o valoare recuperabilă în caz de rezoluție, de insolvență sau de lichidare și, dacă ar avea o astfel de valoare, care ar fi aceasta sau să se identifice o categorie specifică de programe informatice care și-ar păstra valoarea chiar și într-un astfel de scenariu.
(4) În plus, o evaluare de către ABE a cazurilor specifice de tranzacții anterioare sugerează că toate activele informatice, fără o distincție între categorii specifice, au aceeași probabilitate de a fi scoase în afara bilanțului. Chiar și în cazurile în care valoarea activelor informatice este păstrată cel puțin parțial, durata de viață utilă a unui astfel de program informatic este, în general, revizuită pentru a se ține seama de faptul că acesta nu va fi păstrat în uz de către achizitorul unei instituții decât până la finalizarea procesului de migrare. Din datele colectate reiese că durata unui astfel de proces de migrare variază, de obicei, între un an și trei ani. Această situație ar trebui luată în considerare în tratamentul prudențial al activelor informatice.
(5) Ținând seama de valoarea limitată pe care par să o aibă activele informatice în cazul unei rezoluții, al insolvenței sau al lichidării unei instituții, este esențial ca tratamentul prudențial al acestor active să asigure un echilibru adecvat între, pe de o parte, preocupările de natură prudențială și, pe de altă parte, valoarea activelor respective din punct de vedere comercial și economic. Prin urmare, tratamentul prudențial al activelor informatice ar trebui să implice o anumită marjă de prudență în ceea ce privește reducerea cerințelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază.
(6) În plus, pentru a nu introduce sarcini operaționale suplimentare pentru instituții și pentru a facilita supravegherea de către autoritățile competente, tratamentul prudențial al activelor informatice ar trebui să fie simplu de pus în aplicare și aplicabil tuturor instituțiilor în mod standardizat. Tratamentul prudențial standardizat nu ar trebui să împiedice o instituție să își deducă în continuare integral activele sale informatice din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază.
(7) Având în vedere evoluția rapidă a tehnologiei, instituțiile investesc adesea în întreținerea, îmbunătățirea sau modernizarea programelor lor informatice. Pentru a atenua orice risc de arbitraj de reglementare, aceste investiții ar trebui să fie amortizate separat de programul informatic întreținut, îmbunătățit sau modernizat, cu condiția ca aceste investiții să fie recunoscute ca imobilizări necorporale în bilanțul instituției în temeiul cadrului contabil aplicabil.
(8) Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 241/2014 al Comisiei ar trebui modificat în consecință.
(9) Prezentul regulament are la bază proiectul de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de către ABE.
(10) ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5).
(11) Având în vedere utilizarea accelerată a serviciilor digitale ca urmare a pandemiei de COVID-19, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,