Recitale
(1) Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului (3) a fost modificat anterior. Întrucât se impun noi modificări substanțiale, ar trebui, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivului regulament.
(2) Uniunea și-a stabilit obiectivul de a menține și dezvolta Uniunea drept un spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor. Pentru realizarea unui asemenea spațiu, printre alte măsuri, Uniunea trebuie să adopte măsurile în domeniul cooperării judiciare în materie civilă care sunt necesare pentru buna funcționare a pieței interne.
(3) În scopul bunei funcționări a pieței interne și al dezvoltării unui spațiu de justiție în materie civilă în Uniune, este necesar să se îmbunătățească și să se accelereze în continuare cooperarea dintre instanțele diferitelor state membre în domeniul obținerii de probe. Prezentul regulament urmărește îmbunătățirea eficacității și a celerității procedurilor judiciare, prin simplificarea și optimizarea mecanismelor de cooperare în ceea ce privește obținerea de probe în procedurile transfrontaliere, contribuind, totodată, la reducerea întârzierilor și a costurilor pentru persoanele fizice și pentru mediul de afaceri. Oferirea unui grad sporit de securitate juridică și a unor proceduri mai simple, raționalizate și digitalizate va încuraja persoanele fizice și mediul de afaceri să se implice în tranzacții transfrontaliere, stimulând astfel schimburile comerciale în Uniune și stimulând astfel funcționarea pieței interne.
(4) Prezentul regulament stabilește norme privind cooperarea între instanțele diferitelor state membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială.
(5) În sensul prezentului regulament, noțiunea de „instanță” ar trebui să fie interpretată ca incluzând și autorități care exercită funcții judiciare, care acționează în temeiul unei delegări de competențe acordate de către o autoritate judiciară sau care acționează sub controlul unei autorități judiciare, și care au competența în temeiul dreptului intern de a obține probe în scopul desfășurării procedurilor judiciare în materie civilă sau comercială. Această noțiune include în special autorități care sunt calificate drept instanțe în temeiul altor acte juridice ale Uniunii, cum ar fi Regulamentul (UE) 2019/1111 al Consiliului (4) și Regulamentele (UE) nr. 1215/2012 (5) și (UE) nr. 650/2012 (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(6) Pentru a asigura în cea mai mare măsură claritatea și securitatea juridică, cererea de obținere de probe ar trebui transmisă prin intermediul unui formular completat în limba statului membru al instanței solicitate sau într-o altă limbă acceptată de statul membru respectiv. Pentru aceleași motive, formularele ar trebui folosite cât mai mult posibil și pentru comunicările ulterioare între instanțele relevante.
(7) Pentru a se asigura transmiterea rapidă a cererilor și a comunicărilor între statele membre în scopul obținerii de probe, ar trebui să se utilizeze orice tehnologie modernă de comunicații adecvată. Prin urmare, ca regulă, orice comunicare și schimb de acte ar trebui să se efectueze prin intermediul unui sistem informatic descentralizat, securizat și fiabil, care să includă sistemele informatice naționale care sunt interconectate și interoperabile din punct de vedere tehnic, de exemplu, și fără a aduce atingere progreselor tehnologice viitoare, bazat pe e-CODEX. În consecință, ar trebui să fie elaborat un sistem informatic descentralizat pentru schimbul de date în temeiul prezentului regulament. Caracterul descentralizat al sistemului informatic respectiv ar permite schimbul de date exclusiv între statele membre, fără ca vreuna dintre instituțiile Uniunii să fie implicată în acest schimb.
(8) Fără a aduce atingere unor posibile progrese tehnologice viitoare, sistemul informatic descentralizat securizat și componentele sale nu ar trebui înțelese ca reprezentând neapărat un serviciu de distribuție electronică înregistrată calificat, în înțelesul definiției din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (7).
(9) Comisiei ar trebui să-i revină răspunderea pentru elaborarea, întreținerea și dezvoltarea viitoare a unui software de implementare de referință pe care statele membre ar trebui să îl poată utiliza în locul unui sistem informatic național, în conformitate cu principiul protecției datelor începând cu momentul conceperii și cu principiul protecției datelor în mod implicit. La proiectarea, dezvoltarea și întreținerea software-ului de implementare de referință, Comisia ar trebui să asigure respectarea cerințelor în materie de protecție a datelor și a principiilor stabilite în Regulamentele (UE) 2018/1725 (8) și (UE) 2016/679 (9) ale Parlamentului European și ale Consiliului, în special a principiului protecției datelor începând cu momentul conceperii și a principiului protecției datelor în mod implicit. Software-ul de implementare de referință ar trebui, de asemenea, să includă măsurile tehnice adecvate și să permită măsurile organizatorice necesare pentru a asigura un nivel de securitate și de interoperabilitate care să fie adecvat pentru schimbul de informații în contextul obținerii de probe.
(10) În ceea ce privește componentele sistemului informatic descentralizat aflate în responsabilitatea Uniunii, entitatea care le administrează ar trebui să dispună de resurse suficiente pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a respectivului sistem.
(11) Autoritatea competentă sau autoritățile competente în temeiul dreptului intern ar trebui să fie responsabile în calitate de operatori în înțelesul Regulamentului (UE) 2016/679, în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal pe care o efectuează în temeiul prezentului regulament, în vederea transmiterii cererilor și a altor comunicări între statele membre.
(12) Transmiterea prin intermediul sistemului informatic descentralizat ar putea deveni imposibilă din cauza unei perturbări a sistemului sau datorită naturii probelor, de exemplu atunci când se transmit eșantioane de ADN sau probe de sânge. Alte mijloace de comunicare ar putea fi mai adecvate, de asemenea, în circumstanțe excepționale, care ar putea include situații în care conversia unei documentații voluminoase în format electronic ar impune autorităților competente o sarcină administrativă disproporționată sau atunci când actul original este necesar pe suport de hârtie pentru a se evalua autenticitatea sa. Atunci când nu este folosit sistemul informatic descentralizat, transmiterea ar trebui efectuată folosind mijloacele alternative cele mai adecvate. Astfel de mijloace alternative ar trebui să implice, printre altele, ca transmiterea să fie efectuată cât mai rapid posibil și într-un mod securizat prin alte mijloace electronice securizate sau printr-un serviciu poștal.
(13) În vederea îmbunătățirii transmiterii în format electronic transfrontaliere de acte prin sistemul informatic descentralizat, acestor acte nu ar trebui să li refuze efectele juridice și nu ar trebui considerate inadmisibile ca mijloace de probă în proceduri exclusiv pentru motivul că sunt în format electronic. Cu toate acestea, acest principiu nu ar trebui să aducă atingere determinării efectelor juridice sau ale admisibilității respectivelor acte drept mijloace de probă în conformitate cu dreptul intern. De asemenea, acest principiu nu ar trebui să aducă atingere nici dispozițiilor de drept intern privind conversiunea actelor.
(14) Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere posibilității autorităților de a face schimb de informații prin sistemele stabilite în temeiul altor instrumente ale Uniunii, cum ar fi Regulamentul (UE) 2019/1111 sau Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului (10), chiar și în cazul în care informațiile respective au valoare probatorie, lăsând astfel la latitudinea autorității solicitante alegerea metodei cele mai adecvate.
(15) Cererile de obținere de probe ar trebui executate rapid. Dacă nu este posibil ca o cerere să fie executată în termen de 90 de zile de la primirea acesteia de către instanța solicitată, instanța solicitată este ținută să informeze instanța solicitantă în consecință, precizând motivele care o împiedică să execute rapid cererea.
(16) Pentru a garanta eficacitatea prezentului regulament, circumstanțele în care este posibilă refuzarea executării unei cereri de obținere de probe ar trebui limitată la situații excepționale definite strict.
(17) Instanța solicitată ar trebui să execute o cerere de obținere de probe în conformitate cu dreptul său intern.
(18) Părțile la procedură și reprezentanții lor, dacă este cazul, ar trebui să poată fi prezente la obținerea de probe, dacă acest lucru este prevăzut de dreptul statului membru al instanței solicitante, pentru a putea urmări procedura în condiții similare cu acelea care ar exista dacă obținerea de probe ar avea loc în statul membru al instanței solicitante. De asemenea, acestea ar trebui să aibă dreptul de a solicita să participe la obținerea de probe pentru a avea un rol mai activ în obținerea probelor. Cu toate acestea, condițiile în care acestea pot participa ar trebui să fie stabilite de instanța solicitată în conformitate cu dreptul său intern.
(19) Reprezentanții instanței solicitante ar trebui să poată fi prezenți la obținerea de probe, dacă acest lucru este compatibil cu dreptul statului membru al instanței solicitante, pentru a fi într-o situație mai bună de evaluare a probelor. Totodată, aceștia ar trebui să aibă dreptul de a solicita să participe la obținerea de probe, în condițiile stabilite de instanța solicitată în conformitate cu dreptul său intern, pentru a avea un rol mai activ în obținerea probelor.
(20) Pentru a facilita obținerea probelor, o instanță a unui stat membru ar trebui să poată, în conformitate cu dreptul său intern, să obțină probe în mod direct într-un alt stat membru, în cazul în care cererea de obținere de probe în mod direct este acceptată de către acesta din urmă și în condițiile definite de organismul central sau de autoritatea competentă a statului membru solicitat.
(21) Tehnologia modernă de comunicații, de exemplu videoconferința, care reprezintă un mijloc important de simplificare și de accelerare a obținerii de probe, nu este utilizată în prezent la potențialul său maxim. În cazul în care trebuie să se obțină probe prin audierea unei persoane, cum ar fi un martor, o parte la procedură sau un expert, prezente în alt stat membru, instanța solicitantă ar trebui să obțină probele respective în mod direct, utilizând videoconferința sau alte tehnologii de comunicații la distanță, dacă respectiva tehnologie este la dispoziția instanței și dacă instanța consideră utilizarea unei astfel de tehnologii ca fiind adecvată raportat la circumstanțele specifice ale cauzei și la desfășurarea echitabilă a procedurii. Videoconferința ar putea fi utilizată, de asemenea, pentru audierea unui copil, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2019/1111. Cu toate acestea, în cazul în care organismul central sau autoritatea competentă a statului membru solicitat consideră că anumite condiții ar fi necesare, obținerea de probe în mod direct ar trebui să se desfășoare în condițiile respective, în conformitate cu dreptul statului membru respectiv. Organismul central sau autoritatea competentă a statului membru solicitat ar trebui să poată refuza total sau parțial obținerea de probe în mod direct, în cazul în care obținerea de probe în mod direct contravine principiilor fundamentale ale dreptului respectivului stat membru.
(22) În cazul în care trebuie să se obțină probe prin audierea unei persoane utilizând videoconferința sau alte tehnologii de comunicații la distanță, instanței solicitante ar trebui, la cerere, să i se ofere asistență în găsirea unui interpret, inclusiv a unui interpret autorizat dacă acest lucru este solicitat în mod explicit.
(23) Instanța sesizată în cauză ar trebui să pună la dispoziția părților și a reprezentanților lor legali instrucțiuni cu privire la procedura de prezentare a actelor sau a altor materiale atunci când audierile se desfășoară utilizând videoconferința sau alte tehnologii adecvate de comunicații la distanță.
(24) Pentru a facilita obținerea de probe de către agenții diplomatici sau funcționarii consulari, acestor persoane ar trebui să li se permită să obțină probe, pe teritoriul altui stat membru și în zona în care aceștia sunt acreditați, fără a fi nevoie de o cerere prealabilă, prin audierea resortisanților statului membru pe care îl reprezintă, fără a recurge la măsuri coercitive, în cadrul unor proceduri pendinte la instanțele statului membru pe care îl reprezintă. Cu toate acestea, ar trebui să rămână la aprecierea statului membru dacă agenții săi diplomatici sau funcționarii săi consulari au competența de a obține probe ca parte a funcțiilor lor.
(25) Obținerea de probe de către agenții diplomatici sau funcționarii consulari ar trebui să aibă loc la sediul misiunii diplomatice sau al consulatului, cu excepția unor circumstanțe extraordinare. Astfel de circumstanțe ar putea include faptul că persoana de audiat este în imposibilitate de a se prezenta la sediu din cauza unei boli grave.
(26) Executarea unei cereri de obținere de probe în conformitate cu prezentul regulament nu ar trebui să dea naștere la nicio solicitare de rambursare a taxelor sau a cheltuielilor. Cu toate acestea, în cazul în care instanța solicitată solicită rambursarea, nici onorariile plătite experților și interpreților și nici cheltuielile ocazionate de executarea cererii în conformitate cu o procedură specială prevăzută în dreptul intern sau prin utilizarea tehnologiilor de comunicații la distanță nu ar trebui să fie suportate de către instanța respectivă. În astfel de situații, instanța solicitantă ar trebui să ia măsurile necesare pentru a asigura rambursarea fără întârziere. În cazul în care este necesar și avizul unui expert, instanța solicitată ar trebui, înainte de a executa cererea, să poată pretinde instanței solicitante depunerea unei cauțiuni sau plata unui avans corespunzător în raport cu cheltuielile necesare.
(27) În vederea actualizării formularelor din anexa I la prezentul regulament sau al efectuării unor modificări tehnice ale respectivelor formulare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea respectivei anexe. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (11). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(28) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare. Respectivele competențe de executare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (12).
(29) Prezentul regulament ar trebui să prevaleze asupra prevederilor din acordurile sau înțelegeri bilaterale sau multilaterale încheiate de statele membre, care au același domeniu de aplicare ca prezentul regulament. Prezentul regulament nu împiedică statele membre să prezerve sau să încheie acorduri sau înțelegeri în vederea facilitării în continuare a cooperării în domeniul obținerii probelor, cu condiția ca respectivele acorduri sau înțelegeri să fie compatibile cu prezentul regulament.
(30) Este esențial să fie disponibile mijloace eficace de obținere, păstrare și prezentare a probelor, iar dreptul la apărare să fie respectat și informațiile confidențiale să fie protejate. În acest context, este important să fie încurajată utilizarea tehnologiei moderne.
(31) Procedurile de obținere, păstrare și prezentare a probelor ar trebui să garanteze protejarea drepturilor procedurale, precum și protejarea vieții private, a integrității și confidențialității datelor cu caracter personal, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.
(32) Este important să se asigure faptul că prezentul regulament este aplicat în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor și că aplicarea prezentului regulament respectă protecția vieții private, astfel cum este consacrată prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. De asemenea, este important să se asigure faptul că orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament este realizată în conformitate cu Regulamentele (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725, precum și cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13). Datele cu caracter personal ar trebui prelucrate în temeiul prezentului regulament numai în scopurile specifice stabilite în prezentul regulament.
(33) În conformitate cu punctele 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, Comisia ar trebui să evalueze prezentul regulament pe baza informațiilor colectate prin mecanisme specifice de monitorizare pentru a evalua efectele reale ale prezentului regulament și necesitatea unor măsuri suplimentare. În cazul în care colectează date privind numărul de cereri transmise și de cereri executate, precum și numărul de cazuri în care transmiterea a fost efectuată prin alte mijloace decât prin intermediul sistemului informatic descentralizat, statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei astfel de date în scop de monitorizare. Software-ul de implementare de referință dezvoltat de Comisie ca sistem back-end ar trebui să colecteze în mod programat datele necesare în scopuri de monitorizare, iar datele respective ar trebui să fie transmise Comisiei. În cazul în care statele membre aleg să utilizeze un sistem informatic național în locul software-ului de implementare de referință dezvoltat de Comisie, respectivul sistem poate să colecteze în mod programat respectivele date și, în acest caz, datele respective ar trebui să fie transmise Comisiei.
(34) Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere crearea unui cadru juridic simplificat pentru asigurarea unei transmiteri directe, efective și rapide a cererilor și a comunicărilor privind obținerea de probe, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea respectivelor obiective.
(35) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 13 septembrie 2019 (14).
(36) Pentru ca dispozițiile sale să devină mai ușor accesibile și lizibile, Regulamentul (CE) nr. 1206/2001ar trebui să fie abrogat și să fie înlocuit cu prezentul regulament.
(37) În conformitate cu articolul 3 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Irlanda și-a notificat intenția de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentului regulament.
(38) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,