Recitale
(1) Regulamentul (UE) 2019/1896 prevede consolidarea mandatului Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (denumită în continuare „agenția”) și asigurarea capacităților necesare sub forma unui corp permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european (denumit în continuare „corpul permanent”).
(2) Corpul permanent va cuprinde personalul operativ cu care vor contribui statele membre. Pentru a se asigura că statele membre sunt în măsură să contribuie cu astfel de personal, este adecvat să se instituie un sistem financiar destinat să sprijine dezvoltarea resurselor umane relevante.
(3) Sprijinul financiar ar trebui acordat sub forma unei plăți anuale efectuate de agenție în beneficiul statelor membre după sfârșitul anului N. De asemenea, ar trebui prevăzută posibilitatea ca agenția să acorde o plată în avans înainte de sfârșitul anului N, la cererea unui stat membru.
(4) Articolul 61 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2019/1896 prevede formulele de calcul pentru plata anuală corespunzătoare diferitelor categorii de personal operativ al corpului permanent. Sprijinul financiar care va fi acordat urmează a fi stabilit în principal în funcție de nivelul de participare a statelor membre la corpul permanent pentru categoriile de personal 2 și 3. De asemenea, sistemul de sprijin financiar ar trebui să includă un mecanism de compensare, în anumite cazuri, a serviciilor naționale ale statelor membre de unde urmează să fie recrutat personalul statutar al agenției („finanțare pentru categoria 1”).
(5) Formulele de calcul pentru plata anuală ar trebui să se bazeze pe suma de referință stabilită la articolul 61 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1896.
(6) În scopul simplificării și al unei coordonări eficace, fiecare stat membru ar trebui să desemneze o autoritate centrală națională responsabilă de gestionarea sprijinului financiar. Un punct de contact național desemnat în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (UE) 2019/1896 poate fi desemnat, de asemenea, drept autoritate centrală națională.
(7) Pentru a facilita pregătirea cererilor de plată, agenția ar trebui să le furnizeze statelor membre informațiile relevante, în special informațiile privind sumele de referință și numărul de persoane recrutate de agenție din cadrul serviciilor naționale.
(8) Pentru a compensa investițiile statelor membre în activități de formare destinate personalului nou de înlocuire a personalului care pleacă din serviciile naționale, agenția ar trebui să ia în considerare numai personalul care fie și-a încetat permanent relația instituțională cu autoritățile naționale în cauză, fie a suspendat această relație pe durata angajării de către agenție.
(9) În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor privind finanțarea pentru categoria 2 de personal operativ, majorarea efectivă a efectivelor naționale totale de polițiști de frontieră ar trebui să fie evaluată în raport cu situația de la 30 aprilie 2019, ziua următoare datei la care Parlamentul European și Consiliul au ajuns la un acord politic cu privire la textul care a devenit Regulamentul (UE) 2019/1896. Calculul ar trebui să ia în considerare efectivele totale ale tuturor autorităților principale care contribuie în mod sistematic la corpul permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european prin detașări sau, în cazul autorităților cu un mandat mai extins decât activitățile operative ale agenției sprijinite prin intermediul corpului permanent, personalul entităților relevante din cadrul autorităților respective care contribuie prin detașări.
(10) Statele membre ar trebui să dispună de mecanisme și proceduri pentru a evita neregulile și fraudele în cadrul sistemului de sprijin financiar. Pentru a limita, în măsura posibilului, sarcina administrativă și costurile aferente, aceste proceduri și mecanisme ar trebui să fie stabilite în funcție de evaluările riscurilor.
(11) În ceea ce privește obiectivul de a sprijini pregătirile statelor membre pentru a contribui la corpul permanent, este important ca sprijinul financiar să fie efectiv pus la dispoziție cât mai curând posibil. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare deja în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(12) Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (2); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(13) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (3).
(14) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (4).
(15) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (5).
(16) Prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2011.
(17) Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european,