Recitale
(1) Decizia nr. 1313/2013/UE stabilește cadrul juridic al rescEU. Aceasta este o rezervă de capacități la nivelul Uniunii ce vizează oferirea de asistență în situații covârșitoare, în care capacitățile totale existente la nivel național și cele angajate de statele membre în cadrul Rezervei europene de protecție civilă nu sunt în măsură să asigure un răspuns eficace în caz de dezastre naturale și provocate de om.
(2) Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 a Comisiei (2) stabilește componența rescEU în ceea ce privește capacitățile și cerințele de calitate ale acesteia. Rezerva rescEU este constituită în prezent din capacități aeriene de combatere a incendiilor forestiere, capacități de evacuare aeriană medicală, capacități care constau în echipe medicale de urgență și capacități de constituire a unor stocuri medicale.
(3) Articolul 21 alineatul (4) din Decizia nr. 1313/2013/UE prevede posibilitatea instituirii unor capacități rescEU pentru a răspunde unor riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major. Pentru a institui aceste capacități, în prezenta decizie trebuie definite categoriile de riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major, având în vedere posibilele scenarii pentru producerea unor astfel de riscuri.
(4) Capacitățile rescEU instituite pentru a răspunde unor riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major ar trebui să fie finanțate integral de Uniune, având în vedere natura lor foarte specializată, costurile ridicate și faptul că sunt insuficiente la nivelul Uniunii. În conformitate cu articolul 21 alineatul (4) și cu articolul 23 alineatul (4b) din Decizia nr. 1313/2013/UE, pentru astfel de capacități, asistența financiară din partea Uniunii ar trebui să acopere toate costurile necesare pentru a asigura disponibilitatea și trimiterea pe teren, precum și toate costurile operaționale în cazul trimiterii pe teren în cadrul mecanismului Uniunii.
(5) Atunci când definește o capacitate ca fiind rescEU prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia ar trebui să evalueze dacă capacitatea respectivă trebuie considerată ca răspunzând unor riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major.
(6) Procesul de identificare a capacităților instituite pentru a răspunde unor riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major trebuie să se bazeze pe relevanța strategică a acestora, să se realizeze într-un mod transparent și în strânsă cooperare cu statele membre.
(7) Pentru gestionarea riscurilor cu probabilitate redusă de producere și cu impact major, cum ar fi, fără a se limita la acestea, un atac biologic la scară largă sau o epidemie cu o boală extrem de infecțioasă care afectează un număr mare de pacienți („Medevac HID”), ar trebui utilizate capacități de evacuare aeriană medicală a victimelor dezastrelor și echipe medicale de urgență de tip 3 („EMT-3”). Capacitățile de constituire de stocuri medicale ar trebui, de asemenea, să fie utilizate pentru a răspunde amenințărilor transfrontaliere grave pentru sănătate de lungă durată, care au potențialul de a perturba furnizarea de servicii sociale, de mediu, economice și de sănătate publică din cauza amplorii și a complexității lor.
(8) Având în vedere situația de urgență provocată de COVID-19, întrucât este necesar să se stabilească rapid o rezervă europeană comună care să poată sprijini răspunsul statelor membre, ar trebui să se aplice retroactivitatea capacităților de constituire de stocuri medicale în temeiul rescEU începând de la data desemnării lor în calitate de capacități rescEU prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/414 a Comisiei (3).
(9) Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 ar trebui modificată.
(10) Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 33 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE,