Directiva 2019/1159 · CELEX 32019L1159

Directiva (UE) 2019/1159 a Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de modificare a Directivei 2008/106/CE privind nivelul minim de formare a navigatorilor și de abrogare a Directivei 2005/45/CE privind recunoașterea reciprocă a brevetelor navigatorilor eliberate de statele membre (Text cu relevanță pentru SEE.)

Data act: 20.06.2019
Intrare in vigoare: 01.08.2019
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2019_188_R_0006
Status: In vigoare

calificare profesională echipaj formare profesională măsuri de prevenire a poluării navigație maritimă principiul recunoașterii reciproce recunoașterea diplomelor siguranță maritimă

Recitale

(1) Pentru a menține un nivel ridicat de siguranță maritimă și de prevenire a poluării pe mare, și pentru a-l îmbunătăți, este esențial să se mențină și, eventual, să se îmbunătățească nivelul de cunoștințe și de competențe al navigatorilor din Uniune prin dezvoltarea formării și a certificării maritime în conformitate cu normele internaționale și cu evoluțiile tehnologice, precum și să se ia măsuri suplimentare în vederea consolidării bazei de competențe maritime europene.

(2) Formarea și certificarea navigatorilor sunt reglementate la nivel internațional de Convenția internațională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart din 1978 a Organizației Maritime Internaționale, astfel cum a fost modificată (denumită în continuare „Convenția STCW”), care a făcut obiectul unei ample revizuiri ultima oară în 2010. În 2015 au fost adoptate amendamente la Convenția STCW cu privire la cerințele de formare și calificare aplicabile navigatorilor care lucrează la bordul navelor care fac obiectul Codului internațional privind siguranța navelor care utilizează gaze sau alți combustibili cu punct de aprindere scăzut (denumit în continuare „Codul IGF”). În 2016 au fost adoptate amendamente la Convenția STCW în ceea ce privește formarea și calificarea navigatorilor care lucrează la bordul navelor de pasageri și la bordul navelor care operează în apele polare.

(3) Directiva 2008/106/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) integrează Convenția STCW în dreptul Uniunii. Toate statele membre sunt semnatare ale Convenției STCW și, prin urmare, punerea în aplicare armonizată a angajamentelor lor internaționale urmează să fie realizată prin alinierea la Convenția STCW a normelor Uniunii privind formarea și certificarea navigatorilor. În consecință, ar trebui modificate mai multe dispoziții ale Directivei 2008/106/CE, pentru a se reflecta cele mai recente amendamente aduse Convenției STCW referitoare la formarea și calificarea navigatorilor care lucrează la bordul navelor care intră sub incidența Codului IGF, la bordul navelor de pasageri și la bordul navelor care operează în apele polare.

(4) Codul privind pregătirea navigatorilor, brevetarea/atestarea și efectuarea serviciului de cart, astfel cum a fost adoptat prin Rezoluția 2 la Conferința părților STCW din 2010, în versiunea sa actualizată (denumit în continuare „Codul STCW”) conține deja orientări privind prevenirea oboselii (secțiunea B-VIII/1), precum și privind capacitatea de a efectua serviciul la bord (secțiunea A-VIII/1). Din motive de siguranță, este absolut necesar ca cerințele de la articolul 15 din Directiva 2008/106/CE să fie puse în aplicare și respectate fără excepție și să se țină seama în mod corespunzător de orientările respective.

(5) Unul dintre obiectivele politicii comune în domeniul transporturilor în privința transportului maritim este facilitarea deplasării navigatorilor în interiorul Uniunii. Astfel de deplasări contribuie, printre altele, la creșterea atractivității sectorului transportului maritim al Uniunii pentru generațiile viitoare, astfel încât să se evite o situație în care sectorul maritim european se confruntă cu o lipsă de personal competent, deținător al combinației potrivite de abilități și competențe. Recunoașterea reciprocă a certificatelor navigatorilor eliberate de statele membre este esențială pentru a facilita libera circulație a navigatorilor. Având în vedere dreptul la bună administrare, deciziile statelor membre referitoare la acceptarea certificatelor de aptitudini eliberate navigatorilor de către alte state membre în scopul eliberării de certificate naționale de competență ar trebui să se bazeze pe motive care să poată fi verificate de către navigatorul în cauză.

(6) Directiva 2008/106/CE conține, de asemenea, un sistem centralizat de recunoaștere a certificatelor de navigatori eliberate de țările terțe. Evaluarea din cadrul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) a arătat că statele membre au realizat economii semnificative de costuri de la introducerea sistemului centralizat. Cu toate acestea, evaluarea a arătat totodată că, în ceea ce privește anumite țări terțe recunoscute, numai un număr foarte limitat de atestate care confirmă recunoașterea certificatelor au fost eliberate de statele membre în legătură cu certificatele de competență sau certificatele de aptitudini eliberate de țările terțe respective. Prin urmare, pentru a utiliza resursele umane și financiare disponibile într-un mod mai eficient, procedura de recunoaștere a țărilor terțe ar trebui să se bazeze pe o analiză a necesității unei astfel de recunoașteri, inclusiv, dar fără a se limita la o indicare a numărului estimat de comandanți, ofițeri și radiooperatori proveniți din țara respectivă, care sunt susceptibili să servească la bordul navelor care arborează pavilionul unui stat membru. Analiza respectivă ar trebui prezentată spre examinare Comitetului pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS).

(7) Având în vedere experiența acumulată în aplicarea procedurii de recunoaștere a țărilor terțe, evaluarea REFIT a arătat că termenul actual de 18 luni nu ia în considerare complexitatea procesului, care include o inspecție la fața locului realizată de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă. Formalitățile diplomatice necesare pentru planificarea și efectuarea unei astfel de inspecții necesită mai mult timp. Mai mult, termenul de 18 luni nu este suficient atunci când țara terță trebuie să pună în aplicare măsuri corective și să efectueze modificări juridice ale sistemului său pentru a respecta cerințele Convenției STCW. Din aceste motive, termenul de adoptare a unei decizii a Comisiei ar trebui să fie prelungit de la 18 la 24 de luni, iar atunci când țara terță trebuie să pună în aplicare măsuri corective substanțiale, inclusiv modificări ale dispozițiilor legale, termenul ar trebui prelungit cu 36 de luni. În plus, ar trebui păstrată posibilitatea ca statul membru solicitant să recunoască provizoriu sistemul țării terțe în ceea ce privește standardele de formare, certificare și efectuare a cartului aplicabile navigatorilor, pentru a se menține flexibilitatea procedurii de recunoaștere.

(8) Pentru a garanta dreptul tuturor navigatorilor la locuri de muncă decente și pentru a limita denaturarea concurenței pe piața internă, în cazul viitoarei recunoașteri a țărilor terțe ar trebui să se ia în calcul dacă țările terțe respective au ratificat Convenția din 2006 privind munca în domeniul maritim.

(9) Pentru a spori în continuare eficiența sistemului centralizat de recunoaștere a țărilor terțe, reevaluarea țărilor terțe care furnizează un număr redus de navigatori la bordul navelor care arborează pavilionul unui stat membru ar trebui efectuată la intervale mai lungi, care ar trebui mărite la zece ani. Această perioadă mai lungă de reevaluare a sistemului respectivelor țări terțe ar trebui să fie, însă, combinată cu criterii de prioritate care să ia în considerare preocupările legate de siguranță, echilibrând nevoia de eficiență cu un mecanism de salvgardare eficace în caz de deteriorare a calității formării navigatorilor furnizate în țările terțe relevante.

(10) Informațiile privind navigatorii angajați din țări terțe au devenit disponibile la nivelul Uniunii datorită comunicării de către statele membre a informațiilor relevante din registrele lor naționale privind certificatele și atestatele emise. Informațiile respective ar trebui utilizate în scopuri statistice și de elaborare a politicilor, în special în scopul îmbunătățirii eficienței sistemului centralizat de recunoaștere a țărilor terțe. Pe baza informațiilor comunicate de statele membre, ar trebui să fie reexaminată recunoașterea țărilor terțe care nu au furnizat navigatori la bordul navelor care arborează pavilionul unui stat membru pentru o perioadă de cel puțin opt ani. Procesul de reexaminare ar trebui să includă posibilitatea menținerii sau retragerii recunoașterii țării terțe relevante. În plus, informațiile comunicate de statele membre ar trebui să fie utilizate și pentru a se acorda prioritate reevaluării țărilor terțe recunoscute.

(11) Pentru a lua în considerare evoluțiile la nivel internațional și pentru a se asigura adaptarea în timp util a normelor Uniunii la aceste evoluții, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește încorporarea amendamentelor la Convenția STCW și la partea A din Codul STCW prin actualizarea cerințelor tehnice privind formarea și certificarea navigatorilor și prin alinierea tuturor dispozițiilor relevante ale Directivei 2008/106/CE în legătură cu certificatele digitale pentru navigatori. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (4). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(12) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive cu privire la recunoașterea țărilor terțe, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(13) Dispozițiile privind recunoașterea calificărilor profesionale prevăzute în Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) nu se aplică în ceea ce privește recunoașterea certificatelor navigatorilor în temeiul Directivei 2008/106/CE. Directiva 2005/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) a reglementat recunoașterea reciprocă a certificatelor navigatorilor eliberate de statele membre. Cu toate acestea, definițiile certificatelor navigatorilor menționate în Directiva 2005/45/CE au devenit caduce în urma amendamentelor aduse Convenției STCW în 2010. Prin urmare, sistemul de recunoaștere reciprocă a certificatelor navigatorilor eliberate de statele membre ar trebui modificat pentru a se reflecta amendamentele internaționale și definițiile certificatelor navigatorilor incluse în Directiva 2008/106/CE. În plus, certificatele medicale ale navigatorilor eliberate sub autoritatea statelor membre ar trebui, de asemenea, să fie incluse în sistemul de recunoaștere reciprocă. Pentru a se elimina ambiguitatea și riscul de incoerențe între Directivele 2005/45/CE și 2008/106/CE, recunoașterea reciprocă a certificatelor navigatorilor ar trebui să fie reglementată numai prin Directiva 2008/106/CE. În plus, în vederea reducerii sarcinii administrative suportate de statele membre, ar trebui introdus un sistem electronic de prezentare a calificărilor navigatorilor, după ce amendamentele relevante la Convenția STCW vor fi adoptate.

(14) Digitizarea datelor face parte în mod firesc din progresele tehnologice în materie de colectare și de comunicare a datelor, pentru a contribui la reducerea costurilor și la utilizarea eficientă a resurselor umane. Comisia ar trebui să aibă în vedere măsuri pentru a spori eficacitatea controlului statului portului, printre acestea numărându-se și o evaluare a fezabilității și a valorii adăugate a creării și gestionării unei baze de date centrale a certificatelor navigatorilor, care ar urma să fie conectată cu baza de date privind inspecțiile menționată la articolul 24 din Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) și la care toate statele membre ar urma să fie conectate. Respectiva bază de date centrală ar trebui să conțină toate informațiile prevăzute în anexa V la Directiva 2008/106/CE privind certificatele de competență și atestatele care confirmă recunoașterea certificatelor de aptitudini eliberate în conformitate cu regulile V/1-1 și V/1-2 din Convenția STCW.

(15) Educația și formarea navigatorilor europeni ca ofițeri și comandanți ar trebui susținută prin schimburi de studenți între instituțiile de învățământ și de formare în domeniul maritim din întreaga Uniune. Pentru a cultiva și a dezvolta competențele și calificările navigatorilor aflați sub pavilion european, este necesar un schimb de bune practici între statele membre. Educația și formarea navigatorilor ar trebui să beneficieze pe deplin de oportunitățile oferite de programul Erasmus+.

(16) Comisia ar trebui să stabilească un dialog cu partenerii sociali și statele membre pentru a dezvolta inițiative de formare maritimă care să completeze nivelul minim de formare a navigatorilor asupra căruia s-a convenit la nivel internațional și care să poată fi recunoscute reciproc de către statele membre sub forma unor diplome europene de excelență maritimă. Aceste inițiative ar trebui să se bazeze pe recomandările proiectelor-pilot în curs de desfășurare și pe strategiile stabilite în Planul de cooperare sectorială în materie de competențe al Comisiei și să fie dezvoltate în conformitate cu recomandările și strategiile respective.

(17) Pentru a spori claritatea și coerența juridică, Directiva 2005/45/CE ar trebui să fie abrogată.

(18) Directiva 2008/106/CE ar trebui modificată în consecință,

Articolul 1

Modificări aduse Directivei 2008/106/CE

Directiva 2008/106/CE se modifică după cum urmează: 1. La articolul 1 se adaugă următoarele puncte: „43. prin «stat membru gazdă» se înțelege statul membru în care navigatorii solicită acceptarea sau recunoașterea certificatelor lor de competență, a certificatelor de aptitudini sau a documentelor justificative; 44. prin «Codul IGF» se înțelege Codul internațional privind siguranța navelor care utilizează gaze sau alți combustibili cu punct de aprindere scăzut, astfel cum este definit în regula II-1/2.29 din SOLAS 74; 45. prin «Codul polar» se înțelege Codul internațional pentru nave care operează în ape polare, astfel cum este definit în regula XIV/1.1 din SOLAS 74; 46. prin «ape polare» se înțelege apele arctice și/sau zona Antarctica, astfel cum sunt definite în regulile XIV/1.2-XIV/1.4 din SOLAS 74.” 2. Articolul 2 se modifică după cum urmează: (a) în alineatul unic, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text: „(1) Prezenta directivă se aplică navigatorilor menționați în prezenta directivă care servesc la bordul navelor maritime care arborează pavilionul unui stat membru, cu excepția:”; (b) se adaugă următorul alineat: „(2) Articolul 5b se aplică navigatorilor care dețin un certificat eliberat de un stat membru, indiferent de naționalitatea acestora.” 3. Articolul 5 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (10) se înlocuiește cu următorul text: „(10) Sub rezerva articolului 19 alineatul (7), originalul oricărui certificat prevăzut de prezenta directivă este disponibil în original la bordul navei pe care servește titularul acestuia, pe suport de hârtie sau în format digital, iar autenticitatea și valabilitatea acestuia pot fi verificate prin procedura prevăzută la alineatul (12) litera (b) din prezentul articol.”; (b) la articolul 5, alineatul (13) se înlocuiește cu următorul text: „(13) Atunci când intră în vigoare modificările relevante la Convenția STCW și la partea A din Codul STCW în legătură cu certificatele digitale ale navigatorilor, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27a pentru a modifică prezenta directivă prin alinierea tuturor dispozițiilor relevante ale acesteia la modificările la Convenția STCW și la partea A din Codul STCW în vederea digitalizării certificatelor și atestatelor navigatorilor.” 4. Articolul 5a se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 5a Informarea Comisiei În sensul articolului 20 alineatul (8) și al articolului 21 alineatul (2) și exclusiv în scopul utilizării de către statele membre și Comisie în procesul de elaborare a politicilor și în scopuri statistice, statele membre prezintă Comisiei, în fiecare an, informațiile enumerate în anexa V la prezenta directivă privind certificatele de competență și atestatele care confirmă recunoașterea certificatelor de competență. De asemenea, acestea pot furniza, pe bază voluntară, informații privind certificatele de aptitudini eliberate personalului nebrevetat în conformitate cu capitolele II, III și VII din anexa la Convenția STCW, cum ar fi informațiile menționate în anexa V la prezenta directivă.” 5. Se introduce următorul articol: „Articolul 5b Recunoașterea reciprocă a certificatelor navigatorilor eliberate de statele membre (1) Fiecare stat membru acceptă certificatele de competență și documentele justificative eliberate de un alt stat membru, sau sub autoritatea acestuia, pe suport de hârtie sau în format digital, cu scopul de a permite navigatorilor să servească la bordul navelor aflate sub pavilionul său. (2) Fiecare stat membru recunoaște certificatele de competență eliberate de un alt stat membru sau certificatele de aptitudini eliberate de un alt stat membru comandanților și ofițerilor în conformitate cu regulile V/1-1 și V/1-2 din anexa I la prezenta directivă, prin atestarea certificatelor respective pentru a confirma recunoașterea acestora. Atestatul care confirmă recunoașterea se limitează la capacitățile, funcțiile și nivelurile de competență sau de aptitudini specificate în certificatul respectiv. Atestatul este eliberat numai dacă au fost îndeplinite toate cerințele Convenției STCW, în conformitate cu regula I/2 punctul 7 din Convenția STCW. Forma atestatului este cea prezentată în secțiunea A-I/2 punctul 3 din Codul STCW. (3) Pentru a permite navigatorilor să servească la bordul navelor aflate sub pavilionul său, fiecare stat membru acceptă certificatele medicale eliberate sub autoritatea unui alt stat membru în conformitate cu articolul 11. (4) Statul membru gazdă se asigură că deciziile menționate la alineatele (1), (2) și (3) sunt emise într-un termen rezonabil. Statele membre gazdă se asigură, de asemenea, că navigatorii au dreptul de a exercita o cale de atac împotriva oricărui refuz de atestare sau de acceptare a unui certificat valabil, sau împotriva absenței unui răspuns, în conformitate cu legislația și procedurile naționale, și că navigatorii beneficiază de consiliere și asistență adecvate cu privire la astfel de căi de atac în conformitate cu legislația și procedurile naționale stabilite. (5) Fără a aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol, autoritățile competente ale statului membru gazdă pot impune restricții suplimentare privind capacitățile, funcțiile și nivelurile de competență sau de aptitudini în ceea ce privește voiajele costiere, astfel cum sunt menționate la articolul 7, sau pot prevedea certificate alternative eliberate în conformitate cu regula VII/1 din anexa I. (6) Fără a aduce atingere alineatului (2), un stat membru gazdă poate, dacă este necesar, să permită unui navigator să servească, pe o perioadă care să nu depășească trei luni, la bordul unei nave care arborează pavilionul acestuia, dacă navigatorul deține un certificat corespunzător valabil, eliberat și atestat de un alt stat membru, dar care nu este încă atestat pentru recunoaștere de către statul membru gazdă respectiv. Documentele justificative care atestă că o cerere pentru eliberarea unui atestat a fost înaintată autorităților competente trebuie să poată fi puse la dispoziție cu promptitudine. (7) Statul membru gazdă se asigură că navigatorii care prezintă spre recunoaștere certificate privind funcții la nivel managerial dețin cunoștințe adecvate referitoare la legislația maritimă a statului membru respectiv relevantă pentru funcțiile pe care sunt autorizați să le exercite.” 6. Articolul 12 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Pentru a-și păstra calificarea în ceea ce privește stagiul de îmbarcare, fiecărui comandant, ofițer sau radiooperator de bord titular al unui certificat eliberat sau recunoscut în temeiul oricăruia dintre capitolele anexei I, cu excepția capitolului V regula V/3 sau a capitolului VI, care servește pe mare sau intenționează să se întoarcă pe mare după o perioadă petrecută pe uscat, i se solicită, la intervale de cel mult cinci ani: (a) să îndeplinească standardele privind starea de sănătate prevăzute la articolul 11; și (b) să dovedească competența sa profesională continuă în conformitate cu secțiunea A-I/11 din Codul STCW;”; (b) se introduce următorul alineat: „(2b) Pentru a continua să servească pe mare la bordul navelor care operează în apele polare, fiecare comandant sau ofițer îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol și dovedește, la intervale care nu depășesc cinci ani, competența sa profesională continuă în ceea ce privește navele care operează în apele polare în conformitate cu secțiunea A-I/11 punctul 4 din Codul STCW.”; (c) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Fiecare stat membru compară standardele de competență impuse candidaților pentru certificatele de competență și/sau certificatele de aptitudini eliberate până la 1 ianuarie 2017 cu cele prevăzute pentru certificatele de competență și/sau de aptitudini relevante în partea A din Codul STCW și stabilește necesitatea de a solicita titularilor unor astfel de certificate de competență și/sau certificate de aptitudini să efectueze o perfecționare corespunzătoare și o formare sau evaluare actualizată.”; (d) se introduce următorul alineat: „(3a) Fiecare stat membru compară standardele de competență pe care le impunea înainte de 1 ianuarie 2017 persoanelor care servesc la bordul unor nave alimentate cu gaz cu standardele de competență prevăzute în secțiunea A-V/3 din Codul STCW și stabilește, după caz, necesitatea de a solicita persoanelor respective să își actualizeze calificările.” 7. La articolul 19, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text: „(2) Un stat membru care intenționează să recunoască, prin atestare, certificatele de competență sau certificatele de aptitudini menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, eliberate de o țară terță unui comandant, ofițer sau radiooperator de bord, pentru efectuarea serviciului pe nave aflate sub pavilionul său, înaintează Comisiei o cerere de recunoaștere a respectivei țări terțe, însoțită de o analiză preliminară a respectării de către țara terță a cerințelor Convenției STCW, efectuată prin colectarea informațiilor menționate în anexa II la prezenta directivă. În analiza preliminară respectivă, statul membru furnizează, în sprijinul cererii sale, informații suplimentare privind motivele recunoașterii țării terțe. În urma înaintării unei astfel de cereri de către un stat membru, Comisia prelucrează fără întârziere cererea respectivă și ia o decizie în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 28 alineatul (2), cu privire la inițierea procedurii de evaluare a sistemului de formare și certificare al țării terțe respective, într-un interval de timp rezonabil, având în vedere termenul fixat la alineatul (3) de la prezentul articol. Atunci când s-a adoptat o decizie pozitivă de inițiere a evaluării, Comisia, asistată de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă și cu posibila implicare a statului membru care înaintează cererea și a oricăror alte state membre interesate, colectează informațiile menționate în anexa II la prezenta directivă și realizează o evaluare a sistemelor de formare și certificare ale țării terțe pentru care a fost înaintată cererea de recunoaștere, pentru a verifica faptul că țara în cauză respectă toate cerințele Convenției STCW și că s-au luat măsurile corespunzătoare pentru prevenirea eliberării de certificate frauduloase, și analizează dacă țara în cauză a ratificat Convenția din 2006 privind munca în domeniul maritim. (3) În cazul în care, în urma evaluării menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia ajunge la concluzia că toate cerințele sunt îndeplinite, aceasta adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a deciziei de recunoaștere a unei țări terțe. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 28 alineatul (2), în termen de 24 de luni de la înaintarea de către un stat membru a cererii menționate la alineatul (2) de la prezentul articol. În cazul în care țara terță în cauză trebuie să pună în aplicare măsuri corective majore, inclusiv să aducă modificări legislației sale și sistemului său de învățământ, formare și certificare pentru a îndeplini cerințele Convenției STCW, actele de punere în aplicare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat sunt adoptate în termen de 36 de luni de la înaintarea de către un stat membru a cererii menționate la alineatul (2) de la prezentul articol. Statul membru care înaintează cererea respectivă poate decide să recunoască țara terță în mod unilateral până când se adoptă un act de punere în aplicare în temeiul prezentului alineat. În cazul unei astfel de recunoașteri unilaterale, statul membru comunică Comisiei numărul de atestate care confirmă recunoașterea, eliberate în legătură cu certificatele de competență și cu certificatele de aptitudini menționate la alineatul (1), eliberate de țara terță până la adoptarea actului de punere în aplicare privind recunoașterea țării terțe respective.” 8. La articolul 20, se adaugă următorul alineat: „(8) Dacă nu există atestate care să confirme recunoașterea, eliberate de un stat membru în legătură cu certificatele de competență sau certificatele de aptitudini menționate la articolul 19 alineatul (1), eliberate de o țară terță pe o perioadă mai mare de opt ani, recunoașterea certificatelor din țara respectivă se reexaminează. Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a deciziei sale ca urmare a reexaminării. Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 28 alineatul (2), după transmiterea unei notificări statelor membre și țării terțe în cauză cu cel puțin șase luni înainte.” 9. La articolul 21, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text: „(1) Țările terțe care au fost recunoscute în conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (3) primul paragraf, inclusiv cele menționate la articolul 19 alineatul (6), fac obiectul unei reevaluări periodice de către Comisie, cu asistența Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă, cel puțin o dată la zece ani de la ultima evaluare, pentru a se verifica dacă acestea îndeplinesc criteriile relevante prevăzute în anexa II și dacă s-au luat măsurile adecvate de prevenire a emiterii de certificate frauduloase. (2) Comisia, cu asistența Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă, efectuează reevaluarea țărilor terțe pe baza unor criterii de prioritate. Aceste criterii de prioritate includ următoarele: (a) datele de performanță furnizate de controlul statului portului în temeiul articolului 23; (b) numărul de atestate care confirmă recunoașterea în legătură cu certificatele de competență sau certificatele de aptitudini eliberate în conformitate cu regulile V/1-1 și V/1-2 din Convenția STCW, eliberate de țara terță; (c) numărul instituțiilor de învățământ și de formare în domeniul maritim acreditate de țara terță; (d) numărul de programe de formare și de dezvoltare profesională a navigatorilor aprobate de țara terță; (e) data ultimei evaluări a Comisiei privind țara terță și numărul deficiențelor la nivelul proceselor critice, identificate pe parcursul evaluării respective; (f) orice modificare semnificativă a sistemului de formare și certificare în domeniul maritim al țării terțe; (g) numărul total de navigatori titulari ai unui certificat eliberat de țara terță, care servesc la bordul navelor care arborează pavilionul unui stat membru, precum și nivelul de formare și de calificare al navigatorilor respectivi; (h) dacă sunt disponibile, informații privind standardele de învățământ și formare din țara terță furnizate de autoritățile în cauză sau de alte părți interesate. În cazul nerespectării de către o țară terță a cerințelor Convenției STCW în conformitate cu articolul 20 din prezenta directivă, reevaluarea țării terță în cauză are prioritate față de celelalte țări terțe.” 10. La articolul 25a, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Statele membre comunică Comisiei informațiile menționate în anexa V, în sensul articolului 20 alineatul (8) și al articolului 21 alineatul (2) și pentru utilizarea de către statele membre și Comisie în procesul de elaborare a politicilor.” 11. Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 26 Raportul de evaluare Până cel târziu la 2 august 2024, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare, inclusiv propuneri de acțiuni ulterioare care trebuie efectuate în urma evaluării respective. În raportul de evaluare respectiv, Comisia analizează punerea în aplicare a sistemului de recunoaștere reciprocă a certificatelor navigatorilor eliberate de statele membre, precum și eventualele evoluții în ceea ce privește certificatele digitale pentru navigatori la nivel internațional. De asemenea, Comisia evaluează eventualele evoluții legate de luarea în considerare în viitor a diplomelor europene de excelență maritimă, pe baza recomandărilor formulate de partenerii sociali.” 12. Articolul 27 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 27 Modificarea (1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 27a, în ceea ce privește modificarea anexei I la prezenta directivă și a dispozițiilor conexe din prezenta directivă, în vederea alinierii anexei respective și dispozițiilor respective la modificări aduse Convenției STCW și părții A din Codul STCW. (2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 27a, în ceea ce privește modificarea anexei V la prezenta directivă cu privire la conținutul și detaliile specifice și relevante ale informațiilor care trebuie raportate de către statele membre, cu condiția ca astfel de acte să se limiteze la a ține cont de modificările aduse Convenției STCW și părții A din Codul STCW și să respecte garanțiile privind protecția datelor. Aceste acte delegate nu modifică dispozițiile privind anonimizarea datelor astfel cum se prevede la articolul 25a alineatul (3).” 13. Articolul 27a se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 27a Exercitarea delegării de competențe (1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol. (2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (13) și la articolul 27 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 1 august 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. (3) Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (13) și la articolul 27 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. (4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. (5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. (6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (13) și al articolului 27 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.” 14. Anexa I la Directiva 2008/106/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Abrogare

Directiva 2005/45/CE se abrogă.

Articolul 3

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel târziu până la 2 august 2021. Statele membre comunică de îndată Comisiei cu textul dispozițiilor respective. Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.