Articolul text
Text integral
(2019/C 188/05) COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 50 alineatul (2) litera (a) coroborat cu articolul 53 alineatul (2), întrucât: DECIDE: Cererea de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al produsului, menționată la articolul 10 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei, inclusiv documentul unic modificat și trimiterea la publicarea caietului de sarcini relevant al produsului, pentru denumirea înregistrată „Olives cassées de la vallée des Baux-de-Provence” (DOP), figurează în anexa la prezenta decizie. În conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, publicarea prezentei decizii conferă dreptul de opoziție față de modificarea menționată la primul paragraf al prezentului articol în termen de trei luni de la data publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. CERERE DE APROBARE A UNEI MODIFICĂRI CARE NU ESTE MINORĂ A CAIETULUI DE SARCINI AL UNEI DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE/INDICAȚII GEOGRAFICE PROTEJATE Cerere de aprobare a unei modificări în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 „OLIVES CASSÉES DE LA VALLÉE DES BAUX-DE-PROVENCE” Nr. UE: PDO-FR-0051-AM01 – 16.8.2017 DOP ( X ) IGP ( ) 1. Grupul solicitant și interesul legitim Sindicatul „AOP Huile d’olive et Olives de la Vallée des Baux-de Provence” (SIOVB), sindicat profesional reglementat de Codul muncii, este alcătuit din producători de măsline, producători de măsline de masă și producători de ulei de măsline (aproximativ 1 100 de operatori). Sindicatul are un interes legitim să depună cererea. 2. Statul membru sau țara terță Franța 3. Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării (modificărilor) 4. Tipul modificării (modificărilor) 5. Modificare (modificări) Descrierea produsului Descrierea produsului „Olives cassées de la Vallée des Baux-de-Provence” a fost modificată și completată în caietul de sarcini și în documentul unic (care înlocuiește vechea fișă rezumat). Astfel, formularea inițială din caietul de sarcini și din fișa rezumat: „Produsul «Olives cassées de la Vallée des Baux-de-Provence» provine exclusiv din soiurile Salonenque sau Béruguette. «Olives cassées de la Vallée des Baux-de-Provence» este un produs timpuriu, cu durată de conservare scăzută. El constă în măsline verzi aromatizate cu fenicul.” se înlocuiește cu următorul text: „Produsul «Olives cassées de la Vallée des Baux-de-Provence» desemnează măslinele sparte de masă. Ele provin exclusiv din soiurile Salonenque sau Aglandau (cunoscut și sub denumirea de «Béruguette»). Amestecurile de soiuri nu pot fi comercializate. Măslinele au un calibru care corespunde unui număr maxim de 35 de fructe pe hectogram. Loturile sunt omogene și sunt alcătuite în proporție de maximum 5 % din fructe al căror calibru corespunde unui număr de peste 42 de fructe pe hectogram și în proporție de maximum 5 % din fructe al căror calibru corespunde unui număr mai mic de 20 de fructe pe hectogram. Măslinele sunt sparte, întregi și necrestate. Cu toate acestea, este permis un procent maxim de 5 % măsline nesparte și de 5 % de măsline deteriorate. Măslinele sunt măsline verzi aromatizate cu fenicul (Foeniculum vulgare var.). Măslinele sunt tari la degustare și au un gust pronunțat de fenicul, care nu trebuie să fie acoperit de gustul sărat. Poate fi prezent un ușor gust amar. Măslinele «Olive cassée de la Vallée des Baux-de-Provence» nu au niciun gust de fermentare, de săpun (sodat) sau de lemn. Ele sunt prezentate spre vânzare într-o saramură limpede sau ușor tulbure, dar care nu este roșie, conținând bucăți de tulpini de fenicul.” Aceste elemente descriptive au fost adăugate din următoarele motive: În plus, formularea inițială următoare: „«Olives cassées de la Vallée des Baux-de-Provence» este un produs timpuriu, cu durată de conservare scăzută.” este înlăturată deoarece este imprecisă. Aria geografică Definirea ariei geografice a produsului „Olives cassées de la Vallée des Baux-de-Provence” a fost modificată în caietul de sarcini și în documentul unic (vechea „fișă rezumat”). Astfel, textul inițial următor din caietul de sarcini și din fișa rezumat: „Aria de producție a denumirii de origine controlate «Olives cassées de la Vallée des Baux de Provence» este situată în interiorul următoarelor localități din departamentul Bouches-du-Rhône: Arles, Aureille, les Baux de Provence, Eygalières, Eyguières, Fontvieille, Lamanon, Maussane-les-Alpilles, Mouries, Le Paradou, Saint-Martin de Crau, Orgon, Saint-Etienne du Grès, Saint-Rémy de Provence, Senas, Tarascon.” se înlocuiește cu următoarele texte: — În documentul unic (punctul 4): „Aria geografică este situată în interiorul teritoriului următoarelor localități din departamentul Bouches-du-Rhône: Comune incluse în totalitate: Les Baux-de-Provence, Maussane-les-Alpilles, Paradou; Comune incluse parțial: Arles, Aureille, Eygalières, Eyguières, Fontvieille, Lamanon, Mas-Blanc-des-Alpilles, Mouriès, Orgon, Saint-Etienne-du-Grès, Saint-Martin-de-Crau, Saint-Rémy-de-Provence, Sénas, Tarascon.” — În caietul de sarcini: „Toate operațiunile, de la producerea măslinelor până la transformarea lor în măsline sparte de masă și pasteurizarea lor, sunt efectuate în aria geografică situată în interiorul teritoriului următoarelor localități din departamentul Bouches-du-Rhône: Comune incluse în totalitate: Les Baux-de-Provence, Maussane-les-Alpilles, Le Paradou; Comune incluse parțial: Arles, Aureille, Eygalières, Eyguières, Fontvieille, Lamanon, Mas-Blanc-des-Alpilles, Mouriès, Orgon, Saint-Etienne-du-Grès, Saint-Martin-de-Crau, Saint-Rémy-de-Provence, Sénas, Tarascon. La primăria fiecărei localități interesate a fost depus un document cartografic care definește limitele ariei geografice, astfel cum a fost aprobată de comitetul național responsabil cu produsele agroalimentare din cadrul Institutului național pentru origine și calitate (l’Institut national de l’origine et de la qualité – INAO), cu ocazia reuniunii sale din 20 iunie 2013, la propunerea comisiei de experți numită în acest scop.” Într-adevăr, perimetrul ariei geografice este extins pentru a include anumite părți ale localităților incluse deja în aria geografică, precum și o nouă localitate învecinată, și anume „Mas-Blanc-des-Alpilles” (parțial). Aceste adăugiri privesc toate localitățile din aria geografică, cu excepția localității „Les Baux-de-Provence”, care este deja inclusă integral în aria geografică. Aceste părți ale localităților adăugate în perimetrul ariei geografice răspund acelorași criterii geologice, pedologice, climatice și florale de delimitare ca și restul ariei denumirii de origine. Această delimitare permite, de asemenea, includerea unui nou producător de măsline de masă în denumirea de origine. Se adaugă data aprobării acestei delimitări (20 iunie 2013), ca urmare a deciziei luate de comitetul național responsabil pentru produsele agroalimentare din cadrul INAO, care are competența de a aproba revizuirea unei arii geografice la nivel național. De asemenea, se adaugă faptul că măslinele provin din măsline recoltate de pe parcele identificate conform metodelor descrise. Astfel, în caietul de sarcini se adaugă următoare formulare: „Măslinele sparte provin din măsline recoltate de pe parcele identificate, situate în aria de producție definită mai sus. Parcelele sunt identificate pe baza criteriilor legate de locurile de amplasare a parcelelor, stabilite de comitetul național responsabil cu produsele agroalimentare din cadrul INAO cu ocazia reuniunii sale din 21 februarie 2013, după obținerea avizului comisiei de experți numită în acest scop de comitetul național respectiv. Orice producător care dorește să identifice o parcelă transmite o cerere în acest sens serviciilor din cadrul INAO, cu ajutorul unui formular care este conform cu modelul aprobat de directorul INAO, înainte de data de 31 mai care precede prima recoltă a măslinelor cu denumire de origine, și se angajează să respecte criteriile referitoare la locul de amplasare. Lista noilor parcele identificate se aprobă în fiecare an de către comitetul național competent din cadrul INAO, după obținerea avizului comisiei de experți menționate mai sus. Lista parcelelor identificate, precum și criteriile de identificare, pot fi consultate făcând apel la serviciile INAO și la grupul vizat.” Această procedură permite structurilor de control să enumere toate parcelele adecvate pentru producerea denumirii de origine pentru un anumit an. — În plus, următoarea formulare se adaugă la punctul 3.4 din documentul unic și din caietul de sarcini: „Toate operațiunile, de la producția măslinelor până la producția măslinelor negre, se desfășoară în aria geografică definită.” Nu se adaugă nicio etapă nouă obligatorie în aria geografică, însă informațiile privind etapele care trebuie să se desfășoare în aria geografică nu au fost indicate în mod clar în vechea fișă rezumat și în caietul de sarcini. — În plus, se adaugă, doar în caietul de sarcini, referințele cartografice utilizate pentru definirea ariei geografice: „La primăria fiecărei localități interesate a fost depus un document cartografic care definește limitele ariei geografice, astfel cum a fost aprobată de comitetul național responsabil cu produsele agroalimentare din cadrul Institutului național pentru origine și calitate (l’Institut national de l’origine et de la qualité – INAO), cu ocazia reuniunii sale din 20 iunie 2013, la propunerea comisiei de experți numită în acest scop.” Este vorba despre date cartografice din partea IGN (Institutul național de informare geografică și forestieră), care pot fi transferate și pe alte suporturi informatice, spre deosebire de hărțile cadastrale utilizate inițial. În conformitate cu procedurile naționale în vigoare, atunci când se face o cerere de modificare a caietului de sarcini, comitetul național pentru denumirile de origine din sectorul laptelui, produselor agroalimentare și silviculturii din cadrul Institutului național pentru origine și calitate (INAO) are competența de a se pronunța cu privire la cerere, înainte de transmiterea acesteia către Comisia Europeană. Cu toate acestea, modificarea se aplică numai după ce a fost înregistrată la nivel european. Dovada originii Se elimină în întregime textul inițial următor din această rubrică a caietului de sarcini și a documentului unic (vechea fișă rezumat): „Alături de cereale și de vița-de-vie, măslinul a făcut întotdeauna parte din cele trei culturi esențiale din Provence. În regiunea Vallée des Baux de Provence, sectorul oleicol a ocupat întotdeauna o poziție predominantă, în ciuda concurenței din partea importurilor și a abandonării cultivării măslinilor în favoarea grădinăritului, ca urmare a construirii unor canale de irigare. În 1786, abatele Couture a demonstrat în tratatul său că una dintre particularitățile regiunii Vallée des Baux de Provence consta în marea sa bogăție de soiuri de măsline. El a menționat cel puțin șase specii principale, printre care «Salonenque», cunoscută anterior sub denumirea de «Plant de Salon» și «Béruguette», cunoscută anterior sub denumirea de «Aglandau» sau «Blanquette». Aceste două soiuri vechi și tradiționale sunt singurele autorizate pentru producția denumirii de origine controlate «Olives cassées de la Vallée des Baux de Provence». Această bogăție de soiuri a făcut din regiunea Vallée des Baux de Provence una dintre cele mai înfloritoare zone în ceea ce privește prelucrarea măslinelor. Tradițiile seculare au permis întotdeauna consumul de măsline verzi sparte, de măsline verzi întregi și de măsline negre. Producția de măsline verzi sparte se regăsește aproape în exclusivitate în Vallée des Baux-de-Provence. Cu o producție medie anuală de 250 de tone, măslinele sparte reprezintă cea mai importantă producție de măsline de masă din Vallée des Baux de Provence. În regiunea Vallée des Baux-de-Provence, campania oleicolă începe în fiecare an în luna septembrie, odată cu recoltarea măslinelor destinate acestei metode de prelucrare. Originalitatea acestei producții se datorează în principal «spargerii» măslinelor, care în prezent este mecanizată, dar care a fost realizată mult timp manual, dând naștere unei activități tradiționale în această regiune. Dat fiind că sunt primele măsline de masă care sosesc pe piață (octombrie-noiembrie), măslinele sparte din regiunea Vallée des Baux de Provence sunt așteptate cu interes în fiecare an de cunoscători, nerăbdarea acestora datorându-se caracterului timpuriu al produsului.” Într-adevăr, având în vedere evoluțiile legislației și reglementărilor naționale, rubrica „Elemente care dovedesc că produsul este originar din aria geografică” din caietul de sarcini și din fișa rezumat (punctul 4.4 „Dovada originii”), care a inclus numai elemente referitoare la „Legătura cu locul de origine”, a fost modificată și include în prezent numai obligațiile de raportare și evidențele care trebuie păstrate cu privire la trasabilitatea produsului și la monitorizarea condițiilor de producție din caietul de sarcini. Prin urmare, au fost adăugate diferite paragrafe, care înlocuiesc paragrafele anterioare referitoare la istoria și la notorietatea produsului. Noua formulare propusă descrie documentele introduse pentru a permite monitorizarea și controlul produsului cu denumire de origine: declarația de identificare a operatorilor, declarația privind lipsa intenției de a produce, integral sau parțial, produsul cu denumire de origine pentru un anumit an, registrul de cultură, registrele de manipulare a măslinelor (ca materie primă) și a măslinelor sparte (produs finit), declarația anuală de recoltare a măslinelor, declarația de prelucrare (cunoscută și sub denumirea de „declarația de producție”), declarația anuală de prelucrare a măslinelor sparte (cunoscută și sub denumirea de „declarația anuală de producție”), declarația de introducere pe piață a măslinelor sparte cu denumire de origine (cunoscută și sub denumirea de „declarație de revendicare”), declarația anuală privind stocurile de măsline sparte cu denumire de origine. În plus, examinarea analitică și organoleptică prevăzută deja de dispozițiile în vigoare este inclusă în procedura de control menționată anterior. Alineatul se redactează după cum urmează: „Întreaga procedură este completată de examinări analitice și organoleptice efectuate prin eșantionare pe produsul finit care este gata de a fi împachetat sau care este împachetat, care permit asigurarea calității și a coerenței cu descrierea produsului definită la punctul 2 de mai sus.” Într-adevăr, scopul este de a face o scurtă descriere a naturii produsului și a sistemului de control al produsului pus în aplicare. Metoda de obținere Soiuri Formularea inițială din caietul de sarcini și din documentul unic, prezentată mai jos: „Măslinele provin exclusiv din soiurile Salonenque sau Béruguette. Amestecurile de soiuri nu pot fi comercializate.” se înlocuiește cu următoarea formulare: „Măslinele utilizate provin exclusiv din soiurile Salonenque și Aglandau (cunoscut și sub denumirea de «Béruguette»).” Într-adevăr, se adaugă referința denumirii oficiale a soiului „Aglandau”. Lista soiurilor autorizate (Salonenque și Béruguette) nu este modificată ca atare, dar se menționează în prezent soiul Aglandau, deoarece aceasta este denumirea oficială a soiului cunoscut local sub denumirea de „Béruguette”. Densitatea de plantare se adaugă norme privind densitatea de plantare Următoarea formulare se introduce în caietul de sarcini: „Pentru orice plantare realizată după 27 august 1997, fiecare arbore dispune de o suprafață minimă de 24 de metri pătrați, suprafața respectivă fiind obținută prin înmulțirea celor două distanțe, cea dintre rânduri și cea dintre arbori. Pe de altă parte, distanța minimă dintre arbori trebuie să fie de cel puțin 4 metri.” Aceste norme corespund practicilor locale obișnuite care garantează dezvoltarea optimă a arborelui. Ele se aplică tuturor arborilor plantați după data recunoașterii denumirii de origine controlate pe teritoriul național. Normele permit asigurarea conformității cu normele privind densitatea de plantare recomandate pentru plantările viitoare. Tăierea Următoarea formulare se introduce în caietul de sarcini: „Măslinii fac obiectul tăierii cel puțin o dată la doi ani.” Tăierea de fructificare permite reglarea producției măslinului. Tăierile succesive îmbunătățesc recoltele. De obicei, tăierea are loc anual, dar dat fiind că ciclul vegetativ al măslinului este de doi ani, în caietul de sarcini se recomandă să efectueze cel puțin o tăiere la doi ani. Irigarea Următoarea dispoziție se introduce în caietul de sarcini: „Irigarea în perioada de vegetație a măslinilor este autorizată până la data recoltării stabilită anual pentru denumirea de origine.” S-a decis să se limiteze irigarea după data începerii recoltei, stabilită anual pentru denumirea de origine. Această dată corespunde practicilor obișnuite. Ea permite autorizarea irigării arborilor în cazul în care acest lucru este necesar, în caz de secetă persistentă, pentru a evita un stres hidric prea mare care este dăunător arborelui în timpul perioadei de vegetație și care afectează calitatea fructelor. În schimb, pentru a păstra calitatea fructelor coapte și pentru ca ele să nu fie pline de apă, este preferabil să se oprească irigarea odată ce a început recoltarea. Intrarea în producție a arborilor Textul inițial următor din caietul de sarcini: „Beneficiul denumirii de origine controlate «Olives cassées de la Vallée des Baux de Provence» nu poate fi acordat decât măslinelor obținute din arbori cu o vârstă de cel puțin cinci ani.” se înlocuiește cu următorul text: „Beneficiul denumirii de origine «Olives cassées de la Vallée des Baux de Provence» nu poate fi acordat decât măslinelor obținute din arbori plantați pe parcelă de cel puțin cinci ani.” În scopul clarificării formulării, se adaugă faptul că vârsta de intrare în producție a arborilor cu denumire de origine, stabilită la cinci ani, corespunde unei perioade de cinci ani de „plantare pe parcelă” (parcelă identificată cu denumire de origine). Producția Producția maximă autorizată este modificată la 10 tone pe hectar, în loc de maxim 6 tone pe hectar. Formularea inițială următoare din caietul de sarcini: „Producția la hectar nu trebuie să depășească șase tone de măsline pe hectar.” se înlocuiește cu următoarea formulare: „Producția nu depășește 10 tone de măsline recoltate per hectar oleicol, indiferent de destinația măslinelor. Producția este calculată pentru totalitatea parcelelor identificate ale exploatației care produc măsline destinate denumirilor de origine «Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence», «Olives cassées de la Vallée des Baux-de-Provence» și «Olives noires de la Vallée des Baux-de-Provence». Într-adevăr, măslinii din plantațiile recente intră în prezent în producție, iar producția acestor livezi de măslini se apropie de 8 până la 10 t/ha. În plus, nu este neobișnuit să se întâlnească livezi de măslini multiseculari și, în acest caz, arborii prezintă o dezvoltare semnificativă a ramurilor și o producție de măsline în consecință. Profesionalizarea producătorilor și reamenajarea parcelelor contribuie, de asemenea, la optimizarea productivității. În plus, au fost făcute adăugiri privind modul de calcul al producției, pentru a se evita orice interpretare și pentru a facilita controlul. Astfel, se adaugă faptul că producția este calculată în funcție de producția recoltată (și nu de producția totală a arborelui care cuprinde măslinele căzute pe jos care nu au fost colectate și care nu beneficiază de denumire), indiferent de destinația măslinelor, pentru totalitatea parcelelor identificate ale exploatației care produc măsline destinate denumirilor de origine «Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence», «Olives cassées de la Vallée des Baux-de-Provence» și «Olives noires de la Vallée des Baux-de-Provence».” Recoltarea măslinelor Sunt adăugate diferite dispoziții cu privire la recoltare pentru a se reglementa mai bine practicile și a se garanta calitatea măslinelor recoltate. — Dispoziția inițială următoare din caietul de sarcini: „Măslinele trebuie să provină din măsline recoltate la maturitatea corespunzătoare, direct din arbore” se elimină. Ea se înlocuiește cu următoarele dispoziții, care se adaugă în caietul de sarcini: „Data deschiderii recoltării se stabilește anual, prin decizia directorului INAO, pe baza unei propuneri motivate din partea grupului. Măslinele sunt recoltate manual sau printr-un procedeu mecanic care garantează integritatea fructului (pieptenii oscilanți sunt interziși).” S-a decis să se introducă un sistem de deschidere a recoltării pentru a asigura respectarea unui grad suficient de maturitate de către cultivatorii de măslini. Data deschiderii recoltării este propusă de grup, care își bazează propunerea pe analiza senzorială a eșantioanelor de măsline reprezentative pentru totalitatea ariei geografice. Noțiunea imprecisă de măsline „recoltate la maturitatea corespunzătoare, direct din arbore” se înlocuiește cu cerința ca măslinele să fie recoltate manual, printr-un proces mecanic care să garanteze integritatea fructelor. Pieptenii oscilanți sunt interziși, deoarece aceștia pot deteriora măslinele. — Formularea inițială următoare din caietul de sarcini: „Măslinele sunt apoi depozitate în lăzi de tip grilaj și livrate producătorilor de măsline de masă în cel mult patruzeci și opt de ore de la recoltare.” se înlocuiește cu următoarea formulare: „Măslinele sunt depozitate în lăzi de tip grilaj sau în boxpaleți. Apoi, în funcție de practicile locale, ele sunt livrate producătorilor de măsline de masă în cel mult patruzeci și opt de ore de la recoltare, în stare bună.” Într-adevăr, măslinele pot fi recoltate și în boxpaleți, nu numai în cutii (de tip grilaj), deoarece acest tip de container nu afectează calitatea produsului. În plus, este necesar ca ele să fie livrate în stare bună producătorilor de produse de măsline de masă. Prepararea măslinelor sparte Dispoziția următoare: „Măslinele care prezintă semne de contact cu solul nu se acceptă pentru prelucrare” se adaugă în caietul de sarcini, în vederea menținerii unei calități optime a produselor și a respectării practicilor tradiționale. Formularea inițială următoare din caietul de sarcini și din fișa rezumat: „Măslinele trebuie să aibă un calibru care corespunde unui număr maxim de 35 de fructe pe hectogram.” este completată, doar în caietul de sarcini, prin formularea următoare: „Măslinele sunt în prealabil calibrate și sortate înainte de prelucrarea lor de către fabricile de conserve. Acestea din urmă trebuie să fie situate în aria geografică de producție a denumirii de origine controlate «Olives cassées de la Vallée des Baux de Provence».” Se elimină din documentul unic și se înlocuiește cu următorul text din caietul de sarcini: „Măslinele sunt calibrate și sortate înainte de prelucrare. Măslinele au un calibru care corespunde unui număr maxim de 35 de fructe pe hectogram. Loturile sunt omogene și sunt alcătuite în proporție de maximum 5 % din fructe al căror calibru corespunde unui număr de peste 42 de fructe pe hectogram și în proporție de maximum 5 % din fructe al căror calibru corespunde unui număr mai mic de 20 de fructe pe hectogram.” Etapele care se desfășoară în interiorul ariei geografice sunt enumerate la rubrica „Aria geografică” din caietul de sarcini și la punctul 3.4 din documentul unic. În ceea ce privește sortarea măslinelor înainte de prelucrare, se adaugă următoarea dispoziție la caietul de sarcini: „Măslinele proaspete care prezintă următoarele defecte nu depășesc 5 % din măslinele utilizate: Măslinele cu viermi reprezintă mai puțin de 3 % din măslinele utilizate.” Scopul este de a stabili criteriile de sortare a măslinelor prin definirea defectelor și a valorilor maxime admise pentru aceste defecte. „Măslinele întregi sunt sparte mecanic, apoi sunt puse la macerat într-o soluție alcalină, până la eliminarea parțială a gustului amar. Soluția alcalină este înlocuită apoi cu apă pură, măslinele fiind lăsate în apă timp de cel puțin treizeci și șase de ore, apa fiind schimbată la fiecare 12 ore.” se înlocuiește cu următorul text în caietul de sarcini: „Măslinele proaspete întregi sunt sparte în mod mecanic. După spargere, fragmentele de pulpă de măsline nu depășesc 5 % din măslinele utilizate. Măslinele sunt macerate într-o soluție alcalină cu o densitate de maximum 1 025. După ce sunt macerate până la eliminarea parțială a gustului amar, soluția alcalină este înlocuită cu apă pură. Măslinele rămân în apă cel puțin treizeci și șase de ore, iar apa este schimbată prin clătiri succesive, până când devine limpede. După osmoză și stabilizare, densitatea este cuprinsă între 1 036 și 1 050. Numai acidul citric și acidul lactic sunt autorizați pentru reducerea pH-ului saramurii.” Astfel, se adaugă următoarele elemente: procentul maxim de pulpă de măsline acceptată în loturi, valoarea densității saramurii și aditivii autorizați pentru reducerea pH-ului saramurii. Cerința de a schimba apa de clătire a măslinelor „la fiecare douăsprezece ore” este înlocuită cu cerința de a schimba apa „prin clătiri succesive, până când devine limpede”, obiectivul fiind de a obține apă curată la sfârșitul procesului, semn că măslinele au fost clătite suficient. Toate aceste completări și modificări permit garantarea obținerii unui produs de calitate, prezentând un număr maxim de fructe întregi sparte, clătite suficient și stabilizate, în conformitate cu metodele tradiționale de producție. Conservarea măslinelor sparte înainte de ambalare Formulările inițiale următoare din caietul de sarcini: „Măslinele sunt conservate în saramură. După sărarea în saramură, măslinele trebuie conservate la o temperatură cuprinsă între + 4 °C și + 8 °C.” și din fișa rezumat (la punctul 4.5): „Măslinele sunt conservate în saramură”, sunt eliminate din documentul unic și înlocuite în caietul de sarcini cu următoarea formulare: „Măslinele sunt conservate în saramură cel târziu la opt zile de la eliminarea gustului amar și pentru o perioadă de maximum 12 luni, la o temperatură cuprinsă între 2 °C și 4 °C.” Într-adevăr, pentru a garanta condiții optime de conservare înainte de comercializare, se adaugă o perioadă maximă de conservare în saramură, stabilită la 12 luni. În acest scop, temperatura de conservare este redusă pentru a fi cuprinsă „între 2 °C și 4 °C” în loc de „între 4 °C și 8 °C”. De altfel, în caietul de sarcini se adaugă următoare formulare, privind pasteurizarea: „În cazul în care măslinele sunt pasteurizate, procesul se realizează în interiorul ariei geografice a denumirii de origine, pentru a se asigura conformitatea produsului cu descrierea de la punctul 2, înainte de prima comercializare a măslinelor cu denumire de origine. În acest scop, operatorii aplică o valoare maximă de pasteurizare de 2 000 de secunde (la o temperatură teoretică de 70 °C). Scopul este de a se evita o fierbere excesivă a măslinelor, fapt care riscă să înmoaie măslinele și să le închidă prea mult culoarea (de la verde pur la maro). În consecință, procedura de control prevede un control strict al pasteurizării prin verificarea regulată a înregistrărilor pasteurizatoarelor, precum și prin controlul caracteristicilor produsului după pasteurizare.” Acest paragraf este adăugat, în termeni aproape identici, la punctul 3.5 din documentul unic (numai forma este ușor diferită), fondul este strict identic cu formularea din caietul de sarcini. Pasteurizarea este opțională, dar în cazul în care este realizată, aceste noi dispoziții prevăd că pasteurizarea trebuie să fie efectuată în aria geografică, respectând o anumită valoare de pasteurizare. Obligația de a realiza pasteurizarea în aria geografică permite controlul produselor pasteurizate înainte de prima comercializare cu denumire de origine, pentru a garanta păstrarea caracteristicilor definite la punctul 2 din caietul de sarcini („Descriere”). Aromatizare Dispoziția inițială din caietul de sarcini și din fișa rezumat: „Aceste măsline sunt exclusiv aromatizate cu fenicul.” se înlocuiește cu următoarea dispoziție în caietul de sarcini și la punctul 3.3 din documentul unic: „Măslinele sparte sunt aromatizate exclusiv cu fenicul (Foeniculum vulgare var.), și anume cu partea vegetativă și semințele plantei. Se poate adăuga un extract de fenicul din comerț, un decoct sau o infuzie de fenicul realizate de operator.” Condițiile de aromatizare a feniculului sunt mai bine definite. Astfel, se adaugă faptul că aromatizarea se realizează cu ajutorul părții vegetative și al semințelor plantei și că se poate adăuga, de asemenea, un extract de fenicul din comerț, un decoct sau o infuzie de fenicul realizate de operator. În plus, se adaugă denumirea latină a feniculului pentru o mai mare exactitate: Foeniculum vulgare var. Legătura cu aria geografică În caietul de sarcini, precum și în documentul unic (sau în vechea fișă rezumat), legătura a fost rescrisă în întregime. Este vorba, în principal, de adăugiri care nu modifică baza legăturii de cauzalitate dintre particularitățile ariei geografice și caracteristicile specifice ale produsului descris inițial. — Formulările inițiale următoare din fișa rezumat: „Aria geografică de producție Vallée des Baux de Provence este delimitată la nord de canalul Alpilles și la sud de canalul Craponne” și din caietul de sarcini: „Aria geografică de producție Vallée des Baux de Provence este delimitată în mod clar la nord de canalul Alpilles și la sud de canalul Craponne” sunt modificate ușor și înlocuite în caietul de sarcini și în documentul unic cu următoarea formulare: „Aria geografică cuprinde masivul Alpilles, marginile sale coluviale și marginea de nord a câmpiei Crau.” Această actualizare se datorează modificării ușoare a limitelor ariei geografice, deoarece canalul Alpilles și canalul Craponne nu mai constituie limitele ariei geografice. În plus, pentru a completa această descriere se adaugă următoarele elemente: „Lanțul Alpilles (cu o altitudine maximă de 400 m) se întinde de la vest la est pe o distanță de aproximativ treizeci de kilometri, reunind dealurile calcaroase cele mai tipice din Provence, situate între Ron, Durance și Crau. Acest masiv formează lanțul cel mai vestic din anticlinalele provensale. Este un masiv erodat, cu relief pitoresc și coaste teșite, constând în principal în roci calcaroase din Cretacic și Jurasic în partea sa sudică.” — Formularea inițială următoare din caietul de sarcini (care nu figura în fișa rezumat): „Prezența livezilor de măslini în această vale a fost marcată de-a lungul istoriei de construirea canalelor de irigație. Astfel, măslinii au fost întotdeauna predominanți în sectoarele în care irigarea rămânea dificilă, nefiind în pericol de a fi înlăturați, în timp ce în alte sectoare, ei dispar în beneficiul grădinăritului.” este eliminată, deoarece este vorba despre elemente istorice care nu oferă o demonstrație reală a legăturii cu originea geografică. — Formulările inițiale următoare din caietul de sarcini: „Regiunea Vallée des Baux de Provence astfel delimitată se distinge prin caracteristicile sale geologice și climatice specifice.” și din fișa rezumat: „Ea se distinge prin caracteristicile sale geologice și climatice specifice”, precum și formularea inițială următoare din caietul de sarcini: „În zona de dealuri, solurile sunt calcaroase, puțin colorate și pietroase, cu o înaltă putere calorifică, o aerare și o permeabilitate foarte mare. Clima este mediteraneană, cu veri calde și uscate, cu toamne și cu primăveri destul de umede și cu prezența caracteristică a «mistralului» (vânt din nord). Soiurile din Vallée des Baux sunt deosebit de adaptate la funcționarea acestor soluri. Datorită lanțului Alpilles, regiunea Vallée de Baux de Provence este mult mai puțin supusă vântului, înghețurilor de primăvară și mai ales ceții care afectează formarea măslinelor și favorizează anumite boli criptogamice.”, sunt modificate și completate pentru a explica mai bine particularitățile ariei geografice. O parte din această formulare este inclusă în descrierea „legăturii de cauzalitate”, dar partea referitoare la descrierea climei, a solului și a soiurilor se elimină și se înlocuiește cu următoarele elemente (adăugiri în documentul unic și în caietul de sarcini): „Aria geografică prezintă următoarele caracteristici climatice: Solurile caracteristice ale ariei geografice sunt pietroase (fiind alcătuite din pietriș în procent de 40 până la 80 %), calcare cu textură nisipos-lutoasă sau nisipos-lutos-argiloasă în masivul Alpilles și pe marginile coluviale. Partea nordică a vechii Crau, care este încă cunoscută sub numele de «Crau d’Eyguères», prezintă soluri feruginoase roșii foarte pietroase (30-60 cm de pietriș silicios la suprafață), îmbogățite cu coluvii calcaroase produse de eroziunea coastelor sudice ale masivului Alpilles. Plantațiile de măslini din masivul Alpilles sunt situate în principal pe soluri pietroase și calcaroase, dezvoltate pe glacisuri de piemont, pe depozite de „grèzes litées”, pe coluviile mai mult sau mai puțin groase care umplu vâlcelele. Textura fracției fine este, în general, nisipos-lutoasă și, mai rar, nisipos-lutos-argiloasă. Conținutul de calcar total, care se situează, în medie, între 20 și 30 %, poate fi de până la 40 %, iar conținutul de calcar activ depășește rareori 8 %. PH-ul solului variază între 8 și 8,5.” În plus, numai în caietul de sarcini se adaugă următoarele elemente descriptive complementare privind clima, geologia și vegetația specifice ariei geografice: „Partea de vest a masivului este influențată de valea Ronului, precipitațiile sunt mai importante, iar temperaturile sunt mai blânde și mai puțin propice înghețului iarna și primăvara. Partea de sud a piemontului, protejată de vântul rece mistral, permite recolte mai timpurii și este, de asemenea, mai însorită. Versanții expuși la nord primesc mai multe precipitații. În depresiuni și fundul văilor, condițiile microclimatice (o influență mai redusă a soarelui și adăpost împotriva vântului) asigură o anumită răcoare în timpul verii. Aceste caracteristici determină o floră și o faună specifice la nivelul bioclimei mediteraneene, în special ca urmare a adaptării acestora la perioadele lungi de secetă. Aria geografică este constituită dintr-un masiv erodat cu relief pitoresc, având la bază în principal formațiuni calcaroase și marne din Cretacicul inferior, precum și calcare dolomitice din Jurasic în partea sa sudică. Depozitele terțiare, cauzate de fluvii și lacuri, de natură foarte eterogenă, alcătuite din calcare, conglomerate, gresii, marne, nisipuri apar la suprafață pe sinclinalele de pe axa vest-est. În cuaternar, gelifracția rocilor calcaroase a jucat un rol important în masivul Alpilles și a dat naștere depozitelor de pietriș (grèzes) care se prelungesc sub colmatajele coluviale sau aluviale recente. Versanții sudici ai masivului Alpilles sunt limitați de marginea vechii Crau, caracterizată de aluviuni constituite din pietre rotunde calcaroase și cuarțit din vilafranchian, aduse de râul Durance, care a ajuns în valea Saint Pierre de Vence. Clima, împreună cu geomorfologia locului, explică în mare parte prezența diferitelor tipuri de vegetație din etajul mediteranean, caracterizat prin pinul de Alep (Pinus halepensis) și stejarul de stâncă (Quercus ilex). Un adevărat punct de confluență biogeografică, teritoriul influențat în principal de clima mezo-mediteraneană numără aproximativ 960 de specii de plante adaptate la secetă și la soluri calcaroase, dintre care 50 se află la marginea zonei de repartiție.” — Formulările inițiale următoare din caietul de sarcini: „Zona geografică reprezentată de lanțul Alpilles, cu soluri și climat specifice, prezența unor soiuri vechi și cu tradiție în această regiune, practicile de cultivare născute din experiența și munca agricultorilor fac din regiunea Vallée des Baux de Provence o zonă de predilecție pentru producția de măsline.” și din fișa rezumat: „Această zonă geografică cu soluri calcaroase și climat mediteranean, prezența unor soiuri vechi și cu tradiție în această regiune, practicile de cultivare născute din experiența și munca agricultorilor fac din regiunea Vallée des Baux de Provence o zonă de predilecție pentru producția de măsline.” sunt eliminate deoarece informațiile pe care le conțin sunt reluate și dezvoltate în alte paragrafe ale acestei rubrici. Se adaugă următoarele elemente legate de factorii umani: În caietul de sarcini și în documentul unic: „Alături de cereale și de vița-de-vie, măslinul a făcut întotdeauna parte din cele trei culturi esențiale din Provence.” Doar în caietul de sarcini: „În regiunea Vallée des Baux de Provence, sectorul oleicol a ocupat întotdeauna o poziție predominantă, în ciuda concurenței din partea importurilor și a abandonării cultivării măslinilor în favoarea grădinăritului, ca urmare a construirii unor canale de irigare.” În caietul de sarcini și în documentul unic: „În 1786, abatele Couture a demonstrat în tratatul său că una dintre particularitățile regiunii Vallée des Baux de Provence consta în marea sa bogăție de soiuri de măsline. El a menționat cel puțin șase specii principale, printre care «Salonenque», cunoscută anterior sub denumirea de «Plant de Salon» și «Béruguette», cunoscută anterior sub denumirea de «Aglandau» sau «Blanquette». Aceste două soiuri vechi și tradiționale sunt singurele autorizate și utilizate pentru producția denumirii de origine «Olives cassées de la Vallée des Baux de Provence». Această bogăție de soiuri a făcut din regiunea Vallée des Baux de Provence una dintre cele mai înfloritoare zone în ceea ce privește prelucrarea măslinelor. Tradițiile seculare au permis întotdeauna consumul de măsline verzi sparte, de măsline întregi și de măsline negre. Producția de măsline verzi sparte se regăsește aproape în exclusivitate în regiunea Vallée des Baux-de-Provence. În regiunea Vallée des Baux-de-Provence, campania oleicolă începe în fiecare an la sfârșitul lunii august, odată cu recoltarea măslinelor destinate acestei metode de prelucrare. Originalitatea acestei producții se datorează în principal „spargerii” măslinelor, care în prezent este mecanizată, dar care a fost realizată mult timp manual, dând naștere unei activități tradiționale în această regiune. Metoda de preparare este simplă și tradițională: după spargere, măslinele sunt macerate într-o soluție alcalină, până la eliminarea parțială a gustului amar. Soluția alcalină este înlocuită apoi cu apă pură, măslinele fiind lăsate în apă timp de cel puțin treizeci și șase de ore, apa fiind schimbată în mod regulat. Măslinele sunt conservate în saramură cu o densitate cuprinsă între 1 036 și 1 050 și pot fi pasteurizate. Numai acidul citric și acidul lactic sunt autorizați pentru reducerea pH-ului saramurii.” Prin urmare, factorii umani au fost completați cu metoda tradițională de preparare a măslinelor sparte. Elementele următoarele privind caracteristicile specifice ale produsului sunt adăugate în caietul de sarcini și în documentul unic: „«Olives cassées de la vallée des Baux-de-Provence» sunt măsline de masă, ale căror caracteristici specifice sunt legate de: Elementele descriptive ale „legăturii de cauzalitate” dintre caracteristicile specifice ale ariei geografice și caracteristicile specifice ale produsului se adaugă în caietul de sarcini și în documentul unic, cu următoarea formulare: «În această zonă de dealuri, solurile sunt calcaroase, puțin colorate și pietroase, cu o înaltă putere calorifică, o aerare și o permeabilitate foarte mare, care favorizează producția de măsline. Protejată de lanțul Alpilles, regiunea Vallée de Baux de Provence este foarte puțin expusă la ceață, care afectează formarea măslinelor și favorizează bolile criptogamice. Regiunea Vallée des Baux-de-Provence constituie, prin urmare, o zonă de predilecție pentru producția de măsline. Caracteristicile climatice și pedologice ale ariei geografice explică, de asemenea, alegerea soiurilor folosite pentru «Olives cassées de la Vallée des Baux de Provence». Salonenque este un soi adaptat perfect la solurile calcaroase, pietroase și puțin adânci, precum și la verile secetoase și la vânt. Fructele se coc foarte devreme; ele sunt, de asemenea, utilizate pentru denumirea de origine «Huile d’olive de la Vallée des Baux de Provence». Aglandau sau «Berruguette», un soi mai sensibil la secetă decât Salonenque, s-a impus datorită rezistenței la frig și la vânt și coacerii sale mai tardive, adaptate climei locale. Este un soi larg răspândit în regiunea Provence. Feniculul sălbatic este întâlnit în întreaga regiune Vallée des Baux de Provence. Dat fiind că înflorește vara, feniculul prezintă semințe la momentul recoltării măslinelor Salonenque, fiind astfel utilizat în mod tradițional la prepararea măslinelor sparte, aromele lor amestecându-se în mod armonios. Metoda simplă și tradițională de preparare a măslinelor păstrează aromele caracteristice și fermitatea acestui fruct.» Etichetarea Următoarele dispoziții inițiale din caietul de sarcini înregistrat și din fișa rezumat: „Etichetele măslinelor cu denumirea de origine «Olives cassées de la vallée des Baux-de-Provence» trebuie să conțină: Aceste mențiuni sunt grupate în cadrul aceluiași câmp vizual pe aceeași etichetă. Ele sunt prezentate cu caractere clare, lizibile, indelebile și suficient de mari pentru a ieși în evidență pe fondul pe care sunt imprimate și pentru a se putea distinge clar de ansamblul altor indicații scrise și desene.” sunt înlocuite în caietul de sarcini și în documentul unic prin următoarele dispoziții: «În afara mențiunilor obligatorii prevăzute de legislația privind etichetarea și prezentarea produselor alimentare, etichetarea măslinelor care beneficiază de denumirea de origine «Olives cassées de la vallée des Baux-de-Provence» include următoarele: Aceste indicații sunt grupate în cadrul aceluiași câmp vizual și pe aceeași etichetă. Ele sunt prezentate cu caractere clare, lizibile, indelebile și suficient de mari pentru a ieși în evidență pe fondul pe care sunt imprimate și pentru ca aceste indicații să se poată distinge clar de ansamblul altor indicații scrise și desene.» Mențiunile de etichetare specifice denumirii au fost puse în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 prin eliminarea folosirii mențiunilor naționale existente: „DOC” sau „denumire de origine controlată” și prin înlocuirea acestora cu mențiunile europene: „denumire de origine protejată” sau „DOP”. Rubrica „Cerințele naționale” Având în vedere evoluțiile legislației și reglementărilor naționale, se elimină trimiterea la Decretul din 27 august 1997 de recunoaștere a denumirii de origine controlate pe teritoriul francez și se adaugă un tabel cu principalele puncte care trebuie verificate, însoțite de valorile lor de referință și de metoda de evaluare. Altele Rubricile „serviciul responsabil din statul membru”, „grup solicitant” și „Referințe privind structurile de control”: au fost actualizate denumirea și coordonatele structurilor oficiale vizate, precum și cele ale grupului. În ceea ce privește componența grupului și statutul său legal, acestea nu au suferit modificări de fond. Grupul reunește în continuare producători de măsline, producători de măsline de masă și producători de ulei de măsline. DOCUMENT UNIC „Olives cassées de la vallée des Baux-de-Provence” Nr. UE: PDO-FR-0051-AM01 – 16.8.2017 DOP ( X ) IGP ( ) 1. Denumirea (denumirile) „Olives cassées de la Vallée des Baux-de-Provence” 2. Statul membru sau țara terță Franța 3. Descrierea produsului agricol sau alimentar 3.1. Tipul de produs Clasa 1.6. Fructe, legume și cereale în stare proaspătă sau prelucrate 3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1 Produsul „Olives cassées de la vallée des Baux-de-Provence” desemnează măslinele verzi sparte de masă. Ele provin exclusiv din soiurile Salonenque sau Aglandau (cunoscut și sub denumirea de „Béruguette”). Amestecurile de soiuri nu pot fi comercializate. Măslinele au un calibru care corespunde unui număr maxim de 35 de fructe pe hectogram. Loturile sunt omogene și sunt alcătuite în proporție de maximum 5 % din fructe al căror calibru corespunde unui număr de peste 42 de fructe pe hectogram și în proporție de maximum 5 % din fructe al căror calibru corespunde unui număr mai mic de 20 de fructe pe hectogram. Măslinele sunt sparte, întregi și necrestate. Cu toate acestea, este permis un procent maxim de 5 % măsline nesparte și de 5 % de măsline deteriorate. Măslinele sunt măsline verzi aromatizate cu fenicul (Foeniculum vulgare var.). Măslinele sunt tari la degustare și au un gust pronunțat de fenicul, care nu trebuie să fie acoperit de gustul sărat. Poate fi prezent un ușor gust amar. Măslinele „Olive cassée de la Vallée des Baux-de-Provence” nu au niciun gust de fermentare, de săpun (sodat) sau de lemn. Ele sunt prezentate spre vânzare într-o saramură limpede sau ușor tulbure, dar care nu este roșie, conținând bucăți de tulpini de fenicul. 3.3. Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate) Produsul „Olives cassées de la vallée des Baux-de-Provence” provine din măsline din soiurile Salonenque și Aglandau. Ele sunt aromatizate cu fenicul (Foeniculum vulgare var.), și anume cu partea vegetativă și semințele plantei. Se poate adăuga un extract de fenicul din comerț, un decoct sau o infuzie de fenicul realizate de operator. 3.4. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată Totalitatea operațiunilor, de la producția măslinelor până la transformarea lor în măsline sparte de masă și pasteurizarea lor, sunt realizate în aria geografică definită. 3.5. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată În cazul în care produsul este pasteurizat, procesul se realizează în interiorul ariei geografice a denumirii de origine, pentru a se asigura conformitatea produsului cu descrierea de la punctul 3.2, înainte de prima comercializare a măslinelor cu denumire de origine. Operatorii aplică o valoare maximă de pasteurizare de 2 000 de secunde (la o temperatură teoretică de 70 °C). Scopul este de a se evita o fierbere excesivă a măslinelor, fapt care riscă să înmoaie măslinele și să le modifice prea mult culoarea (de la verde pur la maro). În consecință, procedura de control prevede un control strict al pasteurizării prin verificarea regulată a înregistrărilor pasteurizatoarelor, precum și prin controlul caracteristicilor produsului după pasteurizare. 3.6. Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată În afara mențiunilor obligatorii prevăzute de legislația privind etichetarea și prezentarea produselor alimentare, etichetarea măslinelor care beneficiază de denumirea de origine „Olives cassées de la vallée des Baux-de-Provence” include următoarele: Aceste indicații sunt grupate în cadrul aceluiași câmp vizual și pe aceeași etichetă. Ele sunt prezentate cu caractere clare, lizibile, indelebile și suficient de mari pentru a ieși în evidență pe fondul pe care sunt imprimate și pentru ca aceste indicații să se poată distinge clar de ansamblul altor indicații scrise și desene. 4. Delimitarea concisă a ariei geografice Aria geografică este situată în interiorul teritoriului următoarelor localități din departamentul Bouches-du-Rhône: Comune incluse în totalitate: Les Baux-de-Provence, Maussane-les-Alpilles, Paradou; Comune incluse parțial: Arles, Aureille, Eygalières, Eyguières, Fontvieille, Lamanon, Mas-Blanc-des-Alpilles, Mouriès, Orgon, Saint-Etienne-du-Grès, Saint-Martin-de-Crau, Saint-Rémy-de-Provence, Sénas, Tarascon. 5. Legătura cu aria geografică Aria geografică cuprinde masivul Alpilles, marginile sale coluviale și marginea de nord a câmpiei Crau. Lanțul Alpilles (cu o altitudine maximă de 400 m) se întinde de la vest la est pe o distanță de aproximativ treizeci de kilometri, reunind dealurile calcaroase cele mai tipice din Provence, situate între Ron, Durance și Crau. Acest masiv formează lanțul cel mai vestic din anticlinalele provensale. Este un masiv erodat, cu relief pitoresc și coaste teșite, constând în principal în roci calcaroase din Cretacic și Jurasic în partea sa sudică. Aria geografică prezintă următoarele caracteristici climatice: Aria geografică este constituită dintr-un masiv erodat cu relief pitoresc, având la bază în principal formațiuni calcaroase și marne din Cretacicul inferior, precum și calcare dolomitice din Jurasic în partea sa sudică. Solurile caracteristice ale ariei geografice sunt pietroase (fiind alcătuite din pietriș în procent de 40 până la 80 %), calcare cu textură nisipos-lutoasă sau nisipos-lutos-argiloasă în masivul Alpilles și pe marginile coluviale. Partea nordică a vechii Crau, care este încă cunoscută sub numele de „Crau d’Eyguères”, prezintă soluri feruginoase roșii foarte pietroase (30-60 cm de pietriș silicios la suprafață), îmbogățite cu coluvii calcaroase produse de eroziunea coastelor sudice ale masivului Alpilles. Plantațiile de măslini din masivul Alpilles sunt situate în principal pe soluri pietroase și calcaroase, dezvoltate pe glacisuri de piemont, pe depozite de „grèzes litées”, pe coluviile mai mult sau mai puțin groase care umplu vâlcelele. Textura fracției fine este, în general, nisipos-lutoasă și, mai rar, nisipos-lutos-argiloasă. Conținutul de calcar total, care se situează, în medie, între 20 și 30 %, poate fi de până la 40 %, iar conținutul de calcar activ depășește rareori 8 %. PH-ul solului variază între 8 și 8,5. Alături de cereale și de vița-de-vie, măslinul a făcut întotdeauna parte din cele trei culturi esențiale din Provence. În 1786, abatele Couture a menționat în tratatul său că una dintre particularitățile regiunii Vallée des Baux de Provence consta în marea sa bogăție de soiuri de măsline și că există cel puțin șase specii principale, printre care „Salonenque”, cunoscută anterior sub denumirea de „Plant de Salon” și „Béruguette”, cunoscută anterior sub denumirea de „Aglandau” sau „Blanquette”. Aceste două soiuri vechi și tradiționale sunt singurele autorizate și utilizate pentru producția denumirii de origine „Olives cassées de la Vallée des Baux de Provence”. Această bogăție de soiuri a făcut din regiunea Vallée des Baux de Provence una dintre cele mai înfloritoare zone în ceea ce privește prelucrarea măslinelor. Tradițiile seculare au permis întotdeauna consumul de măsline verzi sparte, de măsline întregi și de măsline negre. Producția de măsline verzi sparte se regăsește aproape în exclusivitate în regiunea Vallée des Baux-de-Provence. În regiunea Vallée des Baux-de-Provence, campania oleicolă începe în fiecare an la sfârșitul lunii august, odată cu recoltarea măslinelor destinate acestei metode de prelucrare. Originalitatea acestei producții se datorează în principal „spargerii” măslinelor, care în prezent este mecanizată, dar care a fost realizată mult timp manual, dând naștere unei activități tradiționale în această regiune. Metoda de preparare este simplă și tradițională: după spargere, măslinele sunt macerate într-o soluție alcalină, până la eliminarea parțială a gustului amar. Soluția alcalină este înlocuită apoi cu apă pură, măslinele fiind lăsate în apă timp de cel puțin treizeci și șase de ore, apa fiind schimbată în mod regulat. Măslinele sunt conservate în saramură cu o densitate cuprinsă între 1 036 și 1 050. Numai acidul citric și acidul lactic sunt autorizați pentru reducerea pH-ului saramurii. „Olives cassées de la vallée des Baux-de-Provence” sunt măsline de masă, ale căror caracteristici specifice sunt legate de: În această zonă de dealuri, solurile sunt calcaroase, puțin colorate și pietroase, cu o înaltă putere calorifică, o aerare și o permeabilitate foarte mare, care favorizează producția de măsline. Protejată de lanțul Alpilles, regiunea Vallée de Baux de Provence este foarte puțin expusă la ceață, care afectează formarea măslinelor și favorizează bolile criptogamice. Regiunea Vallée des Baux-de-Provence constituie, prin urmare, o zonă de predilecție pentru producția de măsline. Caracteristicile climatice și pedologice ale ariei geografice explică, de asemenea, alegerea soiurilor folosite pentru „Olives cassées de la Vallée des Baux de Provence”. Salonenque este un soi adaptat perfect la solurile calcaroase, pietroase și puțin adânci, precum și la verile secetoase și la vânt. Fructele se coc foarte devreme; ele sunt, de asemenea, utilizate pentru denumirea de origine „Huile d’olive de la Vallée des Baux de Provence”. Aglandau, un soi mai sensibil la secetă decât Salonenque, s-a impus datorită rezistenței la frig și la vânt și coacerii sale mai tardive, adaptate climei locale. Este un soi larg răspândit în regiunea Provence. Feniculul sălbatic este întâlnit în întreaga regiune Vallée des Baux de Provence. Dat fiind că înflorește vara, feniculul prezintă semințe la momentul recoltării măslinelor Salonenque, fiind astfel utilizat în mod tradițional la prepararea măslinelor sparte, aromele lor amestecându-se în mod armonios. Metoda simplă și tradițională de preparare a măslinelor păstrează aromele caracteristice și fermitatea acestui fruct. Trimitere la publicarea caietului de sarcini [articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament] https://info.agriculture.gouv.fr/gedei/site/bo-agri/document_administratif-e30d06c0-b702-446d-b66d-b3408eea5852