Recitale
(1) La 29 martie 2017, Regatul Unit i-a notificat Consiliului European intenția de a se retrage din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice („Euratom”), în conformitate cu articolul 50 din TUE, care se aplică Euratom în temeiul articolului 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.
(2) La 22 mai 2017, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocierile cu Regatul Unit în vederea unui acord care să stabilească modalitățile de retragere a acestuia, ținând seama de cadrul viitoarelor sale relații cu Uniunea.
(3) Negocierile s-au desfășurat luând în considerare orientările din 29 aprilie și 15 decembrie 2017 și din 23 martie 2018 ale Consiliului European, cu obiectivul general de a se asigura o retragere ordonată a Regatului Unit din Uniune și Euratom.
(4) La 25 noiembrie 2018, Consiliul European a aprobat Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (denumit în continuare „acordul”).
(5) Negocierile fiind încheiate, acordul ar trebui să fie semnat în numele Uniunii, sub rezerva îndeplinirii procedurilor necesare pentru încheierea sa la o dată ulterioară.
(6) În conformitate cu articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, articolul 50 din TUE se aplică Euratom.
(7) Acordul prevede o perioadă de tranziție în cursul căreia – în pofida tuturor consecințelor pe care retragerea Regatului Unit din Uniune o are în ceea ce privește participarea Regatului Unit la instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii – dreptul Uniunii, inclusiv acordurile internaționale, se va aplica Regatului Unit și pe teritoriul Regatului Unit. Prin urmare, Comisia ar trebui să notifice, în numele Uniunii și al Euratom, celorlalte părți la respectivele acorduri faptul că, în cursul perioadei de tranziție, Regatul Unit trebuie să fie tratat ca stat membru în sensul acordurilor respective.
(8) Articolul 185 al doilea paragraf din acord prevede că, atunci când efectuează notificarea scrisă privind încheierea procedurilor interne necesare, Uniunea poate declara, cu privire la orice stat membru care a invocat motive legate de principiile fundamentale ale dreptului intern al statului membru respectiv, că, în cursul perioadei de tranziție, pe lângă motivele de neexecutare a unui mandat european de arestare menționate în Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului (1), autoritățile judiciare de executare din statul membru respectiv pot refuza predarea propriilor resortisanți către Regatul Unit în temeiul unui mandat european de arestare. Prin urmare, este oportun să se stabilească un termen până la care statele membre care doresc să beneficieze de această posibilitate ar trebui să informeze în acest sens Comisia și Secretariatul General al Consiliului.
(9) În conformitate cu articolul 50 alineatul (4) din TUE, Regatul Unit nu participă la discuțiile din cadrul Consiliului cu privire la prezenta decizie și nici la adoptarea acesteia,