Recitale
(1) Articolul 127 alineatul (2) a patra liniuță din tratat și articolul 3.1 a patra liniuță din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene atribuie Eurosistemului misiunea de a promova buna funcționare a sistemelor de plăți.
(2) Eurosistemul promovează buna funcționare a sistemelor de plăți, printre altele, prin efectuarea monitorizării.
(3) În aprilie 2012, Comitetul pentru sisteme de plăți și de decontare (Committee on Payment and Settlement Systems – CPSS) al Băncii Reglementelor Internaționale și Comitetul tehnic al Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare (International Organization of Securities Commissions – IOSCO) au publicat împreună Principiile pentru infrastructurile piețelor financiare (denumite în continuare „principiile CPSS-IOSCO”) (2). Comitetul pentru plăți și infrastructuri de piață, succesorul CPPS, și IOSCO au publicat împreună ulterior orientări cu privire la aceste principii.
(4) În conformitate cu principiile CPSS-IOSCO, un sistem de plăți de importanță sistemică (systemically important payment system – SIPS) ar trebui să facă obiectul unei monitorizări eficace, pe baza unor criterii clar definite și făcute publice, din cauza potențialului acestuia de a declanșa riscuri sistemice în cazul în care este insuficient protejat împotriva riscurilor la care este expus. De asemenea, principiile CPSS-IOSCO stabilesc așteptări specifice în materie de monitorizare pentru prestatorii de servicii critice de care depinde funcționarea continuă și adecvată a infrastructurii pieței. În plus, principiile CPSS-IOSCO prevăd că autoritățile competente ar trebui să aibă competențe și resurse suficiente pentru a-și îndeplini sarcinile respective, inclusiv competența de a lua măsuri corective.
(5) Banca Centrală Europeană (BCE) a pus în aplicare principiile CPSS-IOSCO și orientările ulterioare, în măsura în care se referă la un SIPS, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 795/2014 (BCE/2014/28).
(6) Pentru a asigura aplicarea celor mai înalte standarde de monitorizare, în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) nr. 795/2014 (BCE/2014/28), Consiliul guvernatorilor a examinat acest regulament pentru a evalua dacă este necesară modificarea acestuia, adoptând ulterior Regulamentul (UE) 2017/2094 al Băncii Centrale Europene (BCE/2017/32) (3), care a completat cu instrumente suplimentare competența unei autorități competente de a obține informații și documente de la un operator SIPS în temeiul articolului 21 din Regulamentul (UE) nr. 795/2014 (BCE/2014/28).
(7) În consecință, articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 795/2014 (BCE/2014/28) împuternicește autoritatea competentă să obțină de la un operator SIPS informații și documente, să solicite operatorului SIPS să desemneze un expert independent pentru a efectua o investigație sau un control independent privind funcționarea SIPS și să efectueze inspecții la fața locului sau să delege efectuarea acestora.
(8) În plus, articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 795/2014 (BCE/2014/28) impune BCE să adopte o decizie cu privire la procedura și condițiile de exercitare a competențelor prevăzute la articolul 21 alineatul (1).
(9) Pentru a asigura respectarea drepturilor terților, o autoritate competentă ar trebui să exercite competențele prevăzute la articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 795/2014 (BCE/2014/28) în conformitate cu și sub rezerva principiilor generale ale proporționalității, egalității de tratament, eficacității, eficienței, transparenței și respectării garanțiilor procedurale. În plus, pentru a respecta aceste principii, decizia de exercitare a competențelor de monitorizare prevăzute la articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 795/2014 (BCE/2014/28) ar trebui să aibă un conținut minim predefinit și să fie notificată operatorului SIPS înainte de exercitarea competenței de monitorizare.
(10) Nu este necesară o decizie formală pentru exercitarea competenței de a obține informații sau documente, aceasta putând fi exercitată de autoritatea competentă în funcție de necesitățile sale de monitorizare, și anume pentru a verifica respectarea Regulamentului (UE) nr. 795/2014 (BCE/2014/28) și pentru a facilita obiectivul mai larg de promovare a bunei funcționări a sistemelor de plăți la nivel sistemic.
(11) În scopul unei monitorizări eficace, este important ca autoritatea competentă să poată impune cerințe privind tipul de expert independent care urmează a fi desemnat, conținutul și domeniul de aplicare al raportului care urmează a fi întocmit, regimul raportului, inclusiv comunicarea și publicarea, precum și calendarul pentru producerea raportului.
(12) Desemnarea unui expert independent care să efectueze o investigație sau un control independent privind SIPS ar trebui să evite orice conflict de interese și să respecte anumite cerințe pentru a se asigura că expertul independent are calificările, capacitatea și cunoștințele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.
(13) Operatorul SIPS poate externaliza prestatorilor de servicii critice funcții de bază legate de compensarea și decontarea tranzacțiilor. Atunci când aceste funcții nu sunt îndeplinite de operatorul SIPS însuși, ci de un prestator de servicii critice, este important ca autoritatea competentă să fie în măsură să își exercite competențele prevăzute la articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 795/2014 (BCE/2014/28) în același mod și în aceeași măsură în ceea ce privește prestatorii de servicii critice ca în cazul operatorului SIPS. Pentru a permite acest lucru, este esențial ca, în acordurile contractuale cu prestatorii săi de servicii critice, operatorul SIPS să includă clauze care să permită schimbul de informații, de documente și de explicații scrise sau verbale între reprezentanții sau membrii personalului prestatorului de servicii critice și autoritatea competentă, expertul independent și echipa de inspecție la fața locului, după caz, și efectuarea de inspecții la fața locului la sediul prestatorului de servicii critice.
(14) Pentru a trata în mod eficient situațiile de urgență, este important ca autoritățile competente să aibă posibilitatea de a renunța la anumite cerințe legate de exercitarea competențelor lor, de la caz la caz, în cazuri limitate și sub rezerva condițiilor stabilite în prezenta decizie,