Articolul text
Text integral
(2019/C 360/02) Comisia observă că Uniunea are competență externă exclusivă în materie de indicații geografice și aderă la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona, în calitate de parte de sine stătătoare. Acest lucru rezultă din hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 25/10/2017 (cauza C-389/15 – Comisia/Consiliul). Având în vedere competența externă exclusivă a UE, statele membre nu sunt autorizate să devină părți de sine stătătoare la Actul de la Geneva și nu ar trebui să mai protejeze ele însele indicațiile geografice nou înregistrate de țări terțe membre ale sistemului de la Lisabona. Având în vedere circumstanțele excepționale, dat fiind că șapte state membre sunt de mult timp părți la Acordul de la Lisabona, în temeiul căruia au înregistrat numeroase drepturi de proprietate intelectuală, și că este necesară o tranziție lină, Comisia ar fi fost în mod excepțional pregătită să convină că, în acest caz, Bulgaria, Republica Cehă, Slovacia, Franța, Ungaria, Italia și Portugalia ar fi putut fi autorizate să adere la Actul de la Geneva în interesul UE. Comisia obiectează cu fermitate la insistența Consiliului cu privire la posibilitatea ca toate statele membre ale UE care doresc să facă acest lucru să fie autorizate să ratifice Actul de la Geneva sau să adere la acesta împreună cu Uniunea, oferind în același timp, ca motiv, regularizarea drepturilor de vot ale Uniunii în temeiul articolului 22 alineatul (4) litera (b) punctul (ii) din Actul de la Geneva și nu circumstanțele excepționale menționate anterior. Mai mult decât atât, Comisia ar dori să reamintească faptul că, dat fiind că Uniunea și-a exercitat competența internă în materie de indicații geografice agricole, statele membre ale UE nu pot deține propriile sisteme naționale de protecție a indicațiilor geografice. Prin urmare, Comisia își rezervă dreptul de a recurge la căi de atac împotriva deciziei Consiliului și, în orice caz, consideră că acest caz nu poate constitui un precedent pentru niciun alt acord internațional existent sau viitor, în special, dar nu numai, atunci când UE a ratificat deja acorduri internaționale, pe baza competenței sale exclusive.