Articolul text
Text integral
(2018/C 257/01) Introducere I. Dispoziții aplicabile tuturor cererilor de decizie preliminară Autorul cererii de decizie preliminară Obiectul și întinderea cererii de decizie preliminară Momentul adecvat pentru efectuarea unei trimiteri preliminare Forma și cuprinsul cererii de decizie preliminară Interacțiunile dintre trimiterea preliminară și procedura națională Cheltuielile de judecată și asistența judiciară Corespondența dintre Curte și instanța națională II. Dispoziții aplicabile cererilor de decizie preliminară care necesită o celeritate particulară Condițiile de aplicare a procedurii accelerate și a procedurii de urgență Cererea de aplicare a procedurii accelerate sau a procedurii de urgență Corespondența dintre Curte, instanța de trimitere și părțile din litigiul principal Elementele esențiale ale unei cereri de decizie preliminară 1. Instanța de trimitere Cererea de decizie preliminară trebuie să conțină indicarea precisă a instanței de trimitere și, dacă este cazul, a camerei sau a completului de judecată care se află la originea trimiterii și să menționeze coordonatele complete ale acestei instanțe în vederea facilitării contactelor ulterioare între aceasta și Curtea de Justiție. 2. Părțile din litigiul principal și reprezentanții lor Indicarea instanței de trimitere este urmată de cea a părților din litigiul principal și, dacă este cazul, a persoanelor care le reprezintă în fața instanței. Atunci când se dovedește necesar pentru protejarea datelor cu caracter personal, instanța de trimitere procedează la anonimizarea cererii de decizie preliminară și ocultează, în acest scop, numele persoanelor fizice menționate în cerere sau vizate de litigiul principal, precum și toate datele susceptibile să permită identificarea lor. În măsura în care dispune de ele, instanța de trimitere comunică Curții cele două versiuni ale cererii sale de decizie preliminară, și anume versiunea nominativă a acestei cereri, care conține numele și coordonatele complete ale părților din litigiul principal, și versiunea anonimizată a cererii. Aceasta din urmă este cea care va fi notificată, după traducerea în toate limbile oficiale ale Uniunii, tuturor persoanelor interesate prevăzute la articolul 23 din Statut și va servi drept temei pentru difuzarea și pentru publicațiile ulterioare referitoare la cauză. 3. Obiectul litigiului principal și faptele pertinente Instanța de trimitere trebuie să descrie, succint, obiectul litigiului principal, precum și faptele pertinente, astfel cum au fost constatate sau acceptate de această instanță. 4. Dispozițiile juridice pertinente Cererea de decizie preliminară trebuie să menționeze cu precizie dispozițiile naționale aplicabile faptelor din litigiul principal, inclusiv, dacă este cazul, deciziile jurisprudențiale pertinente, precum și dispozițiile din dreptul Uniunii a căror interpretare se solicită sau a căror validitate se contestă. Aceste mențiuni trebuie să fie complete și să cuprindă titlul și referințele exacte ale dispozițiilor în cauză, precum și referințele de publicare ale acestora. În măsura în care este posibil, citarea jurisprudenței, naționale sau europene, conține și numărul ECLI („European Case Law Identifier”) al deciziei vizate. 5. Motivarea trimiterii Curtea nu se poate pronunța asupra cererii de decizie preliminară decât dacă dreptul Uniunii este aplicabil cauzei principale. Instanța de trimitere trebuie, prin urmare, să expună motivele care au determinat-o să aibă îndoieli cu privire la interpretarea sau la validitatea dispozițiilor dreptului Uniunii și legătura pe care ea o stabilește între aceste dispoziții și legislația națională aplicabilă litigiului principal. Dacă consideră util pentru înțelegerea cauzei, instanța de trimitere poate să expună aici argumentele părților în această privință. 6. Întrebările preliminare Instanța de trimitere enunță în mod clar și distinct întrebările pe care le adresează Curții cu titlu preliminar. Aceste întrebări trebuie să fie comprehensibile prin ele însele, fără să fie necesară raportarea la expunerea de motive a cererii de decizie preliminară. În măsura în care este posibil, instanța de trimitere indică de asemenea în mod succint punctul său de vedere cu privire la răspunsul care ar trebui să fie dat la întrebările adresate cu titlu preliminar. 7. Necesitatea eventuală a unei examinări specifice În sfârșit, în măsura în care instanța de trimitere consideră că cererea pe care o prezintă Curții impune o examinare specifică, atât în ceea ce privește necesitatea prezervării anonimatului unor persoane vizate de litigiul principal, cât și în ceea ce privește eventuala celeritate cu care cererea trebuie să fie examinată de Curte, motivele care pledează în favoarea unei asemenea examinări trebuie să fie expuse în mod detaliat în cererea de decizie preliminară și, dacă este cazul, în scrisoarea care o însoțește. Aspectele de formă privind cererea de decizie preliminară Cererile de decizie preliminară trebuie să fie prezentate într-o manieră care să faciliteze prelucrarea electronică ulterioară a acestora de către Curte și în special într-o manieră care să permită scanarea lor și recunoașterea optică a caracterelor. În acest scop: Cererea de decizie preliminară trebuie să fie datată și semnată. Ea se transmite Curții, împreună cu dosarul cauzei principale, fie pe cale electronică (DDP-GreffeCour@curia.europa.eu), fie prin trimitere poștală recomandată adresată grefei Curții de Justiție (Rue du Fort Niedergrünewald, L-2925 Luxembourg, LUXEMBOURG). Atunci când este transmisă pe cale electronică, cererea de decizie preliminară originală este însoțită de trimiterea electronică a textului acestei cereri într-un format editabil (program de prelucrare a textului precum „Word”, „OpenOffice” sau „LibreOffice”). În cazul formulării unei cereri de aplicare a procedurii accelerate sau a procedurii de urgență, se recomandă să se privilegieze calea electronică pentru trimiterea cererii de decizie preliminară originale, precum și a versiunii editabile a acesteia.