Articolul text
Text integral
(2018/C 400/03) COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 50 alineatul (2) litera (b), întrucât: DECIDE: Caietul de sarcini al produsului menționat la articolul 50 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 pentru denumirile „Schaf-Heumilch”/„Sheep’s Haymilk”/„Latte fieno di pecora”/„Lait de foin de brebis”/„Leche de heno de oveja” (STG) este inclus în anexa la prezenta decizie. În conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, publicarea prezentei decizii conferă dreptul de opoziție la înregistrarea denumirii menționate la primul paragraf al prezentului articol în termen de trei luni de la data publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. CAIET DE SARCINI AL UNEI SPECIALITĂȚI TRADIȚIONALE GARANTATE „Schaf-Heumilch”/„Sheep’s Haymilk”/„Latte fieno di pecora”/„Lait de foin de brebis”/„Leche de heno de oveja” Nr. UE: TSG-AT-02289 – 22.2.2017 „Austria” 1. Denumirea (denumirile) propusă (propuse) pentru înregistrare „Schaf-Heumilch” (de); „Sheep’s Haymilk” (en); „Latte fieno di pecora” (it); „Lait de foin de brebis” (fr); „Leche de heno de oveja” (es) 2. Tip de produs 2.1. Tipul de produs Clasa 1.4. Alte produse de origine animală (ouă, miere, diverse produse lactate, cu excepția untului etc.) 3. Motive pentru înregistrare 3.1. Indicați dacă produsul Producția de lapte de fân reprezintă cea mai naturală formă de producție a laptelui. Laptele provine de la animale crescute în ferme producătoare de lapte tradiționale, durabile. Diferența principală între laptele standard și laptele de fân, precum și caracterul tradițional al laptelui de fân constau în faptul că nu se permite utilizarea nutrețurilor fermentate, astfel cum se efectua producția laptelui în trecut. Începând cu anii 1960, ca urmare a mecanizării, agricultura industrializată a început să se bazeze tot mai mult pe producția de furaje însilozate (nutrețuri fermentate), astfel reducându-se producția de fân. În plus, reglementările interzic utilizarea animalelor și a furajelor identificate ca modificate genetic în conformitate cu legislația în vigoare. Alimentația animalelor este adaptată la schimbările sezoniere: în perioada pășunatului, animalele se hrănesc cu iarbă proaspătă și parțial cu fân și cu furaje admise conform punctului 4.2, iar în sezonul de iarnă – cu fân și cu alte furaje admise conform punctului 4.2. 3.2. Indicați dacă denumirea Oaia este una dintre cele mai vechi animale domestice din lume. Încă din epoca de piatră timpurie, ovinele au furnizat oamenilor carne, lapte, lână și piei. Cel mai probabil, creșterea ovinelor a început în stepele din Asia de Sud-Vest și a fost introdusă în Europa prin Persia și Balcani. Regiunile alpine au fost întotdeauna adecvate pentru creșterea ovinelor. O formă specială de creștere intensivă a animalelor, denumită „Schwaigen”, a fost frecvent utilizată în Tirol de la jumătatea secolului al XII-lea. Cuvântul „Schwaig” provine din Mittelhochdeutsch (germana superioară medie) și descrie o formă specială de așezare și mai ales de exploatație din regiunea alpină. Fermele „Schwaighof” (fermele de munte) erau întemeiate deseori ca așezări permanente de către proprietarii de pământuri, pentru creșterea bovinelor și ovinelor. Dovezile privind existența lor în Tirol datează din secolul al XII-lea. Ulterior, termenul „Schwaige” a fost utilizat câteodată pentru a face trimitere la pășuni alpine cultivate numai în lunile de vară. Fermierii de lapte alpin sunt, de asemenea, denumiți „Schwaiger” sau „Schwaigerin”. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, fermele tiroleze „Schwaighof” erau în principal implicate în creșterea ovinelor. Creșterea ovinelor pe vaste pajiști alpine are, prin urmare, o tradiție veche de sute de ani în Tirol. Cu toate acestea, din secolul al XIV-lea până în secolul al XIX-lea, creșterea ovinelor în Austria a dispărut în mare măsură și a fost înlocuită treptat cu creșterea porcinelor. În prezent, specia ovinelor câștigă o importanță din ce în ce mai mare pentru producția de lapte și carne. 4. Descriere 4.1. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1, inclusiv principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice ale produsului care demonstrează caracterul specific al acestuia [articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament] Lapte de oaie în conformitate cu legislația aplicabilă. 4.2. Descrierea metodei de producție a produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1, metodă pe care producătorii trebuie să o urmeze, inclusiv, după caz, natura și caracteristicile materiilor prime sau ale ingredientelor utilizate, precum și metoda de preparare a produsului [articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament] „Schaf-Heumilch” este produs conform condițiilor de producție tradițională, care respectă „Heumilchregulativ” (normele referitoare la producția de lapte de fân). Acest tip de lapte se distinge prin faptul că normele care reglementează producția sa interzic utilizarea nutrețurilor fermentate, precum furajele însilozate, și a animalelor și furajelor care, în conformitate cu legislația în vigoare, sunt identificate ca modificate genetic. „Heumilchregulativ” „Schaf-Heumilch” este un lapte de oaie obținut de la oi în lactație și produs de fermieri producători de lapte care se angajează să respecte următoarele criterii. Nu pot fi utilizate animale și furaje care, în conformitate cu legislația în vigoare, sunt identificate ca modificate genetic. Întreaga crescătorie trebuie să respecte normele în cauză privind producția laptelui de fân. Tipuri de furaje admise Tipuri de furaje interzise Norme privind utilizarea îngrășămintelor Utilizarea substanțelor chimice auxiliare Termene de așteptare pentru livrare Interzicerea alimentelor și a furajelor modificate genetic Alte reglementări 4.3. Descrierea principalelor elemente care conferă caracterul tradițional al produsului [articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament] Caracterul tradițional al laptelui de fân constă în faptul că nu se permite utilizarea nutrețurilor fermentate, astfel cum se efectua producția laptelui în trecut. Începând cu anii 1960, ca urmare a mecanizării, agricultura industrializată a început să se bazeze tot mai mult pe producția de furaje însilozate (nutrețuri fermentate), astfel reducându-se producția de fân. Creșterea animalelor s-a bazat pe pășunat, pe de o parte, și, pe de altă parte, pe producția de iarbă și fân de pe pajiști. Potrivit registrelor scrise, recoltarea fânului – sau a fânului și a „otavei” [furaje verzi] – cel puțin de două ori pe an (fenum primum et secundum) a fost o practică obișnuită în Tirol încă din secolul al XIII-lea. [Stolz, O., Rechtsgeschichte des Bauernstandes und der Landwirtschaft in Tirol und Vorarlberg (Istoria juridică a fermierilor și a agriculturii în Tirol și Vorarlberg), 1949]. Registrul funciar al arhiepiscopiei Salzburg conține informații foarte detaliate cu privire la numărul de animale din așezările „Schwaig” și toate celelalte bunuri ce aparțin arhiepiscopiei în valea Ziller în 1607. În mod special, la sfârșitul fiecărei descrieri detaliate a parcelelor de proprietate individuale există o declarație care are următorul conținut: „în timpul iernii se găsesc atâția și atâția cai, vite, oi sau capre”. Fermierii alpini aveau mai puține animale în perioada iernii decât vara, când pășunile erau disponibile. Nu există nicio îndoială că păscutul pe pășunile satului a fost intens practicat în așezările „Schwaig” și a servit drept sursă principală de hrană pentru animale. Există probe documentare chiar dintr-o perioadă anterioară, în special din secolele al XIII-lea și al XIV-lea, că fermele „Schwaighof” includeau pajiști și câmpuri, precum și pășuni și pajiști alpine. Aceasta înseamnă că producția de iarbă și fân a avut loc la fermele „Schwaighof” din perioadele cele mai timpurii. La o anumită distanță de ferme, există creste muntoase care aparțin, de asemenea, așezărilor „Schwaig”. Pe aceste creste se află în mod tradițional pășuni pe care animalele sunt trimise la pășunat timp de câteva săptămâni primăvara și toamna, și care sunt folosite la producerea de fân în restul anului. Printre numeroasele tipuri de pășuni, aceste pajiști montane sau de mare altitudine sunt deosebit de caracteristice pentru regiunea Alpilor. Aceste pajiști sunt cosite nu mai mult de o dată pe an și, în unele cazuri, o dată la doi până la patru ani. Cantitatea de fân pe care o produc este mică, dar fânul este foarte parfumat și hrănitor. [Stolz, O., Die Schwaighöfe in Tirol (Fermele „Schwaighof” din Tirol), 1930.] Pentru fân trebuie să existe un hambar. Fânul trebuie depozitat până în primăvara următoare, întrucât se întâmplă adesea să ningă la scurt timp după ce animalele sunt aduse pe pajiștile alpine. [Trientl, A., Die Landwirtschaft in den Gebirgsländern (Agricultura în țările montane), 1892].